Review and Herald, 13 decembrie 1892

SUNAȚI CLAR DIN TRÂMBIȚĂ
(Încheiere)

Așa cum Dumnezeu i-a chemat pe copiii lui Israel afară din Egipt ca să poată păzi Sabatul Lui, așa îl cheamă pe poporul Lui afară din Babilon ca să nu se închine fiarei sau icoanei ei. Omul fărădelegii, care s-a gândit să schimbe vremurile și legea, s-a înălțat deasupra lui Dumnezeu prin prezentarea unui sabat fals lumii. Lumea creștină a acceptat copilul papalității, l-a legănat și l-a hrănit, sfidându-L astfel pe Dumnezeu prin îndepărtarea memorialului Lui și înălțarea unui sabat rival.

După ce adevărul va fi proclamat ca o mărturie pentru toate neamurile, orice putere imaginabilă a răului va fi pusă la lucru și mințile vor fi confuze din cauza multor voci care strigă: „Iată, Hristosul este aici sau acolo! Acesta este adevărul. Mesajul îl am de la Dumnezeu. El m-a trimis cu lumină mare.” Va fi atunci o îndepărtare a pietrelor de hotar și o încercare de a dărâma pilonii credinței noastre. Va fi făcut un efort mai hotărât pentru a înălța sabatul fals și pentru a arunca dispreț asupra lui Dumnezeu însuși, prin înlocuirea zilei pe care El a binecuvântat-o și a sfințit-o. Sabatul fals va fi impus printr-o lege opresivă. Satana și îngerii lui sunt treji și foarte activi, lucrând cu energie și perseverență prin instrumente omenești, pentru a-și realiza scopul de a distruge din mințile oamenilor cunoașterea de Dumnezeu. Dar, în timp ce Satana lucrează cu minunile sale mincinoase, timpul prezis în Apocalipsa va fi împlinit, și îngerul puternic ce va lumina pământul cu slava lui, va proclama căderea Babilonului și va chema poporul lui Dumnezeu afară din el.

În timpul marii strigări a îngerului al treilea, cei care au fost într-o anumită măsură orbiți de vrăjmaș, care nu au ieșit în totalitate din capcana lui Satana, vor fi în pericol, deoarece va fi dificil pentru ei să discearnă lumina din cer și vor fi înclinați să accepte minciuna. Experiența lor greșită le va influența gândurile, deciziile, propunerile și sfaturile. Dovezile pe care Dumnezeu le-a dat, nu vor fi dovezi pentru cei care și-au orbit ochii prin faptul că au ales mai degrabă întunericul decât lumina. După respingerea luminii, ei vor inventa teorii după care își vor îndrepta pașii, pe care le vor numi „lumină”, dar pe care Domnul le numește „scântei făcute de vreascurile lor”. Domnul declară: „Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Lui! Cine umblă în întuneric și n-are lumină să se încreadă în Numele Domnului și să se bizuiască pe Dumnezeul lui! Iar voi toți, care aprindeți focul, și puneți tăciuni pe el, umblați în lumina focului vostru și în tăciunii pe care i-ați aprins. Din mâna Mea vi se întâmplă aceste lucruri, ca să zăceți în dureri.” Isus a spus: „Eu pentru judecată am venit în lumea aceasta: pentru ca cei ce nu văd să vadă, și cei ce văd să ajungă orbi”; „Eu ca Lumină am venit în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric”; „Pe cine Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele are cine să‑l judece: cuvântul pe care l‑am rostit, acela îl va judeca în ziua de apoi.”

Mulți vor respinge cuvintele pe care Domnul le-a trimis, iar cuvintele pe care omul le va vorbi, vor fi primite ca lumină și adevăr. Isus spune: „Eu am venit în Numele Tatălui Meu, și nu Mă primiți; dacă ar veni un altul, în numele lui însuși, pe acela l‑ați primi.” Înțelepciunea omului va duce departe de tăgăduirea de sine, de consacrare și va inventa multe lucruri care tind să facă fără efect soliile lui Dumnezeu. Noi nu putem avea nicio siguranță în a ne baza pe oameni care nu sunt în strânsă legătură cu Dumnezeu. Ei vor accepta opiniile oamenilor, dar nu pot discerne glasul adevăratului Păstor, iar influența lor îi va înșela pe mulți, deși sunt date dovezi peste dovezi care să ateste veridicitatea adevărului pentru aceste zile. Adevărul are puterea de a-i întoarce pe oameni la Hristos, de a le trezi energiile, de a le supune și înmuia inimile și de a-i inspira cu zel, devotament și dragoste față de Dumnezeu. Adevărul sabatului nu trebuie în niciun caz să fie acoperit. Noi trebuie să-l lăsăm să se vadă în contrast puternic cu eroarea.

Pe măsură ce timpul se apropie de sfârșit, mărturiile slujitorilor lui Dumnezeu vor deveni tot mai hotărâte și mai puternice, aruncând lumina adevărului asupra sistemelor de eroare și de opresiune care au deținut atât de mult supremația. Domnul ne-a trimis solii pentru acest timp, solii care vor așeza creștinismul pe o temelie veșnică, și toți cei care cred adevărul prezent, trebuie să stea nu în propria lor înțelepciune, ci în înțelepciunea lui Dumnezeu, și să ridice din nou temeliile multor generații. Ei vor fi înregistrați în cărțile cerului ca dregători de spărturi, cei ce dreg drumurile și fac țara cu putință de locuit. În fața celei mai aprige opoziții, noi trebuie să păstrăm adevărul pentru că este adevăr. Dumnezeu lucrează asupra minților omenești; nu lucrează numai omul. Marea putere iluminatoare vine de la Hristos. Strălucirea exemplului Lui trebuie să fie păstrată în fața poporului, în fiecare discuție. Dragostea Lui este slava curcubeului care înconjoară tronul de sus.

Domnul a spus: „Am pus în nor curcubeul Meu, care va sluji ca semn al legământului dintre Mine și pământ. […] și Eu îmi voi aduce aminte de legământul dintre Mine și voi și toate viețuitoarele de orice fel; și apele nu se vor mai face potop, ca să nimicească toate făpturile.” În curcubeul de deasupra tronului este o mărturie veșnică a faptului că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”. Ori de câte ori legea este prezentată în fața oamenilor, învățătorul adevărului să arate spre tronul înconjurat de curcubeul făgăduinței, neprihănirea lui Hristos. Slava legii este Hristos. El a venit pentru a înălța legea și pentru a o onora. Arătați clar că mila și pacea s-au întâlnit amândouă în Hristos, iar neprihănirea și adevărul s-au îmbrățișat. Când priviți la tronul Lui, aducându-vă pocăința, lauda și mulțumirea pentru că vă puteți desăvârși un caracter creștin și că Îl puteți prezenta pe Hristos lumii, atunci rămâneți în Hristos, și Hristos rămâne în voi; aveți pacea care întrece orice cunoștință. Avem nevoie să medităm continuu la frumusețea atrăgătoare a lui Hristos. Trebuie să ne direcționăm mințile spre Hristos, să ni le fixăm asupra Lui. În fiecare discuție, insistați asupra atributelor divine.

După cum curcubeul în nor este format prin unirea luminii soarelui cu ploaia, tot așa curcubeul care înconjoară tronul reprezintă puterea combinată a milei și a dreptății. Nu doar dreptatea trebuie să fie păstrată, pentru că aceasta ar eclipsa slava curcubeului făgăduinței care se află deasupra tronului. Oamenii ar putea vedea numai pedeapsa legii. Dacă nu ar exista dreptate, dacă nu ar fi pedeapsă, nu ar putea exista stabilitate în guvernarea lui Dumnezeu. Combinarea dreptății și a milei  este cea care face mântuirea completă. Pe măsură ce Îl vedem pe Mântuitorul lumii și vedem legea lui Iehova, îmbinarea celor două ne conduce să exclamăm: „[…] ajung mare prin bunătatea Ta.” Știm că evanghelia este un sistem perfect și complet, dezvăluind imuabilitatea legii lui Dumnezeu. Ea inspiră inima cu speranță și cu dragoste față de Dumnezeu. Mila ne invită să intrăm pe porți în cetatea lui Dumnezeu, iar dreptatea este [1079] satisfăcută să-i acorde fiecărui suflet ascultător, privilegiul deplin de a fi membru al familiei împărătești, copil al Împăratului ceresc. Dacă am fi nedesăvârșiți în caracter, nu am putea trece porțile pe care mila le-a deschis celor ascultători, pentru că dreptatea stă la intrare și cere sfințenia în toți cei care Îl vor vedea pe Dumnezeu. Dacă dreptatea ar dispărea și dacă ar fi posibil ca mila divină să deschidă porțile pentru întregul neam, indiferent de caracter, s-ar crea o stare de nemulțumire și răzvrătire în cer, mai rea decât înainte ca Satana să fi fost alungat. Pacea, fericirea și armonia cerului ar fi stricate. Trecerea de la pământ la cer nu va schimba caracterul oamenilor. Fericirea celor răscumpărați în ceruri rezultă din caracterul format în această viață, după chipul lui Hristos. Sfinții din cer au fost mai întâi sfinți pe pământ.

Mântuirea pe care Hristos a câștigat-o pentru om printr-un așa sacrificiu, este singurul lucru care are valoare, pentru că aceasta este cea care salvează din păcat – cauza tuturor mizeriilor și a nenorocirilor din lumea noastră. Mila lui Dumnezeu este cea care îl atrage în mod constant pe păcătos la Isus. Dacă el răspunde, venind cu pocăință și mărturisire, ținându-se prin credință de nădejdea pusă înaintea lui prin evanghelie, Dumnezeu îl va accepta. Pentru că „Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită”. Astfel, legea lui Dumnezeu nu este slăbită de evanghelie, ci puterea păcatului este sfărâmată și sceptrul milei îi este întins păcătosului pocăit.

Curcubeul de deasupra scaunului de domnie este curcubeul făgăduinței, mărturisindu-i întregii lumi că Dumnezeu nu-și va uita niciodată poporul în lupta lui împotriva răului. Isus să fie tema discuției noastre. Prin scris și glas, să prezentăm nu numai poruncile lui Dumnezeu, ci și credința lui Isus. Aceasta va promova adevărata evlavie a inimii, așa cum nimic altceva nu poate face. În timp ce le vom prezenta oamenilor faptul că ei sunt supușii unui guvern moral divin, rațiunea le va spune că acesta este adevărul, că ei Îi datorează supunere lui Iehova și că această viață este timpul încercării noastre. În această viață, noi suntem puși sub disciplina și guvernarea lui Dumnezeu, pentru a ne forma caractere și a dobândi obiceiuri pentru viața de sus. Toate scenele la care trebuie să luăm parte, trebuie să fie studiate cu atenție pentru că ele sunt o parte a educației noastre, o parte din marele plan al lui Dumnezeu. Noi ar trebui să aducem materiale solide pentru construirea caracterului nostru, pentru că noi lucrăm atât pentru această viață, cât și pentru viața veșnică. Pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul istoriei acestui pământ, fie avansăm rapid în creșterea creștină, fie vom decădea rapid spre lume.

Ispitele vor veni ca un potop, dar nu trebuie nici să eșuăm, nici să ne descurajăm, în timp ce știm că curcubeul făgăduinței este deasupra tronului lui Dumnezeu. Vom fi supuși încercărilor grele, opoziției, doliului, suferinței, dar știm că Isus a trecut prin toate acestea. Aceste experiențe sunt valoroase pentru noi. Avantajele diferitelor experiențe nu sunt limitate în niciun caz la această viață scurtă, ci se întind până în veșnicie. Prin răbdare, credință și speranță, în toate scenele schimbătoare ale pământului, ne formăm caractere pentru viața veșnică. Și, indiferent la ce suntem chemați să suportăm, putem fi siguri că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu. [1080]