Manuscrisul 54, 1890

FILE DE JURNAL

Din nou în Battle Creek,
Battle Creek, 30 decembrie 1890

Am ajuns în Battle Creek pe la ora trei după-amiază. Familia noastră s-a bucurat să ne vadă, iar nouă ne-a părut bine să ajungem acasă.

Am auzit că adunările din Sabat ținute în tabernacol au fost minunate. A fost citit articolul pe care l-am scris și care a fost publicat în numărul suplimentar și puterea Duhului Domnului a făcut ca adevărul să pătrundă în multe inimi. Nimeni nu s-a îndoit că Domnul mărturisea despre cuvintele scrise spre folosul bisericii. Inimile au fost profund mișcate și au fost făcute observații de către fratele Prescott și alții.

Fratele Prescott a mărturisit că nu a urmat calea pe care ar fi trebuit să o urmeze în Battle Creek. A arătat spre Minneapolis și a recunoscut că acolo nu a avut un discernământ corect și că de atunci încoace el nu a spus prea mult, ci a vorbit cu fratele Smith și cu alții. El a făcut o lucrare profundă. Fratele Smith a declarat că Mărturia publicată în numărul suplimentar [Review and Herald, 23 decembrie 1890] se referea la el. A acceptat-o ca pe o mustrare adresată lui.

A fost lansat un apel, ca toți cei care doreau să-L caute pe Domnul cu seriozitate să meargă în față. Toate locurile din centrul corpului de clădire au fost umplute repede, pe măsură ce oamenii veneau de la balcon și din sălile lăturalnice care fuseseră deschise pentru a oferi oamenilor spațiu. Profesorul Prescott i-a dat mâna fratelui Smith și s-au unit ca să-L caute pe Domnul în modul cel mai serios. Adunarea întreagă a fost pusă în mișcare și a trebuit să li se spună să ia loc chiar acolo unde erau. [787]

Marți noaptea a venit peste mine o povară mare. Nu am putut dormi. Fratele Smith era în gândul meu și am înălțat toată noaptea rugăciuni și cereri pentru el. Eram cuprinsă de un spirit de luptă în agonie cu Dumnezeu și o mare nădejde pentru el mi-a cuprins inima. El este unul dintre veteranii noștri, unul dintre oamenii noștri de bază, iar Domnul îi va da puterea Lui susținătoare. Ce schimbare s-a produs în adunare! Atmosfera părea că s-a limpezit. Lumina a pătruns, ca să ia locul incertitudinii și al ideilor confuze.

Battle Creek, Mich., miercuri, 31 decembrie 1890

Am petrecut mult timp scriindu-i fratelui Smith, dar nu m-am simțit chiar liberă să îi trimit scrisoarea. Am reținut-o, pentru a decide dacă nu cumva era mai bine să vorbesc cu el. Dacă fratele Uriah Smith ar discerne lucrurile în adevărata lor lumină, el nu ar consimți la ceea ce se face. Fratele Smith a fost cu noi de la începutul lucrării. El înțelege felul în care noi – eu și soțul meu – am dus lucrarea înainte și în sus pas cu pas, dar și felul în care am îndurat greutățile, sărăcia și lipsa de mijloace. Împreună cu noi erau lucrătorii noștri din acea vreme de început. Fratele Smith, în mod deosebit, a fost una în tinerețea lui cu soțul meu. El știe cum am fost apăsați din cauza lipsei de mijloace – știe că dieta noastră a fost foarte sărăcăcioasă. În loc de cartofi foloseam napi, căci cartofii erau prea scumpi ca să ajungă pe masa noastră. Am lucrat fără salariu, folosind doar mijloacele strict necesare pentru a supraviețui, iar mobila noastră a fost alcătuită din scaune fără fund care au trebuit să fie reparate – le-am pus fund din pânză groasă. El știe că ne-am făcut partea cu curaj, obișnuindu-ne cu situația fără să ne plângem, pe când eram la Rochester, New York și în diferitele locuri pe unde locuiam. Noi știm cât de mult a costat să punem temelia pe care lucrarea de publicare să poată merge înainte și în sus până la starea de prosperitate pe care o are în prezent.

Am stat umăr lângă umăr împreună cu fratele Smith în lucrarea aceasta, în timp ce Domnul așeza principiile fundamentale. Am avut de luptat continuu [788] împotriva oamenilor stăpâniți de câte o idee, care credeau că corectitudinea în relațiile administrative în ce privește lucrarea ce trebuia făcută este dovada unei gândiri lumești, precum și împotriva celor supărăcioși care se prezentau singuri drept capabili să poarte responsabilități, dar în care nu se putea avea încredere pentru a fi puși în legătură cu lucrarea, ca nu cumva să îi dea o direcție greșită. Pas după pas a trebuit să fie făcut, nu după înțelepciunea oamenilor, ci după înțelepciunea și îndrumarea Unuia care este prea înțelept ca să greșească și prea bun ca să ne facă rău. Au fost așa de multe elemente care au trebuit puse la încercare și testate. Mulțumesc Domnului pentru că frații Smith, Amadon, și Batchellor încă sunt în viață. Ei au fost membrii familiei noastre în cele mai grele momente ale istoriei noastre.

Cel mai mare lucrător care a trăit vreodată este Isus Hristos. El era Adevărul. El era Lumina. Și El a fost cu noi în toate circumstanțele grele. Ne gândim la acele zile cu sentimente de recunoștință pentru experiența noastră. Dar acum, Dumnezeu ne-a condus pas cu pas, înainte și tot mai înainte. Veteranii purtători ai stindardului și-au depus armura, iar bărbați fără nicio experiență în greutăți, încercări sau cunoștință vin printre noi și cred că ei știu totul. Ei iau lucrurile care au fost puse în mâinile lor gata pregătite, lucruri care au ajuns la mari proporții și uită de Iosif. [789]