Manuscrisul 56, 1890
7 februarie 1890

LECȚII ÎNVĂȚATE DE LA VIȚĂ

OBSERVAȚII FĂCUTE LA ȘCOALA BIBLICĂ

M-am gândit la lecția pe care Isus a dat-o ucenicilor chiar înainte să intre în grădina Ghetsemani, știind că este ultima ocazie de a-Și învăța ucenicii înainte de crucificarea Sa. El le-a spus, arătând spre viță – vița aceea pe care iudeii o prețuiau, o respectau și o considerau foarte frumoasă – „Eu sunt adevărata viță și Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădiță care este în Mine și nu aduce roadă, El o taie.” Avem de studiat aici. „O taie.” Noi avem acum ocaziile de a da roade; avem acum ocaziile de a arăta că suntem mlădițe purtătoare de roade. Dar dacă mergem înainte nepăsători și cu indiferență, atunci care va fi poziția noastră? El spune că ne va tăia, pentru că noi nu putem face nimic fără Hristos; iar dacă suntem ca o mlădiță moartă și nu ne tragem nici seva, nici hrana din vița cea vie, vom ajunge mlădițe uscate. El spune că pe orice mlădiță care aduce roadă, El o curăță, ca să aducă și mai multă roadă. Apoi, El le-a spus: „Dacă aduceți multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit.” Suntem noi mlădițe ale viței celei vii? Dacă suntem, atunci suntem deosebiți; noi nu suntem îmbinați cu toții laolaltă; sunt mai multe mlădițe, dar un singur butuc. Dacă suntem în Hristos și Hristos este în noi, atunci conversația noastră, cuvintele noastre – tot ce spunem –, purtarea noastră – tot ce facem – nu vor avea legătură cu Hristos?

Ei bine, presupunând că fiecare mlădiță ar avea voce – dacă poartă roade au voce – va vorbi ea tufelor, copacilor și [561] către tot ce este împrejurul ei și nu va vorbi butucului? Dacă noi suntem în butuc, nu ne vom îndrepta vorbirea către butuc? Nu va fi Hristos punctul nostru central? Și nu vom supune noi totul, nu vom agăța noi totul de El?

Fraților, noi am greșit pentru că i-am considerat pe oameni infailibili, indiferent de poziția lor, indiferent de cât de înaltă este ea. Am considerat că oamenii ar fi infailibili pentru că Domnul le-a dat o lucrare de făcut. Dacă acești bărbați ar fi rămas întotdeauna în Hristos, iar Hristos ar fi rămas întotdeauna în ei, astfel încât niciun moment să nu fie separați de Hristos, atunci am putea fi mult mai dependenți decât suntem astăzi; dar noi știm că ei de multe ori greșesc și sunt în eroare. Atunci să-i judecăm pentru că fac unele greșeli și unele erori? Nu puteți să depindeți de aceștia mai mult decât de aceia pe care îi socotiți infailibili, întrucât niciunul dintre noi nu este infailibil. Dar eu vă spun ce este infailibil – adevărul lui Dumnezeu este infailibil. Iar dacă noi ne prindem de adevăr și avem adevărul în noi, rămânând în noi, atunci vom fi sfințiți prin adevăr și ne vom apropia tot mai mult de Dumnezeu.

Noi avem încă de luptat cu dușmanul care este în lume. Avem de dat piept cu puterile întunericului. Vom fi în acest conflict până la sfârșitul timpului. Mântuitorul nostru a fost în conflict cu puterile întunericului, iar puterile întunericului au fost în conflict cu El fără întrerupere, după ce El a intrat în această lume. Satana a fost în conflict cu El. Apoi, imediat ce a început să-Și exercite puterea rațiunii, El a intrat în conflict cu puterile întunericului. Venirea Sa ca prunc în Betleem a înălțat un steag împotriva dușmanului: „Tu nu poți să iei întreaga lume; nu poți să pretinzi ca este a ta.” [562]

Iar după ce El a plecat, ce a făcut? Cine avea să ducă mai departe controversa? Cine sunt cei vizibili care aveau să preia controversa în această lume și să o ducă până la capăt? Sunt urmașii lui Hristos, fiecare dintre ei. Nu sunt numai slujitorii delegați. În aceasta, poporul nostru face o mare greșeală. Ei par a crede că zi de zi, oră de oră, minut cu minut, în acest conflict, predicatorii trebuie să aibă grijă de ei. Dar această sarcină revine fiecăruia dintre noi.

Noi nu știm ce lucrare are Dumnezeu pentru noi de făcut, nu putem spune, decât dacă începem cu talanții pe care El ni i-a dat. Dacă avem numai un talant și îl punem la schimbător și începem să lucrăm cu acel talant, iar Dumnezeu vede că suntem credincioși în lucrurile mici, atunci El ne va da încă un talant. Apoi, pe măsură ce le folosim pentru slava lui Dumnezeu și Îl avem tot timpul pe Hristos în centru, așa cum mlădița are vița în centru, luându-ne seva și hrana de la Isus Hristos, atunci putem fi o binecuvântare pentru toți cei care vin în contact cu noi. Astfel, talantul crește și se înmulțește; și cu cât punem mai mult la schimbător, cu atât vom angaja mai mulți talanți spre slava lui Dumnezeu. Fraților, noi nu înțelegem nici pe jumătate lecțiile pe care Isus Hristos ni le-a dat – cele mai prețioase lecții –, însă avem nevoie să le înțelegem din ce în ce mai mult. E nevoie să venim la Hristos și să-I cerem să ne lumineze mințile, să ne redea vederea spirituală, ca să putem cunoaște tot mai mult din adevăr.

Să nu creadă nimeni că avem tot adevărul de care avem nevoie, că noi avem cei mai importanți stâlpi ai credinței și că dacă stăm lângă ei, nu avem nevoie să ne mai obosim să putem înțelege adevărul în mod personal. Un pastor care a fost mulți ani în lucrare a spus: „Soră White, trebuie să înțelegem personal? Există raționamente din Biblie [563] cu privire la punctele credinței noastre; de ce nu le putem lua așa cum le-au pregătit alții, ca noi să nu mai pierdem timpul și să le vestim? Noi credem că aceștia sunt oameni ai lui Dumnezeu (și a menționat un nume). Nu crezi că el a fost inspirat de Dumnezeu?” Nu, nu cred. Eu nu cred un asemenea lucru. Cred că Domnul i-a dat o lucrare de făcut. Iar dacă vreun bărbat sau vreo femeie nu este consacrat și devotat lui Dumnezeu în fiecare oră, indiferent cine ar fi aceștia, vrăjmașul va introduce o formă a eului, o va întrețese în lucrarea lor – trăsăturile lor, ideile lor ciudate. Imediat, acea persoană va începe să-i modeleze pe alții, să-și pună tiparul asupra celor din jurul său. Este un lucru periculos să înalți omul sau să te sprijini pe om, să te sprijini pe un braț de carne. Ceea ce avem nevoie este să ne sprijinim pe brațul care a fost întins pentru a ne sprijini pe el, iar acesta este Domnul, Dumnezeul lui Israel, în El ne putem încrede.

Există putere pentru acest popor. Eu o cunosc. Domnul mi-a descoperit-o de ani de zile, iar acum i-a venit timpul. Avem nevoie să știm că această credință vie poate să ne însuflețească inimile și că putem ajunge la mai multă lumină și mai multă cunoștință. Fiecare, în mod individual, are nevoie să cunoască adevărul pentru el însuși.

Voi sunteți aici la această școală. Fratele Waggoner poate prezenta adevărul înaintea voastră. Voi puteți spune că ceea ce prezintă este adevăr. Dar ce veți face după aceea? Trebuie să mergeți personal la Scripturi. Trebuie să le cercetați cu o inimă umilă. Dacă sunteți plini de prejudecată și de opinii preconcepute și dacă întrețineți ideea că nu mai este niciun lucru pe care să trebuiască să-l cunoașteți, că voi cunoașteți tot ce merită cunoscut, nu veți obține niciun beneficiu. Dar dacă veniți precum copiii, veți avea dorința de a învăța tot ce este aici pentru voi – „Dacă Dumnezeul cerurilor a trimis ceva pentru mine, eu am nevoie de aceasta.” Dumnezeul cerurilor a condus mintea omului să facă un studiu de specialitate din studiul Scripturii, [564] iar atunci când Scripturile sunt prezentate, El mi-a dat puterea de a raționa. Eu pot vedea dovada așa cum și el o poate vedea; pot găsi dovada, așa cum și el o poate găsi. Eu pot ieși și pot spune adevărul, pentru că știu că este adevăr. Și pentru că știu că este adevăr, îl pot prezenta – nu ca pe un produs al minții cuiva, ci îl pot prezenta ca femeia din Samaria, care a mărturisit că L-a găsit pe Mesia. Ei au ieșit ca să-L asculte și apoi au spus: „Acum știm noi înșine, L-am văzut, L-am auzit noi înșine și știm că acesta este Hristosul.”

Nu puteți întreba și cerceta împreună? Ba da, puteți. Dar marea problemă este că eul este atât de mare în noi toți, încât imediat ce începem să cercetăm, o facem într-o manieră atât de necreștinească. Așa s-a întâmplat la Battle Creek; așa a fost la Minneapolis; așa a fost în multe alte locuri. Dumnezeu nu este deloc în această lucrare; diavolul este într-o lucrare de acest fel. Noi trebuie să ne apropiem de Scripturi cu inimi umile. Dacă Dumnezeu are o lucrare pentru noi, suntem gata pentru aceasta și trebuie să cunoaștem personal adevărul, astfel vom fi atrași spre Bibliile noastre. Voi trebuie să fiți atrași de Biblie.

După lumina care mi-a fost dată de Dumnezeu, mulți dintre noi vom fi separați și împrăștiați. Va trebui să stați singuri în diferite locuri. Nu veți avea nicio legătură cu alte minți care să vă conducă, ca să puteți primi putere de la acestea. Voi va trebui să stați cu Dumnezeul vostru alături, va trebui să știți că El este lângă voi. Avem nevoie să știm astăzi că El este de partea noastră; că este cu noi chiar acum, când ne adunăm în această clădire. Ar trebui să vă amintiți că Învățătorul adunărilor este aici. Dumnezeu nu va lăsa corabia, ca ea să fie condusă la întâmplare de un pilot neștiutor; El stă la cârmă, deci noi lucrăm după ordinele Lui. Acum noi așteptăm ordinele și avem nevoie ca ele să vină de la Căpetenia mântuirii noastre. [565] Eu cred fără niciun dubiu că Domnul a dat adevăr prețios la timpul potrivit fratelui Jones și fratelui Waggoner. Îi socotesc eu infailibili? Spun eu că ei nu vor face nicio declarație sau că nu vor avea nicio idee care să nu poată fi pusă sub semnul întrebării, care nu poate fi greșită? Spun eu așa? Nu, eu nu spun nimic de acest fel. Nu spun aceasta despre niciun om de pe pământ. Dar eu spun că Dumnezeu a trimis lumină; fiți atenți cum o tratați. Avem nevoie de adevăr, așa cum este el în Isus. Noi nu vrem să plecăm de la întâlnire și, dacă s-a spus ceva cu care nu putem fi de acord, să împrăștiem peste tot fraților și surorilor noastre. Nu. Mergeți pe genunchi și rugați-vă ca să cunoașteți care este adevărul. Instructorii de la școala de Sabat au nevoie să știe că ei modelează minți; nu este un lucru de mică importanță a sta în fața elevilor și a pretinde că tu ai lumină, când poate că o eroare periculoasă este amestecată cu aceasta!

Dimineața trecută am vorbit despre venirea unora la adunare. Acesta este motivul pentru care am dorit ca ei să vină. Am menționat numele fratelui Ballenger, numele fratelui Smith – fratele Leon și prezbiterul Smith. Nu am spus-o pentru că am vrut să dau impresia că fratele Ballenger și-ar fi închis urechile față de adevăr; căci el l-ar fi primit de îndată ce ar fi avut ocazia. Dar am vorbit despre acești oameni ca ei să poată cunoaște, să poată să înțelege ce este adevărul. Dar dacă ei nu vor să audă, dacă stau deoparte, au același argument pe care îl spun predicatorii bisericilor: „Stai departe, nu te duce să asculți.” Ei bine, voi aveți nevoie să ascultați totul. Dacă el greșește, noi trebuie să știm aceasta, trebuie să înțelegem noi, cei care suntem în poziții proeminente, și apoi trebuie să cercetăm personal. Noi trebuie să știm dacă este adevăr; și dacă este adevăr, fraților, copiii aceia de la școala de Sabat au nevoie de el și fiecare suflet are nevoie de el! Aceasta este ceea ce vrem.

Vouă, celor aflați în poziții de răspundere, vă spun că aveți obligația față de Dumnezeu să știți ce se petrece aici. Apoi, cu tot ce s-a spus – [566] „la lege și la mărturie; dacă ei nu vorbesc conform acestui cuvânt, este pentru că nu au lumină în ei”. Dar dacă este lumină în ei și ei au lumină, vă implor, nu fiți atât de plini de prejudecată.

Mi-a pricinuit așa o tristețe și o mâhnire să știu că unii au inimile pline de prejudecăți. Ei urmăresc orice cuvânt pe care pot să-l prindă. „Iată, iată-i; ei sunt perfecți.” Cine spune că ei sunt perfecți? Cine pretinde aceasta? Noi pretindem că Dumnezeu ne-a dat lumină la timpul potrivit. Iar acum ar trebui să primim adevărul lui Dumnezeu – primiți-l ca fiind de origine cerească. Atunci când ne adunăm pentru a examina Scripturile, haideți să avem Duhul lui Hristos. Când un punct este dovedit, of, ei nu vor să recunoască niciun cuvânt. Ei nu văd nicio lumină și tot aruncă întrebare după întrebare. Așa că niciun punct nu este stabilit. Ei nu recunosc că s-a dovedit acel punct, ci aruncă o listă întreagă de întrebări. Fraților, avem nevoie să știm ce înseamnă să cercetezi Scripturile, ca unii care doresc lumina și nu ca unii care doresc să alunge lumina. Fie ca Domnul să ne dea Sfântul Său Duh în această dimineață și fie ca El să ne dea spiritul Său zi de zi. Vrem să umblăm în umilință cu Dumnezeu. Vrem să stăm în lumina feței Lui. Vrem blândețea lui Hristos. Domnul să ne ajute să învățăm zilnic în școala lui Hristos. [567]