Review and Herald, 25 martie 1890

DESCHIDEȚI INIMA ÎN FAȚA LUMINII

CUVÂNTAREA DE DIMINEAȚĂ
[Battle Creek, Michigan, 6 februarie 1890]

Pe când Isus era în drum spre Ghetsemani împreună cu ucenicii Săi, le-a atras atenția spre o vie care creștea lângă drum. Via era foarte admirată de iudei, iar Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Eu sunt adevărata Viță, și Tatăl Meu este Lucrătorul viei. Pe orice mlădiță care este în Mine și nu aduce rod, El o taie.” Acesta este un adevăr la care trebuie să medităm: „Pe orice mlădiță care este în Mine și nu aduce rod, El o taie.” Acum avem ocazia să fim mlădițe purtătoare de roade în adevărata Viță; dar dacă suntem nepăsători și indiferenți, care va fi starea noastră? Vom fi fără roade, vom fi tăiați. Noi nu putem face nimic fără Hristos; noi nu avem nici sevă, nici hrană decât dacă le primim de la Vița cea vie. Nicio mlădiță nu poate produce roade decât prin intermediul legăturii cu Hristos.

„Pe orice mlădiță care aduce rod, o curățește, ca să aducă și mai mult rod.” Isus spune: „Dacă aduceți mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit, și voi veți fi astfel ucenicii Mei.” Dacă suntem mlădițe ale Viței vii, vom fi mlădițe distincte, deși suntem uniți în același butuc. Dacă fiecare mlădiță ar avea voce, ar vorbi ele tufelor și buruienilor din jur și nu ar comunica cu butucul părintesc? Dacă suntem în Hristos și El este în noi, conversația noastră, comportamentul nostru nu vor face referire la Acela pe care Îl iubim? Nu vom privi noi la El ca la Stăpânul nostru?

Una dintre marile noastre probleme a fost aceea că am privit la oameni ca fiind infailibili. Dar indiferent de poziția înaltă pe care o poate deține un om, nu este niciun motiv ca ceilalți să privească la el ca fiind incapabil de a greși. Domnul poate că i-a dat o lucrare de făcut, dar dacă el nu rămâne continuu în Hristos, dacă nu rămâne în Hristos fără vreun moment de separare, va face greșeli și va cădea în eroare. Dar dacă oamenii fac greșeli și cad în eroare, nu este niciun motiv pentru a ne retrage încrederea de la ei; pentru că singur Dumnezeu este infailibil. Noi trebuie să avem adevărul care să rămână în inima noastră; noi trebuie să ne apropiem de Dumnezeu continuu, pentru că vom avea de dat piept cu puterile întunericului cât va mai fi ține timpul. Va trebuie să ne luptăm cu dușmanul sufletelor noastre până la venirea Domnului. Când Hristos a fost pe pământ, El a luptat cu dușmanul pentru salvarea oamenilor, iar atunci când a plecat din lume, a încredințat conflictul urmașilor Săi, ca să fie purtat mai departe în Numele Lui; noi avem de luptat în acest război zi de zi, oră de oră, minut cu minut. Bătălia este a fiecăruia dintre noi. Noi nu știm ce are Dumnezeu de făcut pentru noi. Dacă avem un singur talent, să îl punem la schimbător; dacă suntem credincioși în lucrurile mici, în viitor vom fi puși peste multe lucruri. Noi trebuie să-I aducem slavă lui Dumnezeu și să nu ne punem pe noi în centru, iar Dumnezeu ne va face mlădițe pline de roadă. Noi trebuie să-L punem în centru pe Hristos, după cum și mlădița este în viță, și atunci îi vom putea binecuvânta pe toți cei care fac parte din sfera noastră de influență.

„Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele”, spune Isus. Noi nu înțelegem nici pe jumătate cât de prețioasă este această lecție; trebuie să învățăm mai mult și mai mult semnificația acestor cuvinte. E nevoie ca ochii noștri să fie unși, ca să putem vedea lumina adevărului. Noi nu trebuie să spunem: „Ei bine, noi avem tot adevărul, înțelegem cei mai importanți stâlpi ai credinței și acum ne putem odihni în această cunoștință.” Adevărul este un adevăr care avansează, iar noi trebuie să umblăm în lumina sa crescândă. Un frate a întrebat: „Soră White, crezi că trebuie să înțelegem adevărul în mod personal? De ce nu putem să luăm adevărurile pe care le-au strâns alții și să le credem pentru că ei au cercetat subiectele, și noi să fim liberi să mergem înainte, fără să ne consumăm puterile minții în cercetarea tuturor acestor subiecte? Nu crezi că cei care au adus în trecut adevărul la suprafață au fost inspirați de Dumnezeu?” Eu nu îndrăznesc să spun că nu au fost conduși de Dumnezeu, căci Hristos conduce în tot adevărul; dar dacă este vorba de inspirație în sensul deplin al cuvântului, eu răspund: „Nu. Eu cred că Dumnezeu le-a dat o lucrare de făcut, dar dacă ei nu sunt consacrați lui Dumnezeu tot timpul, vor țese eul și trăsăturile lor specifice de caracter în ceea ce fac, vor pune șablonul lor pe lucrare și vor croi oamenii după tiparul lor de experiență religioasă. Este periculos să ne sprijinim pe un braț de carne. Ar trebui să ne sprijinim pe brațul puterii infinite. Dumnezeu ne-a descoperit aceasta de ani de zile. Noi trebuie să avem o credință vie în inimile noastre și să ajungem la o cunoștință mai vastă și la o lumină mai mare.”

Nu vă încredeți în înțelepciunea niciunui om, nici în cercetările niciunui om. Mergeți la Scripturi personal, cercetați cuvântul inspirat cu inimi umile, lăsați la o parte opiniile voastre preconcepute; pentru că nu veți obține niciun beneficiu decât dacă veți veni în fața cuvântului lui Dumnezeu ca niște copilași. Să spuneți: „Dacă Dumnezeu are ceva pentru mine, eu vreau aceasta. Dacă Dumnezeu a dat din cuvântul Său fratelui acesta sau celuilalt dovada că un anumit lucru este adevăr, El mi-o va da și mie. Pot să găsesc dovezile, dacă cercetez Scripturile rugându-mă continuu și pot ști că am cunoscut adevărul.” Voi nu trebuie să predicați adevărul ca pe un produs al altei minți, ci trebuie să-l faceți al vostru. Când femeia din Samaria a fost convinsă că Isus era Mesia, s-a grăbit să spună vecinilor și locuitorilor orașului. Ea a zis: „«Veniți să vedeți un om care mi‑a spus tot ce am făcut! Nu cumva Acesta este Hristosul?» Ei au ieșit din cetate și veneau spre El. […] Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina cuvântului femeii, care mărturisea: «Mi‑a spus tot ce am făcut!» […] Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvântului Său. Și ziceau femeii: «Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L‑am auzit noi înșine și știm că Acesta este cu adevărat [Hristosul], Mântuitorul lumii.»”

Fraților, trebuie să scufundăm sonda adânc în mina adevărului. Puteți să ridicați întrebări pentru voi înșivă sau unii pentru alții cu privire la anumite probleme, doar dacă o faceți în adevăratul spirit; dar prea adesea eul este mare și imediat ce se începe cercetarea, se manifestă un spirit necreștin. Acesta îi aduce desfătare lui Satana, de aceea să venim cu inima umilă ca să cunoaștem personal adevărul. Vine timpul când vom fi separați și împrăștiați și fiecare dintre noi va trebui să stea fără să aibă privilegiul comuniunii cu cei care au aceeași credință prețioasă; și cum veți putea sta dacă nu-L aveți pe Dumnezeu de partea voastră și dacă nu știți că El vă conduce și vă călăuzește? Ori de câte ori venim să cercetăm adevărul Bibliei, Învățătorul adunărilor este cu noi. Domnul nu va lăsa niciun moment corabia, ca ea să fie cârmuită de piloți ignoranți. Noi putem să ne primim ordinele de la Căpetenia mântuirii noastre.

Noi trebuie să fim capabili să prezentăm adevărul prețios la timpul potrivit. Noi nu trebuie să pretindem că în învățăturile descoperite de aceia care au studiat cuvântul adevărului nu se pot găsi erori, căci nu este niciun om printre cei vii care să fie infailibil. Dar dacă Dumnezeu a trimis lumină, avem nevoie de ea; iar Dumnezeu a trimis lumină, așa că fiecare om să fie atent cum o tratează. Pe măsură ce adevărul este proclamat, oamenii vor spune: „Fii atent, nu fi prea zelos, prea sigur; tu vrei adevărul.” Desigur că vrem adevărul și îl vrem așa cum este în Hristos.

Când Natanael a venit la Hristos, Isus a exclamat: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleșug.” Natanael a spus: „De unde mă cunoști?” Isus i-a răspuns: „Te-am văzut sub smochin.” Isus ne va vedea și pe noi în locurile noastre tainice de rugăciune, dacă Îl vom căuta pentru a primi lumină ca să putem cunoaște adevărul. Frații noștri ar trebui să fie dispuși să investigheze sincer fiecare punct al controversei. [547] Dacă un frate învață rătăciri, cei care sunt în poziții de răspundere ar trebui să știe aceasta; iar dacă învață adevărul, trebuie ca ei să ia poziție de partea lui. Cu toții ar trebui să știm ce se învață în mijlocul nostru, căci dacă este adevărul, avem nevoie să-l cunoaștem. Instructorii Școlii de Sabat au nevoie să-l cunoască și fiecare elev al școlii de Sabat ar trebui să-l înțeleagă. Noi toți avem față de Dumnezeu obligația de a cunoaște ceea ce ne trimite. El ne-a dat îndrumări prin care să testăm orice învățătură – „La lege și la mărturie; dacă ei nu vorbesc conform acestui cuvânt, este pentru că nu au lumină în ei.” Dar dacă trece acest test, nu fiți atât de plini de prejudecăți încât să nu puteți recunoaște un punct când este dovedit înaintea voastră, pentru simplul motiv că nu se potrivește cu ideile voastre. Nu vă prindeți de orice obiecție, oricât de mică, numai ca să o faceți cât de mare posibil, păstrând-o ca să o folosiți în viitor. Nimeni nu spune că vom găsi perfecțiune în cercetările vreunui om, dar eu atât știu – că bisericile noastre mor din lipsa învățăturii despre subiectul neprihănirii prin credința în Hristos și a adevărurilor înrudite.

Indiferent prin cine trimite Domnul lumina, noi să ne deschidem inimile pentru a o primi, în blândețea lui Hristos. Dar mulți nu fac aceasta. Când un punct controversat este prezentat, ei toarnă întrebare după întrebare, fără să recunoască, fără să admită vreun punct când acesta este bine susținut. O, dacă am proceda ca unii care doresc lumina! Domnul să ne dea Duhul Său zi de zi și să lase să strălucească peste noi fața Sa, ca să fim ucenici în școala lui Hristos. [548]