Review and Herald, 29 noiembrie 1892

PRIMEJDIILE ȘI PRIVILEGIILE ZILELOR DIN URMĂ
(Încheiere)

Adevărul este eficient și, prin ascultare, puterea acestuia schimbă mintea după asemănarea lui Isus. Adevărul, așa cum este în Isus, însuflețește conștiința și transformă mintea, pentru că acesta este însoțit, la nivelul inimii, de Duhul Sfânt. Sunt mulți care, fiind lipsiți de discernământ spiritual, iau litera goală a cuvântului și văd că, neînsoțită de Duhul lui Dumnezeu, ea nu animă sufletul și nu sfințește inima. Cineva poate fi în măsură să citeze din Vechiul și Noul Testament, poate fi familiarizat cu poruncile și făgăduințele cuvântului lui Dumnezeu, dar dacă Duhul Sfânt nu trimite adevărul în locuința inimii, luminând mintea cu lumina divină, niciun suflet nu cade pe Stâncă și nu se zdrobește, pentru că agentul divin este cel care leagă sufletul de Dumnezeu. Fără iluminarea Duhului lui Dumnezeu, nu vom fi capabili să discernem adevărul de eroare și vom cădea sub ispitele și amăgirile meșteșugite pe care Satana le va aduce în fața lumii. Suntem aproape de încheierea controversei dintre Prințul luminii și prințul întunericului și, în curând, amăgirile vrăjmașului vor încerca credința noastră. Satana va face minuni în fața fiarei și îi va amăgi „pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în fața fiarei”.

Dar, deși prințul întunericului va lucra pentru a acoperi pământul cu întuneric, și cu negură, oamenii, Domnul va manifesta puterea Lui de convertire. O lucrare similară celei care a avut loc la revărsarea Duhului Sfânt în zilele primilor ucenici, atunci când ei L-au predicat pe Isus, și pe El răstignit, trebuie îndeplinită pe pământ. Mulți vor fi convertiți într-o zi, pentru că solia va merge cu putere. Apoi se va putea spune: „Evanghelia noastră v-a fost vestită nu doar cu vorbe, ci și cu putere, prin Duhul Sfânt […].” Duhul Sfânt este Cel care îi atrage pe oameni la Hristos, pentru că El ia lucrurile lui Dumnezeu și i le arată păcătosului. Isus a spus: „El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu și vi le va vesti.”

Lucrarea Duhului Sfânt este nemăsurat de mare. Din această sursă vine puterea și eficiența celui care lucrează pentru Dumnezeu; și Duhul Sfânt este mângâietorul, ca o prezență personală a lui Hristos pentru suflet. Cel care privește la Hristos cu credință simplă, de copil, este făcut părtaș de natură divină prin intermediul Duhului Sfânt. Când este condus de Duhul lui Dumnezeu, creștinul poate să știe că este făcut deplin în El, care este capul tuturor lucrurilor. Așa cum a fost slăvit Hristos în ziua Cincizecimii, tot așa va fi slăvit din nou în lucrarea de încheiere a evangheliei, când va pregăti un popor care să reziste încercării finale, în conflictul final a marii controverse. Profetul descrie planul de luptă al vrăjmașului, zicând:

„Apoi am văzut ridicându‑se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca de miel, dar vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată autoritatea primei fiare, în numele ei, și făcea ca pământul și locuitorii lui să se închine primei fiare, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Săvârșea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ, înaintea oamenilor. Și‑i amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în numele fiarei. Ea le‑a zis locuitorilor pământului să‑i facă un chip fiarei care avea rana de sabie și trăia. I s‑a dat putere să dea suflare chipului fiarei, pentru ca acesta să vorbească și să facă să fie omorâți toți cei ce nu se vor închina chipului fiarei.” „Ei se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor și Împăratul împăraților. Și cu El vor fi cei chemați, aleși și credincioși.” „După aceea, am văzut coborându‑se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și pământul s‑a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare și a zis: «A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns locuință a demonilor, închisoare a oricărui duh necurat, închisoare a oricărei păsări necurate […].» Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: «Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți cu urgiile ei! Căci până la cer s‑au îngrămădit păcatele ei și Dumnezeu Și‑a adus aminte de nelegiuirile ei.»”

Poporul lui Dumnezeu va fi chemat să iasă din asocierea cu cei lumești și cu cei ce înfăptuiesc răul, ca să poată sta în lupta pentru Domnul împotriva puterilor întunericului. Atunci când pământul va fi luminat de slava lui Dumnezeu, vom vedea o lucrare similară cu cea care a fost făcută atunci când ucenicii, umpluți cu Duhul Sfânt, au vestit puterea unui Mântuitor înviat. Lumina cerului a pătruns mintea întunecată a celor care au fost înșelați de vrăjmașii lui Hristos, iar falsa Lui reprezentare a fost respinsă; pentru că, prin eficiența Duhului Sfânt, ei L-au văzut acum înălțat ca prinț și mântuitor, pentru a-i da lui Israel pocăința și iertarea păcatelor. Ei L-au văzut înconjurat de slava cerului, cu comori infinite în mâinile Lui, pentru a le dărui celor care se întorc din răzvrătirea lor. Pe măsură ce apostolii au prezentat slava Singurului născut din Tatăl, trei mii de suflete au fost străpunse în inimă și au fost făcute să se vadă păcătoase și murdare, iar pe Hristos să-L vadă ca mântuitorul și răscumpărătorul lor. Hristos a fost înălțat, Hristos a fost slăvit, prin puterea Duhului Sfânt care Se odihnea peste oameni. Cu ochiul credinței, acești credincioși L-au văzut ca fiind Cel care a suportat umilința, suferința și moartea, ca ei să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Privind asupra neprihănirii Lui imaculate, și-au văzut propria diformitate și contaminare și au fost umpluți de frică dumnezeiască, de dragoste și adorare pentru Cel care Și-a dat viața ca jertfă pentru ei. Ei și-au smerit sufletele până în țărână, s-au pocăit de faptele lor rele și L-au slăvit pe Dumnezeu pentru mântuirea Lui.

Ei au zis unul către altul: „Acesta este Cel care a fost acuzat de lăcomie, pentru că a mâncat cu vameșii și păcătoșii, Cel care a fost legat, biciuit și răstignit. Noi credem în El în calitate de Fiu lui Dumnezeu, prinț și mântuitor.” Descoperirea lui Hristos, prin Duhul Sfânt, i-a făcut să înțeleagă puterea și măreția Lui, și și-au întins mâinile spre El prin credință, spunând: „Cred.” Așa a fost în timpul ploii timpurii, dar ploaia târzie va fi mai abundentă. Mântuitorul oamenilor va fi slăvit și pământul va fi luminat de strălucitoarea lumină a razelor neprihănirii Lui. [1075]

El este izvorul de lumină, iar lumina de la porțile întredeschise a strălucit peste poporul lui Dumnezeu, ca ei să-L înalțe, în caracterul Lui glorios, înaintea celor care stau în întuneric.

Hristos nu a fost prezentat în legătură cu legea, ca mare preot credincios și milos care a fost în toate lucrurile ispitit ca noi, dar fără păcat. El nu a fost înălțat înaintea păcătosului ca jertfa divină. Lucrarea Lui ca jertfă, înlocuitor și garant a fost prezentată doar ocazional și rece, însă aceasta este ceea ce păcătosul trebuie să știe. Păcătosul trebuie să-L vadă pe Hristos în deplinătatea Sa, ca mântuitor care iartă păcatul. Pentru că, dragostea inegalabilă a lui Hristos, prin intermediul Duhului Sfânt, va produce convingerea și convertirea inimii împietrite. Influența divină este gustul sării în creștin. Mulți prezintă doctrinele și teoriile credinței noastre, dar prezentarea lor este ca sarea fără gust, din cauză că Duhul Sfânt nu lucrează prin slujirea lor lipsită de credință. Ei nu și-au deschis inima pentru a primi harul lui Hristos, nu cunosc lucrarea Duhului și sunt ca făina fără maia, din cauză că nu există niciun principiu lucrător în toată munca lor și nu reușesc să câștige suflete pentru Hristos. Ei nu-și însușesc neprihănirea lui Hristos. Aceasta este o haină nepurtată de ei, total necunoscută, un izvor neatins.

Ah, dacă lucrarea ispășitoare a lui Hristos ar fi studiată cu atenție! Ah, dacă toți ar studia cu atenție și rugăciune cuvântul lui Dumnezeu, nu pentru a se califica în dezbaterea punctelor controversate de doctrină, ci pentru ca sufletele înfometate să fie săturate, cele care însetează să fie reîmprospătate de la izvorul vieții. Atunci când cercetăm Scripturile cu inima umilă, simțindu-ne propriile slăbiciuni și nevrednicii, Isus este descoperit sufletelor noastre, în toată prețiozitatea Sa. Când vom deveni părtași ai naturii divine, vom privi cu oroare la toate înălțările noastre de sine, iar ceea ce am prețuit ca fiind înțelepciune, ne va părea ca zgura și gunoiul. Cei care s-au educat pentru a fi combativi, care s-au privit pe sine ca fiind oameni ageri și pătrunzători, vor privi lucrarea lor cu tristețe și rușine, și vor ști că jertfa lor a fost tot atât de lipsită de valoare cum a fost cea a lui Cain, căci a fost lipsită de neprihănirea lui Hristos.

Ah, dacă noi, ca popor, ne-am umili inimile înaintea lui Dumnezeu și am stărui pe lângă El pentru a primi Duhul Sfânt! Dacă am veni la Domnul cu smerenie și căința sufletului, El ne-ar răspunde la rugăciuni, pentru că El spune că este mai dornic să ne dea Duhul Sfânt, decât sunt părinții să le dea daruri bune copiilor lor. Atunci Hristos ar fi slăvit, și, în El, vom discerne trupește, toată plinătatea Dumnezeirii. Hristos a spus despre Mângâietorul: „El Mă va proslăvi pentru că va lua din ce este al Meu și vă va descoperi.” Acesta este lucrul cel mai important pentru noi. Pentru că „viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu”. [1076]