Scrisoarea 1, 1890
St. Helena, California, 14 mai 1890

CĂTRE FRAȚI

Iubiți frați,

Sunt foarte împovărată de felul în care a fost tratat de către colportorii noștri volumul IV – Tragedia veacurilor, întrucât a fost reținut atât de mult timp departe de câmp. Sunt aproape doi ani de când a fost completată noua ediție, dar foarte puțin a fost făcut pentru a o aduce înaintea oamenilor.

Am fost îndemnată de Duhul lui Dumnezeu să scriu această carte și în timp ce lucram la ea, am simțit o mare povară pe suflet. Știam că timpul este scurt, că scenele care se vor îngrămădi peste noi vor veni în cele din urmă dintr-o dată și repede, așa cum prezintă cuvintele din Scriptură: „Ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea.”

Domnul mi-a pus în față probleme de o importanță urgentă pentru timpul prezent, care se referă și la viitor. Cuvintele au fost rostite ca însărcinare pentru mine: „Scrie într-o carte lucrurile pe care le-ai văzut și auzit și fă-le să ajungă la toți oamenii; pentru că se apropie timpul când istoria din trecut se va repeta.” M-am trezit la ora unu, două sau trei dimineața, având unele idei imprimate adânc în minte, ca și cum ar fi fost rostite de vocea lui Dumnezeu. Mi-a fost arătat că mulți din poporul nostru dorm în păcatele lor și, cu toate că pretind că sunt creștini, vor pieri dacă nu vor fi convertiți.

Am încercat să prezint și altora impresiile solemne lăsate asupra minții mele în timp ce adevărul era prezentat cu claritate înaintea mea, pentru ca fiecare să simtă nevoia de a avea o experiență religioasă personală, de a avea o cunoștință personală a Mântuitorului, [651] de a căuta pocăința, credința, iubirea, speranța și sfințenia în mod personal. Am fost asigurată că nu este timp de pierdut. Apelurile și avertizările trebuie date, bisericile noastre trebuie să fie trezite, trebuie să fie instruite, ca să-i poată avertiza pe toți cei la care pot să ajungă, declarând că sabia vine, că mânia lui Dumnezeu asupra unei lumi destrăbălate nu va mai fi mult amânată. Mi s-a arătat că mulți vor asculta avertizarea. Mințile lor vor fi pregătite să discearnă chiar acele lucruri pe care le-am arătat.

Mi-a fost arătat că mult din timpul meu este ocupat cu vorbitul în fața poporului, în timp ce este mult mai important să mă dedic scrierii lucrurilor importante pentru volumul IV; pentru că avertizarea trebuie să meargă acolo unde solul nu poate ajunge, iar ea va atrage atenția multora asupra evenimentelor importante care se vor petrece în scenele de încheiere ale istoriei acestei lumi.

Pe măsură ce starea bisericii și a lumii a fost deschisă înaintea ochilor mei și am privit scenele înfricoșate care ne așteaptă, am fost alarmată de priveliște; și noapte după noapte, în timp ce toți cei din casă dormeau, am scris lucrurile date mie de Dumnezeu. Mi-au fost arătate ereziile care vor apărea, iluziile care vor domina, puterea făcătoare de minuni a lui Satana – hristoșii falși care vor apărea – care vor înșela marea parte a lumii religioase și care vor căuta să-i înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși.

Este lucrarea aceasta de la Dumnezeu? Eu știu că este și poporul nostru mărturisește că o crede. Avertizarea și instrucțiunile din această carte sunt necesare tuturor celor care mărturisesc a crede adevărul prezent [652] și cartea este adaptată pentru a putea fi dată de asemenea lumii, atrăgând atenția către scenele solemne din fața noastră.

Voi, frații mei, v-ați luat responsabilitatea să o puneți în circulație, dar când a sosit timpul ca noua ediție a volumului IV să iasă de sub tipar, a fost introdusă noua ediție a Bible Readings. Această carte a fost bine vândută și i s-a permis să înghită orice alt interes. Colportorii au găsit că este o carte ușor de vândut, iar volumul IV a fost ținut în afara câmpului de lucru. Eu am simțit că nu este corect; am știut că nu este corect, pentru că nu era în armonie cu lumina dată mie de Dumnezeu. Am discutat cu căpitanul Eldridge și cu Frank Belden în timp ce era implicat în instruirea colportorilor, dar singurul răspuns pe care l-am putut obține a fost: „Nu putem face nimic în această privință până când Bible Readings nu se va epuiza. Apoi vom lua volumul IV și îl vom da în câmpul de lucru.” Toamna trecută mi s-a promis că în primăvară va fi făcut un efort special pentru lansarea volumului IV. Răspunsul meu a fost: „Fraților, nu îndrăznesc să aștept atât de mult.” Nu am putut să înțeleg de ce era necesară o asemenea întârziere. Motivele date nu aveau pentru mine nicio greutate. Am simțit că dacă frații mei ar înțelege și ar aprecia subiectul pe care Domnul mi l-a prezentat și mi-a poruncit să-l scriu, scuzele lor vor apare foarte neînsemnate chiar și pentru mințile lor.

Ei spuneau că colportorii nu vor să ia volumul IV, întrucât ei pot vinde Bible Readings mult mai ușor și astfel se pot descurca mai bine financiar. Eu am răspuns: „Fraților, nu pot înțelege de ce, dacă această problemă ar fi pusă înaintea colportorilor în adevărata lumină, ei nu ar vrea să lucreze pentru cartea care [653] trebuie să apară înaintea lumii.”

Am suferit în duhul meu, pentru că știam, din conversațiile pe care le-am avut, că frații mei din poziții de răspundere în departamentul de publicații nu aveau înțelegerea pericolelor reale care au să se dezlănțuie curând asupra noastră. În timp ce mulți, prin spirit și acțiune, spun „pace și siguranță”, o prăpădenie neașteptată va veni peste ei.

De aproape doi ani, cartea care conține avertizări și instrucțiuni de la Domnul, date special pentru acest timp, zace în casele noastre de editură și nimeni nu simte nevoia și importanța de a o aduce înaintea oamenilor. Fraților, cât de mult va trebui să mai aștept până când veți ridica povara? Acum volumul I, Patriarhi și profeți, este gata să fie pus în circulație, dar nici măcar pentru cartea aceasta nu aș lăsa ca volumul IV să mai rămână ca o lumină sub obroc. Am o profundă suferință a minții, dar căruia dintre frații mei îi pasă de aceasta?

Oare Dumnezeu a influențat mintea mea să pregătesc această lucrare ca să fie trimisă peste tot și tot El îi mișcă pe frații mei să facă planuri prin care să bareze drumul, așa ca lumina pe care mi-a dat-o să stea ascunsă în casele noastre de editură, în loc să-i lumineze pe toți cei care vor să o primească?

Se impune acum ca numai o singură carte să fie dusă în câmpul de colportaj – ca toți colportorii să lucreze pentru aceeași carte. Eu nu văd logica pentru care să se facă așa. Dacă Domnul are lumină pentru poporul Său, cine se aventurează să pună bariere pentru ca lumina să nu ajungă la ei? O carte este publicată cu cheltuieli mici și de aceea se vinde ieftin, [654] alte lucrări care prezintă adevăruri esențiale pentru acest timp au implicat cheltuieli mari; să fie ele, din acest motiv, reținute dinaintea oamenilor? Bible Readings este o carte bună la locul ei, dar nu trebuie permis să îngrădească alte lucrări importante, de care poporul are nevoie. Președinții conferințelor noastre au o datorie de îndeplinit, comitetul de directori ar trebui să aibă ceva de spus în această privință, ca diferitele ramuri ale lucrării lui Dumnezeu să poată primi aceeași atenție.

Dacă colportorii noștri sunt conduși de perspectiva câștigului financiar, dacă ei difuzează cărțile prin care pot face cei mai mulți bani, spre neglijarea altora de care oamenii au nevoie, întreb: „În ce sens este lucrarea lor o lucrare misionară? Unde este spiritul misionar – spiritul sacrificiului de sine?”

Lucrarea colportorului inteligent, temător de Dumnezeu a fost prezentată ca una egală cu a unui slujitor al evangheliei. Atunci ar putea colportorul, mai mult decât slujitorul evangheliei, să se simtă liber să acționeze din motive egoiste? Ar putea să întoarcă spatele tuturor principiilor lucrării misionare și să utilizeze cartea pusă înaintea lui, să spun așa, ca pe o ispită, pentru a face cât mai mulți bani? Să nu aibă el niciun interes de a difuza vreo altă carte în afară de cea care îi aduce cel mai mare câștig financiar? Cum este descoperit aici spiritul misionar? Nu a încetat lucrarea de colportaj să fie ceea ce ar trebui să fie? Cum se face că nu se ridică nicio voce să schimbe această situație?

Dacă există motive în spatele acestor lucruri, dacă casele de editură exercită o influență care favorizează această situație, pentru că obțin astfel un beneficiu financiar mai mare, să fie cercetat acest lucru. [655] Eu am dus povara atât timp cât am putut; îmi mănâncă viața.

Mulți m-au întrebat dacă nu m-am îmbogățit prin vânzarea cărților mele. Departe de așa ceva. Am investit aproape trei mii de dolari în noua ediție a volumului IV. Eu am plătit coperțile și s-a convenit să primesc cincisprezece cenți pentru fiecare copie a cărții. Apoi editorii mi-au prezentat cât de puțin câștigă casele de editură tipărind cărțile și, în final, am consimțit să accept doisprezece cenți și jumătate, fiind asigurată că ei își vor da interesul și își vor folosi energia pentru distribuirea cărții și că ediția mare vândută îmi va aduce înapoi tot ce am investit, ba chiar mai mult, ca să pot plăti cheltuielile pentru publicarea altor lucrări, care erau în pregătire. Dar la scurt timp după ce am consimțit să primesc doisprezece cenți și jumătate, a ieși de sub tipar Bible Readings și s-a decis să fie promovată această carte aproape exclusiv, până ce piața va fi saturată. Astfel, în loc să dea volumului IV șanse egale cu Bible Readings, managerii nu i-au mai dat niciun loc.

În timpul șederii mele în Europa, mi-am cheltuit de bunăvoie mijloacele pentru înaintarea diferitelor interese ale cauzei. De când m-am întors în America, am investit o mie șase sute de dolari în diferitele ramuri ale lucrării, așteptându-mă ca vânzarea cărților mele să suplinească mijloacele necesare, dar în loc de aceasta am fost obligată să împrumut bani și să plătesc dobândă pentru ei. Dacă public cărți noi, trebuie să am bani să-mi plătesc ajutoarele, care mă ajută la pregătirea materialelor pentru tipărit. Sunt cheltuieli pentru culesul literelor, pentru coperți, ilustrații etc., etc. Toate aceste lucruri costă bani. [656] Acum ce să fac? Să-mi concediez ajutoarele? Să încetez să mai public?

Managerii de la Review and Herald nu pot fi în necunoștință despre situația mea financiară, dar ce interes au manifestat în schimbarea acestei situații? Le mulțumesc că mi-au permis să scot bani pentru a-mi continua lucrarea. Dar comportarea lor cu privire la distribuirea cărților mele a făcut necesar să vorbesc. Nu pot să fac lucrurile clare și să rămân tăcută. Nu pot avea încredere să las aceste probleme, care înseamnă atât de mult pentru mine, la discreția lor, când sunt adusă într-o strâmtorare financiară continuă. Am mai puțină încredere în managementul lor decât am avut, pentru că nu pot să cred că Dumnezeu îi conduce să urmeze cursul pe care au apucat.

Au ajuns la mine scrisori cu întrebări și declarații după cum urmează:

„Soră White, de ce fiecare colportor lucrează pentru Bible Readings? Eu distribuiam volumul IV, dar președintele conferinței noastre m-a sfătuit să iau Bible Readings. Am primit o binecuvântare bogată în colportarea volumului IV. Am avut succes și m-am gândit să-mi pun toată energia în lucrare pentru a aduce această carte înaintea oamenilor. Toți cei care au cumpărat-o au fost mulțumiți de ea, iar unii au cumpărat o a doua copie pentru a o da prietenilor lor. Dar mi s-a spus că toți colportorii lucrează pentru Bible Readings și pentru că așa este situația, am luat și eu această carte. Nu ar fi plăcut Domnului să iau din nou volumul IV?”

Cu siguranță i-am înțeles greșit pe colportori, dacă după o instruire potrivită – punând înaintea lor problema în adevărata ei însemnătate –, [657] ei vor alege să ducă în câmp numai Bible Readings și să neglijeze volumul IV. Dacă se va dovedi că ei nu vor să primească sfatul, dacă ei nu sunt dispuși să facă lucrarea necesară pentru acest timp – să aducă înaintea oamenilor cărțile pe care lumea trebuie să le aibă – atunci a rămas o singură cale pentru mine, anume să formez și să instruiesc o grupă de colportori pentru această lucrare specială – bărbați și femei care vor lucra nu doar pentru a-și face lor înșiși pe plac, nu doar pentru câștig, ci pentru a face lucrarea lui Dumnezeu, pentru a duce înaintea oamenilor avertizările lui Dumnezeu pentru ei. De un timp încoace, mi-am propus să fac aceasta, dar am fost îndemnată să mai aștept puțin. Unii dintre liderii din lucrarea de colportaj au simțit că nu ar fi potrivit ca eu să am o grupă organizată de colportori, separată, căci ar duce lucrurile în confuzie. Atunci mi-au promis că la primăvară – primăvara trecută – colportajul va fi implicat în lucrarea pentru volumul IV la fel cum a fost și pentru Bible Readings. Eu cred că frații noștri au vrut să facă așa cum au spus, dar de ce nu au făcut-o? Eu am așteptat, dar nu s-a făcut nimic. Acum, dacă frații din conducere o consideră o îndatorire fără speranță, eu nu voi mai aștepta ca ei să schimbe situația. Eu încă mai cred că aceia care lucrează în câmpul de colportaj își vor vedea datoria când situația va fi prezentată limpede înaintea lor.

Vă vorbesc vouă, celor care sunteți angajați în lucrarea de colportaj. Ați citit volumul IV? Știți ce conține? Aveți vreo idee despre subiectul lui? Nu vedeți că oamenii au nevoie de lumina dată în el? Dacă încă nu ați făcut-o până acum, vă rog să citiți cu atenție aceste avertizări și apeluri solemne. [658] Sunt sigură că Domnul vrea ca lucrarea aceasta să fie răspândită peste tot, la drumuri și la garduri, unde sunt suflete care trebuie avertizate despre pericolul care vine în curând.

Am vorbit înaintea Conferinței Generale despre această problemă. Am vorbit înaintea clasei de colportori, dar întrucât nu a fost nimeni care să preia problema și să o ducă mai departe, nu s-a făcut nimic. Cât timp vor mai considera frații mei din fruntea departamentelor din Battle Creek că este cel mai bine să aștepte înainte să facă ceva, nu pot spune. Dar fac apel la frații noștri de pretutindeni să răspândească peste tot lumina pe care Domnul a dat-o poporului Său.

Când mă gândesc că sfârșitul este atât de aproape și că luminii dată mie de Dumnezeu nu i se permite să ajungă înaintea oamenilor, sunt într-o mare suferință sufletească. În orice oră din noapte mă trezesc, inima mea este atât de plină de mâhnire încât nu pot închide ochii să dorm. Un simțământ de anxietate, de mustrare de conștiință, mă presează, ca și cum această întârziere a distribuirii volumului IV este din cauza vreunei neglijențe din partea mea. Și povara mea nu se reduce câtuși de puțin pe măsură ce timpul trece și nu se face nimic.

Mi se pare că sunt legată din cauza unor reguli sau obiceiuri sau ceva ce nu pot defini, așa încât nu am nicio putere de a face ceva, iar cei care se află în poziții de răspundere nu iau asupra lor nicio povară în această privință.

Fraților, voi mă solicitați să vin la întâlnirile voastre de tabără. Trebuie să vă spun deschis că purtarea voastră față de mine și lucrarea mea, începând de la Conferința Generală de la Minneapolis încoace – împotrivirea față de lumină și de avertizările pe care Dumnezeu le-a dat prin mine –, a făcut lucrarea mea de cincizeci de ori mai grea decât ar fi fost altfel. [659] Mi-am dat seama că cuvintele mele au mult mai puțină influență asupra poporului nostru decât asupra necredincioșilor a căror inimă nu s-a împietrit prin respingerea luminii. Nu am niciun îndemn de la Domnul să lucrez pentru voi la întâlnirile voastre de tabără, să vă repet, puțin câte puțin, ceea ce, cu mare cheltuială și muncă, am publicat pentru folosul vostru. Pentru că voi nu simțiți nicio povară să obțineți și să distribuiți cărțile, simt că Mărturiile mele verbale nu vor face nicio impresie de durată. Nu am curaj să vă întâlnesc la întâlnirile voastre de tabără. Mi se pare că ați dat la o parte cuvântul lui Dumnezeu ca nevrednic de atenția voastră.

Cursul urmat față de volumul IV a confirmat cuvântul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, că există oameni în poziții de răspundere care nu lucrează unde lucrează Dumnezeu; că mărturia Duhului lui Dumnezeu nu are nicio sacralitate specială pentru ei, decât dacă aprobă ideile și acțiunile lor. Ei nu primesc nimic din ce nu este în armonie cu ideile lor. Dacă ar fi înțeles importanța luminii dată mie de Dumnezeu, ar fi lăsat ei ca mesajul de apel și avertizare să stea îngropat în biroul de publicații în timp ce ei doar își exprimă regretul, fără să facă nimic ca să schimbe situația? Fraților, voi puteți gândi că purtarea voastră în această problemă nu justifică vorbirea mea atât de directă, dar a venit timpul să vorbesc și refuz să tac în continuare. Eu nu pot decât să simt că dușmanul a pervertit conștiința voastră și v-a întunecat mințile. Mărturia mea verbală nu vă va aduce niciun bine atât timp cât rămâneți unde sunteți.

Mi s-a arătat că bărbații aflați în poziții de răspundere trebuie să fie oameni care nu sunt stăpâniți de impuls, oameni a căror conștiință este [660] vie datorită comuniunii zilnice cu Hristos, oameni care se apleacă cu reverență în fața standardului divin al neprihănirii. Religia curată și neîntinată trebuie să conducă acțiunile lor; ei trebuie să-L onoreze pe Dumnezeu onorând lumina pe care El le-o trimite, practicând principiile puse înaintea lor și ferindu-se de tot ce este necinstit și nedrept. Asemenea oameni nu vor neglija interesele importante care sunt sub paza lor și al căror succes sau eșec depinde de administrația lor. Ei nu vor lăsa ca oamenii să fie lipsiți de lumina dată, de dragul unui avantaj financiar de moment. Ei vor fi întăriți pentru datorie prin adevărul lui Dumnezeu și nicio influență din nicio altă sursă, nicio implorare și niciun favor nu-i va putea determina să se întoarcă de la lucrarea despre care ei știu că este corectă și dreaptă.

Vă spun, în frică de Dumnezeu, că am tăcut atât timp cât am îndrăznit să fac astfel. Nu voi mai încredința în mâinile voastre interesele importante care înseamnă atât de mult pentru mine, dacă voi continuați să le tratați cu indiferența cu care le-ați tratat până acum.

Dacă nu ați intenționat să lucrați ca volumul IV să fie dus înaintea oamenilor, de ce nu ați spus de la început: „Soră White, noi nu vedem cărțile pe care le-ai scris ca fiind de o așa mare importanță. Noi vom vinde cărți care aduc mai mulți bani casei de editură și îți vom permite să duci cărțile înaintea oamenilor așa cum poți. Noi nu vedem că e nevoie să ne grăbim să le ducem lumii”? Dacă ați fi făcut așa, v-ați fi purtat mult mai onorabil față de mine. Ați știut că aveam nevoie de banii pe care mi i-ar fi adus vânzarea cărților. Voi v-ați angajat să administrați vânzarea pentru mine și dacă v-ați fi purtat corect cu mine, aș mai fi făcut asemenea înțelegeri. [661]

Acum am câteva lucrări care vor fi gata în curând pentru vânzare, dar ce motiv am să sper că veți simți vreo povară mai mare să le difuzați, decât ați avut față de volumul IV?

Eu știu că Domnul m-a îndemnat să scriu și dacă va fi lăsată pe mine povara de a aduce aceste cărți în atenția poporului, o pot face, deși știu că această lucrare ar trebui purtată de alții. Acum îi întreb pe frații mei: vor merge lucrurile la fel cum au mers în ultimii doi ani? Aș vrea să știu acum, pentru că simt de datoria mea să răspândesc cartea față de care voi nu manifestați niciun interes. Dacă aș fi înțeles chiar de la început cursul care va fi urmat în ce privește Bible Readings, aș fi luat lucrarea mea în mâinile mele și, astfel, aș fi evitat această lungă întârziere. Copiii mei m-au sfătuit să mai aștept un pic până să vorbesc, dar nu îndrăznesc să fac astfel. Am privit și am așteptat că poate cineva va pune volumul IV în poziția în care ar trebui să fie, până când speranța a murit în inima mea.

După ce am purtat povara de a scrie această carte și de a o tipări, am crezut că o voi putea lăsa apoi în mâinile fraților mei – că ei vor înțelege și vor aprecia importanța ei și își vor face partea lor în lucrare fără ca eu să-i împing. Dar dacă doar eu singură am fost făcută să simt importanța sfântă, solemnă de a răspândi razele de lumină în acest timp de pericol, fie ca Domnul să mă întărească pentru lucrare. Eu nu voi mai întârzia, ci voi privi la Căpetenia mântuirii mele și voi asculta cu promptitudine.

Îi întreb pe președinții diferitelor conferințe dacă au [662] vreun interes să corecteze tendințele rele manifestate în lucrarea noastră de colportaj. Arătați-le colportorilor că ei nu trebuie să ducă lucrurile la extreme; că nu trebuie să renunțe la cărțile de care oamenii au atâta nevoie, impulsionând o lucrare nouă, care poate satisface doar o sferă limitată, și prin aceasta să îndepărteze de oameni avertizările speciale pe care Dumnezeu le-a trimis pentru ei în acest timp.

Eu am dovada că Domnul impresionează inimile acelora care citesc ce este scris în volumul IV în legătură cu scenele de interes cutremurător – lucrurile care sunt și cele care vor fi. Dacă aceia care pretind a crede solia îngerului al treilea vor citi cu grijă și cu rugăciune adevărurile solemne și importante care privesc acest timp, așa cum sunt prezentate în volumul IV, și vor lua seama la ele, vor fi conduși să cerceteze Scripturile mult mai serios și cu rugăciune, vor înțelege mai bine cuvântul lui Dumnezeu și scenele de încercare dinaintea noastră.

[semnat] Ellen G. White [663]

Pentru că am văzut cursul pe care l-au urmat lucrurile în ultimii doi ani, am așteptat, m-am rugat și mi-am spus: „Domnul va rezolva lucrurile.” Dar știu că frații noștri nu-și fac datoria. Ce curaj să mai am să particip la întâlnirile de tabără? Ce motiv am să sper că Mărturia mea va fi primită și respectată mai mult decât a fost volumul IV? Experiența mea, începând cu Conferința de la Minneapolis, nu a fost foarte liniștitoare. Am cerut zilnic înțelepciune de la Domnul, i-am cerut să nu mă lase complet descurajată, ca să nu cobor în mormânt cu inima zdrobită, ca soțul meu.

[semnat] Ellen G. White [664]