Scrisoarea 10
9 iunie 1895
CĂTRE F. E. BELDEN
Dragă nepoate,
Sunt foarte bucuroasă că Domnul vine în întâmpinarea ta acolo unde te afli, dar m-am întristat să citesc cuvintele prin care negi că ar fi fost vreun egoism în legătură cu plecarea de la editură și mă învinuiești că aș spune că Domnul mi-a arătat anumite lucruri, când de fapt mi le-ar fi spus cineva. Toți cei care mi-au vorbit despre problema în cauză au avut mult respect față de mine, având în vedere relația dintre noi, și nu au spus decât puțin. Dar ți-am spus adevărul. Faptul că tu îl negi nu dovedește că ai dreptate. Cuvintele mele nu au avut nicio influență asupra ta când am fost la Minneapolis și se poate ca ele să nu aibă un efect mai puternic acum. Dar ți-am explicat cum înțeleg eu lucrurile.
Spiritul care te-a stricat la Minneapolis te-a însoțit în timpul slujirii tale la biroul editurii din Battle Creek. Unirea cu oamenii pe care acum îi condamni este cea care te-a condus să faci multe lucruri contrare principiilor poruncilor lui Dumnezeu. Egoismul a fost întrețesut în cursul pe care l-ai urmat și acesta este motivul pentru care astăzi nu mai ești în legătură cu biroul editurii. Mâna Domnului a fost în aceasta.
Știu că nu ai fost tratat în mod cinstit, altruist și creștinesc. Același spirit pe care confederația voastră l-a exercitat față de alții a fost exercitat față de tine și va continua să se manifeste până când influența purificatoare a Duhului Sfânt nu va face o schimbare decisivă în caracterul bărbaților care sunt acum în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu. Administrarea lucrării va produce propriile rezultate. Duhul lui Dumnezeu nu a avut stăpânire asupra ta și a căpitanului Eldridge pe când erați la editura din Battle Creek. Uneori [1392] v-ați supus influenței Lui și ați făcut lucruri drepte, dar apoi ați făcut din nou lucruri care erau greșite, pe care sper că Duhul Sfânt vi le va aduce în atenție și pentru care vă va da adevărata pocăință.
Cât despre ceea ce m-ai făcut să sufăr, nu am niciun sentiment în ceea ce mă privește. Suferința adusă peste sufletul meu a fost din cauză că tu și căpitanul Eldridge, împreună cu alții, ați îngrădit calea, pentru ca solia lui Dumnezeu să nu poată ajunge la oameni. Tu nu ai văzut aceste lucruri în adevărata lor însemnătate. Ceea ce ai făcut nu ai făcut împotriva mea, ci împotriva Mântuitorului meu, Cel care mi-a dat acea lucrare. Tu trebuie să rezolvi problema cu Dumnezeu. Dar când îmi scrii astfel de cuvinte ca acelea pe care le-am amintit, nu pot să cred decât că tu vezi lucrurile într-o lumină pervertită.
Dumnezeu să te ajute, dragul meu nepot, să faci o lucrare profundă și serioasă, ca să poți avea o legătură vie cu Dumnezeu, și apoi vei putea avea o legătură sigură cu oamenii care sunt la fel de supuși greșelii ca tine. În ce privește infailibilitatea, niciodată nu am pretins-o. Dumnezeu singur este infailibil. Cuvântul Lui este adevărat și în El nu este schimbare, nici umbră de mutare.
Vă salut cu drag pe Hattie și pe tine. Am pus în plic copii ale unor scrisori, în care poți vedea că au fost date de ani de zile Mărturii directe în ce privește nedreptatea practicată de bărbații aflați în poziții de răspundere față de cei despre care au presupus că au greșit. Dumnezeu să aibă milă de orbirea lor. [1393]