Scrisoarea 112, 1890
22 decembrie 1890, Washington, D.C.

CĂTRE W. C. WHITE, J. E. WHITE ȘI SOȚIA

Adunări la Washington, D.C. – Nevoia de a primi Duhul Sfânt – Evenimentele finale

Dragii mei copii, Edson, Emma și Willie,

Am plecat din Lynn joi seara, 18 decembrie. Am avut tot ajutorul necesar ca să ajungem la Boston și să ne urcăm în vagonul de dormit. Întrucât prețul unei cușete era de trei dolari până la Washington, Sara s-a hotărât să economisească cei trei dolari și să meargă într-un compartiment de zi. Însoțitorul vagonului de dormit i-a spus să nu meargă în vagonul de zi, pentru că erau multe cușete libere. I-a spus că după ce conductorul vagonului de dormit va verifica cușetele, el îi va face și ei un loc la cușetă. Ea a refuzat să accepte așa ceva. I-a spus că nu ar fi cinstit din partea ei și că va căuta un loc în vagonul de zi. Atunci însoțitorul s-a dus la conductor și a vorbit cu el, iar conductorul i-a cerut să rămână. Nu i-au dat loc în cușetă, dar i-au dat două scaune pe care a stat cât de confortabil s-a putut. Ea a dormit bine toată noaptea. Eu nu am dormit așa bine ca de obicei, pentru că brațele îmi erau aproape ca paralizate din cauza patului tare. Am fost obligată să le frec și să le mișc, căci păreau neputincioase.

Am avut o vreme frumoasă. Aerul a fost răcoros și înviorător, iar vagoanele nu erau supraîncălzite. Dimineața ne-am dat seama că nu ajungeam la timp în Washington, la ora unsprezece, pentru că aveam trei ore întârziere. Am zăbovit o oră în Baltimore și am ajuns la Washington la ora trei după-amiază. Pentru că nu ne aștepta nimeni, însoțitorul a chemat o birjă, iar birjarul ne-a [758] dus la misiune. Am mulțumit Domnului pentru că bagajele noastre și totul a fost aranjat înainte de Sabat, dar de acum ne vom strădui să aranjăm lucrurile întotdeauna în așa fel încât să ajungem joi la destinație.

Ei aproape că nu mai sperau că vom sosi, dar s-au bucurat mult când ne-au văzut. În Sabat am vorbit din Isaia 58. Am avut libertatea pe care o am de când vorbesc în acest turneu. Sala a fost foarte plină și am avut o adunare de părtășie frumoasă. Știm că prezența Domnului a fost în adunare. Influența blândă și cuceritoare a Duhului Sfânt a fost de față, iar mărturiile rostite au fost bune.

Duminică, am participat la adunarea de dinainte de masă. Citirea articolului fratelui Olsen a fost amânată pentru ziua aceasta. Fratele J. S. Washburn a selectat articolul pe porțiuni, ca să fie citit de către mai mulți. Un vorbitor metodist împreună cu soția lui sunt în mod clar convertiți la adevăr – Baker, cred, este numele lui. Pe când citea porțiunea care i-a revenit lui, care era un citat din Mărturii, a încercat și iar a încercat să citească, dar trebuia să-și șteargă lacrimile atât de des și apoi ochelarii care i se abureau, iar când a ajuns la anumite părți din citat, pur și simplu a izbucnit în plâns. S-a întors către fratele Washburn, i-a dat revista și i-a spus: „Ia-o, nu pot să citesc.” Dar toate aceste pauze nu au făcut decât ca efectul să fie mai puternic. Fratele Washburn i-a spus că este ocazia lui și să citească mai departe. După lectură, am avut momente solemne de rugăciune. Eu am avut un spirit de mijlocire și în adunare s-au manifestat sentimente profunde. Apoi am vorbit cam treizeci de minute, timp în care Duhul Domnului a fost în mare măsură peste mine. Toți spun despre aceste două ocazii că au fost minunate.

Duminică seara a fost obținută o sală mai mare și am vorbit unui număr frumos de persoane atât din afară, cât și din biserică. Am avut multă libertate și toți au ascultat ca [759] fermecați. Nu am ales eu să vorbesc în timpul serilor, dar nu văd nicio altă posibilitate de a strânge adunarea. S-a strâns o colectă care a acoperit mai mult decât costurile sălii. Este o sală care trei seri pe săptămână este ocupată. Sala aceasta a fost închiriată pentru o seară. Este o sală pentru dans, dar are o ventilație bună. Toți au privit cu plăcere adunarea de seara trecută.

În seara aceasta am programată o întâlnire. Duminică a plouat puțin, dar spre seară s-a înseninat. Tot ajutorul pe care îl am aici este fratele Washburn. Aceasta va face să fie nevoie de eforturi considerabile din partea mea, dar voi încerca să fiu atentă. Am avut un atac de malarie, dar nu a fost ceva serios. Mă simt destul de tare și am curaj în Domnul. Am încercat să vorbesc să-mi dea drumul în două seri din săptămâna aceasta, ca să vorbesc de două ori în Baltimore, dar ei nu vor să mă lase să plec, așa că sunt aici pe Sabatul viitor și pe duminică.

Toți au fost dezamăgiți pentru că nu ați venit. Și pentru că nu ați venit de la început, nu cred că este înțelept să veniți acum. M-am gândit că nu ar fi bine să vizităm Philadelphia după adunarea aceasta de la Washington, pentru că ar trebui să ne întoarcem înapoi aici ca să ne folosim de permise, așa că vom merge prin Oio și Cincinnati și vom vizita Battle Creek, după care putem face aranjamente pentru o altă plecare, dacă ni se va părea a fi o datorie pentru noi. Trei luni am fost departe de casă, angajată în muncă neîncetată.

Aștept o scrisoare de la voi, cât de repede poate să ajungă aici. Acesta este un loc important, și poate că este bine să îmi folosesc puterea de a munci în acest loc, în măsura în care Domnul mă va susține prin harul și puterea Lui.

Fratele Davis se va îngriji de dinții mei cât timp voi sta aici. Sunt multe persoane aflate în valea deciziei. Sperăm că vor decide să asculte de Dumnezeu. [760]

Sabatul viitor va fi o zi specială de post și rugăciune și de efort serios din partea mea. Mă voi încrede în Dumnezeu, Cel care este Ajutorul și Dumnezeul meu, ca să-mi dea putere. El m-a ajutat cu îndurare și cred că mă va ajuta și mai departe. În mod anticipat, mă bucur că scenele din Ziua Cincizecimii se vor repeta, că puterea și harul lui Dumnezeu vor fi revărsate într-un mod minunat.

Mă gândesc la meditația lui Hristos și la făgăduința: „Nu vă voi lăsa orfani; Mă voi întoarce la voi” (Ioan 14:18). Puterea Duhului Sfânt se va uni cu efortul omenesc și tot cerul este angajat în lucrarea de pregătire a unui popor care să stea în picioare în aceste zile de pe urmă. Sfârșitul este aproape și noi trebuie să avem înaintea ochilor lumea viitoare. Povara rugăciunii mele este ca bisericile să fie trezite din toropeala lor morală și să fie angajate în efort serios, interesat. O, dacă ar putea să vadă și să înțeleagă că în ultimul conflict, Căpetenia oștirii Domnului conduce armatele cerului, pătrunzând în rândurile noastre și ducând pentru noi luptele noastre! Vom avea căderi de la credință; ne așteptăm la așa ceva. „Ei au ieșit dintre noi, dar nu erau dintre ai noștri” (conform 1 Ioan 2:19). „Orice răsad pe care nu l‑a sădit Tatăl Meu ceresc va fi smuls din rădăcină” (Matei 15:13).

Îngerul cel puternic din cer va lumina pământul cu slava lui în timp ce strigă cu glas tare: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare” (Apocalipsa 18:2). O, cât de mult doresc ca biserica să se ridice și să lumineze, pentru că slava Domnului răsare peste ea! Ce nu putem să facem în Dumnezeu, dacă fiecare agent uman face tot ce poate face? „Fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15:5). Noi ne putem pierde credința și curajul în timpul conflictului, dacă nu suntem susținuți de puterea lui Dumnezeu. Orice formă a răului va izbucni [761] într-o activitate intensă. Îngerii răi își unesc puterile cu oamenii răi și pentru că ei au fost într-un conflict continuu și au obținut o experiență în cele mai bune metode de amăgire și de luptă, pentru că timp de secole s-au întărit, nu vor renunța la ultimul mare conflict fără o luptă disperată. Toată lumea va fi angajată fie de o parte, fie de cealaltă a conflictului. Se va da bătălia de la Armaghedon și ziua aceea nu trebuie să ne găsească pe niciunul dormind. Trebuie să fim foarte treji, ca fecioare înțelepte care avem ulei în vasele noastre împreună cu lămpile noastre. Ce este acesta? Har, har.

Puterea Duhului Sfânt trebuie să fie peste noi și Căpetenia oștirii Domnului va sta în fruntea îngerilor din cer ca să conducă bătălia. Evenimentele solemne aflate în fața noastră rămân încă să se arate. Trâmbiță va răsuna după trâmbiță, potir după potir va fi vărsat unul după altul peste locuitorii pământului.

Scene de un interes copleșitor sunt chiar asupra noastră și aceste lucruri vor fi cu siguranță indicatoare ale prezenței Celui care a avut controlul în orice mișcare agresivă, a Celui care a însoțit marșul cauzei Sale de-a lungul veacurilor și care S-a angajat să fie cu poporul Său în toate conflictele lor, până la sfârșitul veacului. El Își va apăra adevărul. Îl va face să triumfe. El este gata să-i aprovizioneze pe cei credincioși ai Săi cu motivație și cu puterea scopului, insuflându-le curaj, nădejde și dârzenie într-o activitate tot mai intensă, pentru că vremea este aproape.

Înșelăciunile, iluziile, falsurile vor fi tot mai multe. De peste tot se vor auzi strigăte: „Iată-l pe Hristos aici!”, „Iată-l acolo!” Dar Hristos spune: „Să nu vă duceți după ei.” Va exista o bătălie aprigă înainte ca omul fărădelegii să fie arătat în fața lumii, ca să se vadă cine este el și care [762] este lucrarea lui. În timp ce lumea protestantă dovedește tot mai multă duioșie și afecțiune față de omul fărădelegii, își va ocupa poporul lui Dumnezeu locul, ca soldați îndrăzneți și dârzi ai lui Isus Hristos, ca să dea piept cu ceea ce trebuie să vină, având viețile ascunse cu Hristos în Dumnezeu? Babilonul mistic nu cruță sângele sfinților și vom fi noi destul de treji ca să prindem razele care se revarsă din lumina îngerului care va lumina pământul cu slava Lui?

Treziți-i pe bărbații cei puternici. Lăsați ca soliile care au răsunat în ultimii 50 de ani să fie văzute în adevărata lor forță și însemnătate, prin repetarea lor. Lăsați ca spiritul care a însoțit aceste solii să pătrundă în inimile noastre în aceste zile de pe urmă. Lucrurile acestea nu trebuie menționate cu mâhnire și tristețe.

Trebuie să ne gândim cum privește cerul aceste evenimente și să căutăm să fim în armonie cu activitatea care se are loc în cer pentru pregătirea unui popor care va putea sta în picioare în fața acestora, în ziua Domnului și care a făcut tot ce se putea face pentru a rezista (Efeseni 6:13). Lăsați ca lumina și puterea razelor Soarelui neprihănirii să pătrundă în suflet. [Este citat pasajul din Apocalipsa 19:1-6.]

Noi nu trebuie să avem o înfățișare tristă. Noi nu trebuie să plângem și să ne tânguim din cauza încercărilor noastre, cu toate că vom plânge și vom suspina din cauza urâciunilor care se fac în țară. Dar nu mă gândesc să scriu despre aceasta. Mă voi opri chiar aici. Domnul să vă binecuvânteze și să vă facă să stați fermi, cu totul de partea Domnului. Clopoțelul sună pentru micul dejun. [763]