Scrisoarea 121, 1900
Sunnyside, Cooranbong, N. S. W., 13 august 1900

CĂTRE S. N. HASKELL ȘI SOȚIA SA

Dragă frate și soră Haskell,

În diminețile acestea reci nu sunt în stare să scriu prea mult, dar vreau să vă scriu câteva rânduri. De când a venit vremea rece, nu am fost așa de bine cum aș fi vrut, dar, dacă nu încerc să scriu mult sau să vorbesc îndelung, este foarte bine.

Am primit o scrisoare de la fratele Irwin în care declară că doctorul Kellogg a luat în cele din urmă poziție împotriva sorei White, din cauză că ea nu-l susține în lucrarea pe care el o duce în acele extreme. John Wessels a fost în America și a luat poziție cu totul de partea doctorului Kellogg. El a făcut niște declarații în legătură cu lucrarea noastră și împrejurimile din Cooranbong care nu se întemeiază pe nimic adevărat. El s-a dovedit nevrednic. Așa stau lucrurile. Este ca și cum episodul de la Minneapolis se desfășoară în reluare la Battle Creek. John Wessels a răspândit vestea că W. C. W. și A. G. Daniells au planuri bine puse la punct, ca fratele Daniells să ajungă președinte al Conferinței Generale, iar W. C. W. secretar și, de asemenea, președinte al comitetului pentru misiunea externă. Nu este niciun dram de adevăr în aceste declarații. Astfel de planuri nici măcar nu au fost gândite. [1706]

W. C. W. este foarte convins că nu trebuie să locuim în Battle Creek sau la est de Munții Stâncoși cu niciun chip. Locuința noastră trebuie să fie aproape de Pacific Press. Noi am plănuit să ne mutăm la țară, în Fruitvale sau în apropiere, așa încât să nu avem legătură cu alte datorii sau slujbe care să ne solicite atenția. Acolo sperăm să ducem la bun sfârșit tipărirea cărților pe care o plănuim acum. Aici am reușit să facem destul de mult, dar nu am reușit să terminăm scrierea lor de mână, din cauza planului nostru de a părăsi țara aceasta la sfârșitul lui august. Lui Willie nu i-a plăcut ideea de a pleca așa de repede, dar judecata mi-a spus cu hotărâre că trebuie să ajungem în America înainte de iarnă, deoarece schimbarea de climă din acea perioadă ar fi prea solicitantă pentru mine la vârsta pe care o am. Așa că puteți vedea că planurile noastre au fost făcute ca să nu ne stabilim pe lângă vreo școală sau la umbra vreunei edituri, unde timpul și energia să ne fie consumate așa cum au fost consumate în partea aceasta nouă din via Domnului. Noi trebuie să fim la zece sau cincisprezece mile de Pacific Press.

Am propus să ne așezăm în locuința noastră din Healdsburg. Sezonul roadelor ne va asigura toate roadele de care avem nevoie. Dar W. C. W. obiectează. El crede că nu trebuie să fim în apropierea niciunei școli. Este o problemă pe care încă o avem de discutat, iar eu încă nu am decis definitiv că nu ne vom muta în casa noastră din Healdsburg. Dar vom ști mai bine ce să facem când vom ajunge la Oakland și vom avea ocazia de a vedea cum stau lucrurile.

Să fii sigur că nu părăsim de bunăvoie câmpul acesta. Intenționăm să ne întoarcem de îndată ce se va părea că Dumnezeu dorește aceasta. Climatul [1707] mi se potrivește, iar inimile oamenilor sunt legate de inima mea. Nu mă bucur, chiar deloc nu mă bucur să plec acum, când sanatoriul începe să meargă și este atâta nevoie de noi aici. Dar mi-am vândut ferma și toate uneltele mele de grădinărit, mobila, animalele și bunurile necesare aici – vaci, cai, căruțe. Aceasta este o mare ușurare pentru noi, deși le-am vândut la un preț foarte redus. Însă nu mai trebuie să le port de grijă.

Vă scriu detaliile acestea ca să vedeți care sunt planurile noastre în legătură cu lucrarea noastră viitoare. Scrierile mele trebuie să ajungă la tipar cât de repede posibil și trebuie să locuim la cel mult zece sau douăzeci de mile de casa de editură, pentru ca tramvaiul să poată duce și aduce lucrătorii de la editură.

Acum, în ce privește lucrarea din America, avem deplina încredere că fratele Irwin este omul potrivit pentru poziția pe care o ocupă. Nu vedem niciun motiv pentru care să fie înlocuit cu un altul. Zvonurile cum că fratele Daniells îi va lua locul nu au nici cel mai slab fundament, din câte știu eu. Dar ele sunt tot așa de adevărate ca zvonurile ce au fost trimise de la Healdsburg la Battle Creek fratelui Butler, în legătură cu planurile care trebuiau să fie realizate și îndeplinite la Minneapolis. Noi nu ne facem griji. Cauza este a Domnului. El este la bordul corăbiei drept Conducător suprem și El va duce vasul nostru în port. Stăpânul nostru poate porunci vânturilor și valurilor. Noi suntem doar lucrătorii Lui, care ascultăm ordinele Lui: ce spune El, aceea vom face. Nu e nevoie să fim neliniștiți sau îngrijorați. Dumnezeu este încrederea noastră. Domnul Își trimite darurile cele mai bogate de judecată și înțelepciune unui popor pe care îl iubește și care păzește poruncile Lui. El nu a părăsit cu niciun chip poporul Său, care lucrează în rândurile Lui. Dumnezeu caută să facă din biserica Lui continua [1708] întrupare a lui Hristos. Slujitorii evangheliei sunt subpăstorii, iar Hristos este Păstorul divin. Membrii bisericii sunt agenții lucrători ai Domnului. Biserica Lui va ieși în evidență în mod proeminent. Ea este trupul Domnului. Cu toate forțele ei active, ea trebuie să ajungă una cu mărețul ei Cap. Printre membrii trupului lui Hristos trebuie să existe unitate de acțiune. Ei sunt părtași naturii dumnezeiești și fug de stricăciunea care este în lume prin pofte. Poftele acestea au multe ramuri și cuprind mult; dar cei care sunt părtași firii dumnezeiești vor ține învățăturile cuvântului lui Dumnezeu în puritatea lor. Biblia trebuie urmată în mod absolut.

Ca popor păzitor al poruncilor lui Dumnezeu, avem de făcut lucrarea cea mai sacră, pentru a prezenta clar, simplu și limpede baza spirituală a credinței noastre. E nevoie ca toți să devină familiari cu cerințele lui Dumnezeu pentru acest timp. Influențe de diferite feluri și ordine vor apărea pentru a îndepărta poporul lui Dumnezeu de încercările pentru acest timp, care duc la mântuire. Vor fi introduse o mulțime de încercări create de om, care nu au nici cea mai mică legătură cu lucrarea dată nouă de Dumnezeu, de a pregăti un popor care să stea în picioare îmbrăcat cu întregul echipament al armurii cerești, fără să-i lipsească nicio componentă. Cuvântul lui Dumnezeu și legea Lui călcată în picioare trebuie să fie scoase în evidență într-o manieră așa de remarcabilă, încât bărbații și femeile, membri ai altor biserici, să fie puși față în față, minte la minte, inimă la inimă cu adevărul. Aceștia vor vedea superioritatea sa față de multitudinea de erori care sunt prezentate și care își croiesc calea ca să iasă în evidență, pentru a înlocui, dacă este posibil, adevărul pentru timpul acesta solemn. Fiecare suflet alege de ce parte va sta. Cu toții se înscriu fie sub steagul adevărului și neprihănirii, fie sub steagul puterilor apostate care se luptă pentru supremație. [1709]

Cuvântul lui Dumnezeu exprimat în legea Lui se recomandă fiecărei minți inteligente. Adevărul pentru acest timp, solia îngerului al treilea, trebuie să fie vestită cu glas tare, ceea ce înseamnă cu o putere din ce în ce mai mare, pe măsură ce ne apropiem de marele test final. Testul acesta trebuie prezentat bisericilor în legătură cu adevărata lucrare medicală misionară, o lucrare condusă și prezidată de marele Medic în tot ceea ce cuprinde ea. Sub conducerea mărețului Cap, noi trebuie să prezentăm cuvântul lui Dumnezeu care cere ascultare față de sistemul adevărului Bibliei, un sistem al autorității și puterii, care convinge și convertește conștiința. Cerința cuvântului, de a dovedi ascultare, este o chestiune de viață și de moarte. Adevărul prezent pentru timpul de față cuprinde soliile, anume solia îngerului al treilea, care le urmează pe prima și pe a doua. Prezentarea acestei solii cu tot ce cuprinde ea – aceasta este lucrarea noastră. Noi stăm ca popor al rămășiței în aceste zile de pe urmă, pentru a vesti adevărul și a face să răsune tot mai puternic strigătul soliei distincte și minunate a îngerului al treilea, dând un sunet clar din trâmbiță. Adevărul etern, la care am aderat de la început, trebuie păstrat în toată importanța lui crescândă, până la sfârșitul timpului de probă. Trâmbița nu trebuie să dea niciun sunet nesigur. Trebuie să facem planuri cu înțelepciune, practicând simplitatea și cea mai strictă economie, manifestând asemănarea de caracter cu Hristos. Credința, eterna credință în adevărul prezent și cel din trecut – despre aceasta este nevoie să se vorbească, pentru ea trebuie să se înalțe rugăciuni, ea să fie prezentată în scris și prin viu grai.

Solia îngerului al treilea, în termenii ei limpezi și clar definiți, trebuie să fie prezentată ca o avertizare importantă; tot ce cuprinde ea trebuie să fie prezentat în mod inteligibil minților care gândesc în zilele noastre. În timp ce suntem legați de dezvoltarea adevărului sub soliile îngerilor de până acum, noi anunțăm solia îngerului al treilea și a celuilalt înger care îl urmează pe al treilea, care proclamă a doua oară căderea Babilonului. [1710]

Noi avem de vestit solia „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns locuință a demonilor, închisoare a oricărui duh necurat, închisoare a oricărei păsări necurate, închisoare a oricărei fiare necurate și respingătoare; […] Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți cu urgiile ei!” Solia aceasta trebuie să ajungă la biserici. Pentru împlinirea acestui scop, trebuie să realizăm cele mai bune planuri. Solia trebuie prezentată în așa fel încât să se impună atenției minților care gândesc.

Adevărurile acestea sacre, crezute și practicate, nu trebuie vestite în vreun fel care să constrângă, ci în spiritul Maestrului. Duhul Sfânt va atinge mințile nobile și partea mai bună a oamenilor. În toate sanatoriile noastre, ar trebui să fie bărbați care înțeleg învățătura adevărului și care o pot prezenta cu penița și cu glasul. Ei vor fi aduși în contact cu bărbați care nu au o gândire greșită și ar trebui să stăruie de aceștia așa cum ar stărui pe lângă singurul lor fiu. Domnul spune că trebuie să avem în vedere obiectivul de a nu pune în poziții de răspundere bărbați care nu sunt pregătiți prin experiență, bărbați care nu au vederi profunde asupra adevărului Bibliei.

Mulți presupun că înfățișarea, stilul și aparența joacă un rol important în a-i atinge pe cei din clasele mai înalte. Așa ceva este o greșeală. Astfel de persoane pot vedea aceste lucruri. Este adevărat că înfățișarea are ceva de spus în ce privește impresiile care sunt lăsate asupra minților, dar înfățișarea trebuie să fie o înfățișare evlavioasă. Lăsați să se vadă că lucrătorii se află în legătură cu Dumnezeu și cu cerul. Nu ar trebui să se depună eforturi pentru a primi recunoaștere din partea oamenilor lumești, cu scopul de a da importanță și influență lucrării din aceste zile de pe urmă. Consecvența este un giuvaer. Credința noastră, îmbrăcămintea noastră, purtarea noastră trebuie să fie în armonie cu caracterul lucrării noastre, cu prezentarea celei mai solemne solii ce a fost vestită lumii vreodată. Lucrarea noastră este de a câștiga pentru credința adevărului, de a câștiga [1711] prin predicare și exemplu, precum și prin trăirea unor vieți evlavioase. Adevărul trebuie să fie pus în practică în toate aspectele lui, dovedind consecvență între credință și practică. Valoarea credinței noastre va fi dovedită prin roadele pe care le aduce. Domnul poate și va impresiona oamenii prin ardoarea noastră intensă. Îmbrăcămintea noastră, comportamentul nostru, conversația noastră și profunzimea unei experiențe aflată în dezvoltare în ce privește lucrurile spirituale, toate vor arăta că principiile mărețe ale adevărului pe care le deținem sunt pentru noi o realitate. În felul acesta, adevărul va dobândi o putere mai mare de a impresiona ca întreg și va domina intelectul. Adevărul, adevărul biblic este cel care trebuie să devină autoritatea pentru conștiință și pentru iubirea și viața sufletului.

În instituțiile noastre și în toată lucrarea noastră este nevoie de bărbați evlavioși, conștiincioși, bărbați care au fost luptători în lucrarea vieții lor, care și-au păstrat credința și o conștiință curată, bărbați care nu caută aplauzele oamenilor, ci favoarea lui Dumnezeu, bărbați prin care Domnul poate lucra. Avem nevoie de bărbați care vor face prima lor îndatorire din a se lupta cu Dumnezeu în rugăciune, iar apoi vor porni cu înțelepciunea inspirației pe care Dumnezeu poate să le-o dea. Atunci vom fi o priveliște pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni. Dacă mințile oamenilor nu sunt întunecate, dacă mințile nu le sunt împietrite, ei trebuie să asculte de Dumnezeu, oricare ar fi prețul pentru ei. Ei nu trebuie doar să se roage lui Dumnezeu, ci și să acționeze în conformitate cu rugăciunile lor.

Este de făcut o lucrare în lumea noastră; frate și soră Haskell, noi trebuie să fim dintre cei care vor face lucrarea aceasta. „Mulți vor fi curățiți, albiți și lămuriți; cei răi vor face răul și niciunul dintre cei răi nu va înțelege.” Incapacitatea de a înțelege este din cauză că ei nu sunt deloc dispuși să mărturisească și să părăsească greșeala și să accepte adevărul care aduce împreună cu el o cruce. Satana se va lupta să țină orice suflet sub marea lui putere. El nu va da drumul de bunăvoie stăpânirii pe care o are peste bărbații care au influență [1712] asupra altor minți. De aceea, metoda lui Dumnezeu de a face să înainteze evanghelia pe teritoriul acestuia este întâmpinată cu mare împotrivire din partea întregii sinagogi a agenților satanici. Întrucât ultimul conflict cu Satana va fi cel mai decisiv, cel mai înșelător și cel mai teribil dintre toate cele ce s-au desfășurat până acum, înfrângerea lui va fi completă.

După micul dejun. Toată scrisoarea aceasta, mai puțin ultimul paragraf, am scris-o între orele cinci și șapte. Mintea mi-a a fost clară, iar Duhul Domnului a fost în mod evident peste mine în timp ce scriam.

Voi încerca să mă pun în mâinile Domnului clipă de clipă. Îmi dau seama că înțelepciunea omului este nebunie; înțelepciunea lui Dumnezeu este infailibilă. Învierea finală, cea pentru judecată, va completa pe de o parte triumful lui Hristos și al bisericii Sale, iar pe de altă parte va duce la distrugerea lui Satana și a urmașilor lui. Timpul va fi singurul care va descoperi în mod sigur planul lui Dumnezeu. În fiecare acțiune, Dumnezeu privește la inimă. Nu se poate face niciun aranjament exterior în conformitate cu lumea, pentru a se asigura prietenia din partea ei, fără pericolul real de a fi încălcate preceptele sfinte ale lui Dumnezeu. Mândria și iubirea pentru lauda lumească stau la temelia acestei înălțări de sine și a dorinței de a primi recunoaștere. Acestea atrag după ele dorința după o afișare exterioară și după o înfățișare care să arate că avem prietenia lumii. Îndreptățirea de sine, care este atât de înșelătoare, este în legătură directă cu o inimă nesfințită. Ne este dată avertizarea: „Nu știți că prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu.” O, dacă medicii și predicatorii noștri, precum și membrii bisericii ar putea să vadă aceste lucruri în adevărata lor însemnătate. O, dacă L-ar înălța pe Domnul Dumnezeu și ar face din El teama și groaza lor. [1713]