Scrisoarea 166
Sunnyside, Cooranbong, N. S. W., Australia, 24 aprilie 1896

CĂTRE O. A. OLSEN

Dragă frate Olsen,

Nu mai pot dormi după ora doisprezece p.m. și după ce îmi voi prezenta cazul înaintea Domnului, stăruind în cereri pentru lumină și pentru a înțelege care este voia lui Dumnezeu în ce mă privește, voi lăsa totul în mâinile Lui. El Se îngrijește de mine, iar noi suntem slujitorii Lui, voia noastră fiind cu totul cufundată în voia lui Dumnezeu.

Noi, Willie și mama lui, nu vedem în prezent nicio lumină care să ne arate că ar trebui să plecăm din această țară în America. Nu vedem nicio lumină în a lăsa lucrarea neterminată. Lucrarea nu va fi terminată niciodată, așa încât să nu mai fie nimic de făcut, dar ea poate fi pregătită în așa fel încât să meargă înainte, crescând sănătos. Trebuie să vedem clădirile școlii gata înălțate – clădiri simple, solide, economice, potrivite cu locul. Vom lucra pentru a atinge acest scop până când Domnul ne cheamă în altă parte.

Întâlnirile noastre s-au terminat. Am luat parte la întâlnirile institutului timp de o lună și acestea au fost cele mai bune serii la care am fost vreodată martori, pentru că întâlnirile au fost foarte educative, învățând cele mai bune metode de studiere a cuvântului și atrăgând interesul tuturor celor prezenți, care au participat cu răspunsuri. A fost o ocazie de care ne vom aduce aminte mult timp, ocazie care ne-a inspirat multe idei. Acesta a fost un timp de instruire care mi-a fost arătat de mulți ani drept modul potrivit de a-i învăța pe alții adevărul Bibliei.

Seara, în Sabat și duminica, s-au ținut predici pentru cei din afară. A fost trezit un interes mare, similar cu acela care a însoțit adunările de tabără. Au fost trezite mințile celor care nu au avut niciodată ocazia să audă și să înțeleagă temeiurile credinței noastre. Suntem atât de bucuroși pentru ocazia aceasta de a introduce credința noastră prin prezentarea învățăturilor Biblice, pentru ca oamenii să poată ști ce credem. Există [1513] suflete prețioase răspândite în toată vecinătatea. Aceștia au case umile și-L iubesc pe Domnul, iar unii umblă în lumină în măsura în care lumina și adevărul le-au fost prezentate. Ne așteptăm să vedem chiar în Cooranbong suflete care să ia poziție, primind adevărul. Sunt câțiva care cercetează și au convingeri profunde. Este un număr destul de mare de bărbați săraci, dar inteligenți.

Prin credință, vedem pecetea divinității asupra copiilor omenești ai lui Dumnezeu. Îi vedem pe cei care au puteri morale și intelectuale nobile. Domnul are nevoie de ei. „Du-te și lucrează astăzi la vie.” Domnul vrea ca ei să se cunoască pe ei înșiși, să cunoască pe Dumnezeu și pe Isus Hristos pe care L-a trimis El și să caute să înțeleagă caracterul semenilor lor, ca să le poată face bine. Cei mai mulți sunt săraci în ce privește bunurile acestei lumi, iar unii se luptă cu sărăcia. Ne gândim la Isus, Creatorul universului, și cum a venit în lume ca om sărac. El nu avea nici unde să-Și plece capul. Așadar, sărăcia nu este o rușine. Păcatul este o rușine.

[Lipsește o parte.]

Această confederație – formată pentru a nu lăsa să se vadă adevăratele lipsuri în lucrurile pe care căpitanul Eldridge nu le-a făcut, dar pentru care a fost plătit ca și cum le-ar fi făcut – nu a fost nici justă, nici dreaptă. Aceste lucruri și egoismul care a condus la ele au fost rezultatul faptului că a plecat de la biroul editurii. Dacă ar fi luat poziția asupra căreia Domnul a dat lumină încă de la Minneapolis, dacă ar fi acționat în acord cu lumina pe care a dat-o Dumnezeu și ar fi ieșit de sub influența otrăvitoare care a predominat acolo, atunci nu ar fi fost atât de încețoșat și confuz în ce privește subiectul principiilor pe care le-a dat Dumnezeu pentru conducerea lucrurilor de la editură încă de la înființarea acesteia. Nu eu m-am despărțit de Frank, ci el s-a despărțit de mine și de Dumnezeul lui, iar rezultatul s-a văzut în faptul că a plecat de la editură. Umblarea aceasta egoistă a apărut din cauza lepădării cuvântului Domnului pentru a primi propuneri omenești, ce își aveau originea în egoism și duplicitate. Lucrurile acestea nu sunt așa cum ar trebui să fie acum și așa cum vor apare în fața universului cerului, ca fiind cu totul contrare exemplului și caracterului lucrării lui Hristos. Este nevoie de o curățare a templului sufletului, care a fost și încă este mânjit. [1514] Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Un spirit a fost și este la lucru pentru a lăsa fără efect glasul mustrării și al avertizării. Aceia despre care am presupune că nu ar intra în acest fel de lucrare, fugind de adevăr și lucrând după principii greșite, seamănă semințe de îndoială și vor secera recolta.

Faptele sunt fapte și se vor vedea ca atare la judecată. Vechiul Testament conține principii specificate de glasul marelui „Eu sunt” pentru educarea și disciplinarea copiilor lui Israel. El era Conducătorul invizibil al oștirii lui Israel. El a dat principii care ar trebui să guverneze felul în care omul se poartă cu semenul său. Orice principiu ignorat de instituțiile noastre și de biserică în felul în care se poartă unii cu alții le va fi pus în față, atunci când fiecare om va fi judecat după faptele pe care le-a făcut în trup. [1515]