Scrisoarea 64, 1896
Sunnyside, Cooranbong, 8 mai 1896
CĂTRE SORA LINDSAY
Dragă soră Lindsay,
Citește te rog, instrucțiunile care au fost date de Isus unui învățător al legii, așa cum sunt redate în Luca 10:25-28. „Și, iată, un învățător al Legii s‑a ridicat să‑L ispitească pe Isus și I‑a zis: «Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?» Isus i-a zis: «Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?» El a răspuns: «Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți.» «Bine ai răspuns», i-a zis Isus ;«fă așa și vei trăi!»” Lecția aceasta trasează datoria tuturor.
Cu poșta aceasta îi scriu și fratelui C. H. Jones și, dacă este posibil, îți voi trimite o copie a scrisorii pentru el.
Din nou și din nou, în diferite ocazii și în diferite locuri, mi-au fost date avertismente clare. Eu nu puteam clarifica înțelesul acestor avertizări; căci ele îmi erau prezentate în imagini și simboluri. Am fost foarte nedumerită în ce privește aceste lucruri care mi-au fost prezentate înainte de moartea soțului meu. De atunci încoace mi-a fost arătat că vor fi făcute eforturi pentru a lega casa de editură din Oakland de casa de editură din Battle Creek, pentru ca editura din Battle Creek să poată deține controlul. Nu am înțeles [1516] pe deplin avertizările acestea, pentru că de multe ori mi-au fost date solii cum că aceste două instituții nu trebuie să se certe una cu cealaltă, nici să nu manifeste ceva ce aduce a gelozie sau invidie; ci ele trebuie să fie instituții surori, fiecare făcând lucrarea ce i-a fost rânduită ca instrument al lui Dumnezeu. „Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda, și Iuda nu va mai fi vrăjmaș lui Efraim.” Fiecare instituție a fost instituită de Dumnezeu ca să-și facă lucrarea ei.
Înainte ca soțul meu să moară, problema aceasta legată de casa de editură din Battle Creek și cea din Oakland mi-a fost prezentată prin imaginea viței de vie, și de atunci încoace mi-a fost prezentată prin aceeași imagine. Domnul mi-a arătat că aceste instituții trebuie să fie păstrate separat, ca două mlădițe care, deși sunt diferite, provin din același butuc. Ele nu trebuie să fie contopite în una singură, ci păstrate distincte, totuși fiecare să-și tragă hrana din aceeași sursă. Hristos a spus: „Eu sunt adevărata Viță, și Tatăl Meu este Lucrătorul viei.” „Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele.” „Pe orice mlădiță care este în Mine și nu aduce rod, El o taie, și pe orice mlădiță care aduce rod, o curățește, ca să aducă și mai mult rod. […] Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi! După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce rod dacă nu rămâneți în Mine. […] Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce mult rod […] Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiță neroditoare, și se usucă, apoi mlădițele uscate sunt strânse, sunt aruncate în foc și ard.” „Securea așteaptă deja la rădăcina pomilor. Orice pom care nu face roade bune va fi tăiat și aruncat în foc!” [1517] „După roadele lor îi veți recunoaște. Oare se culeg struguri din mărăcini sau smochine din ciulini? Tot așa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face rod bun este tăiat și aruncat în foc. Așa că după roadele lor îi veți recunoaște.” „Dacă aduceți mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit, și voi veți fi astfel ucenicii Mei.”
Această problemă mi-a fost prezentată prin diferite imagini și știu că nu este voia Domnului ca aceste două case de editură să fie unite. Mă tem că cei din Battle Creek au făcut de asemenea o greșeală prin faptul că au preluat școlile și casa de odihnă de la St. Helena. Casa de editură din Battle Creek a fost mustrată de Domnul de ani de zile, îndeosebi după întâlnirea de la Minneapolis, unde unii au acționat precum Core, Datan și Abiram. Dacă administratorii ei nu ar fi fost plini de importanță de sine și de mulțumire de sine, atunci nu ar fi simțit că pot purta toate instituțiile schilodite. Ceea ce se vede în propriile lor instituții este oricum numai favorabil nu. Edson White a fost condamnat fără cruțare din cauză că a fost de vină pentru administrarea lui financiară, dar aceia care l-au condamnat știau că propria lor încurcătură financiară nu era după planul lui Dumnezeu. Acest fapt mi-a fost prezentat printr-un om care încerca să scoată un pai din ochiul fratelui său, în timp ce el însuși avea o bârnă în al său. [1518] „Așadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți, căci, prin faptul că judeci pe altul, pe tine însuți te osândești, fiindcă tu, care judeci, faci aceleași lucruri. Știm că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce fac astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce fac astfel de lucruri și care faci la fel, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Sale răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? Dar cu împietrirea ta și cu inima ta nepocăită îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care îi va da fiecăruia după faptele lui: pe de o parte, viață veșnică celor ce, prin stăruința în fapte bune, caută slava, cinstea și nemurirea; pe de altă parte, mânie și urgie celor ce, din duh de ceartă, se împotrivesc adevărului și se lasă înduplecați de nelegiuire.” [1519]