Scrisoarea 83, 1896
Sunnyside, Cooranbong, 22 mai 1896

CĂTRE O. A. OLSEN

Dragă frate,

Am resimțit profund ceea ce s-a întâmplat cu tine. Știm că ai fost pus într-o poziție foarte grea, dar știm de asemenea că ai dat greș în mod evident în anumite lucruri. Tu, fratele meu, ai spus multe despre importanța rugăciunii și ai dorit ca poporul nostru să țină obișnuita săptămână de rugăciune; este bine să avem perioade de rugăciune serioasă și perseverentă; căci Dumnezeu este tăria poporului Său, protecția lui în față și în spate. Dar este posibil să se facă din aceste ocazii de rugăciune un înlocuitor pentru acțiunea hotărâtă ce este necesară pentru a pune lucrurile în ordine. Există o parte a lucrării care este de datoria agentului omenesc să fie făcută în Numele Domnului, Dumnezeului lui Israel.

După ce israeliții au fost înfrânți la Ai, Iosua a stat întins cu fața la pământ înaintea chivotului, rugându-se, când Domnul i-a zis; „Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe fața ta? Israel a păcătuit; au călcat legământul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile date spre nimicire, le-au furat și au mințit, și le-au ascuns printre lucrurile lor. […] Eu nu voi mai fi cu voi, dacă nu nimiciți ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru. Scoală-te, sfințește poporul. Spune-le: «Sfințiți-vă [1520] pentru mâine. Căci așa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,În mijlocul tău este un lucru dat spre nimicire, Israele; nu vei putea să ții piept vrăjmașilor tăi, până nu veți scoate lucrul dat spre nimicire din mijlocul vostru.’»”

Nici măcar rugăciunea nu trebuie pusă în locul datoriei. Nu se poate ca Dumnezeu să fie dezonorat în mijlocul poporului Său și să se păstreze tăcerea. Străjerii Lui trebuie să fie foarte treji.

Cea dintâi neglijare din partea ta de a sta în apărarea principiilor drepte, atunci când s-au discutat lucrurile în ședințe și adunări de comitete, a adus ceața înaintea ochilor tăi. Discernământul tău a fost slăbit din cauza eșecului tău de a umbla în lumină. Și cu siguranță, trebuie că ochii tăi au fost orbiți, altfel nu ar fi fost posibil să faci ceea ce ai făcut. Cuvintele și acțiunile tale i-au încurajat pe bărbații cu scopuri hotărâte, de neclintit, să acționeze; i-ai lăsat să plănuiască, să-și aducă intențiile la îndeplinire, așa cum a făcut Aaron cu conducătorii lui Israel. Ai încercat să te faci pe tine însuți să crezi că acesta era singurul lucru pe care îl puteai face. Însă nu ai urmat în toate lucrurile cuvântul pe care Dumnezeu ți l-a dat, ca să fii ferm și hotărât de partea dreptății. Prin faptul că a cedat dorinței poporului, despre care știa că este greșită, Aaron L-a dezonorat mult pe Dumnezeu. El ar fi trebuit să stea neclintit ca o stâncă, cu o integritate neșovăielnică, în fața oamenilor de frunte ai oștirii vaste și indisciplinate a lui Israel. Tu ar fi trebuit să știi ce cere înțelepciunea lui Dumnezeu de la poporul Său; dar ai fost făcut să vezi lucrurile așa cum le-au văzut oamenii aceia care s-au împotrivit Duhului Sfânt, care nu erau conduși și învățați de Dumnezeu. Sufletele acestor oameni sunt pătate de [1521] fapte rele. Ei și-au orbit ochii, așa încât nu pot face deosebire între neprihănire și ceea ce nu este neprihănire. Ei numesc răul bine și binele, rău. Totuși, aceștia sunt oamenii pe care i-ai ales ca să te însoțească din loc în loc. Aceasta este atmosfera cu care ți-ai înconjurat sufletul.

Bărbații aceștia, pe care i-ai făcut însoțitorii tăi în vizitele pe care le făceai în diferite locuri, au folosit ocazia de a infiltra sentimentele lor în mințile oamenilor. Fiind în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu, în poziții înalte de încredere, bineînțeles că au fost crezuți și în felul acesta au ajuns capabili să exercite o influență puternică. După ce au strecurat o sugestie și au văzut că a prins rădăcină în minte, au scos ideea cu îndemânare de la individ ca și cum ar fi fost expresia gândurilor acestuia. Data viitoare când pășesc pe același teren, ei duc lucrurile puțin mai departe; în felul acesta, în secret, a fost semănată sămânța necredinței, sămânță pentru care în unele cazuri au fost necesari ani de zile de eforturi pentru a o scoate din rădăcină; în alte cazuri, ea a crescut și a adus roadele ei rele. Aceia care au făcut răul acesta – bărbați care nu au nicio legătură cu Dumnezeu – sunt priviți de poporul nostru ca și cum ar fi mâna ta dreaptă, colaboratorii tăi. Nu ai putut să discerni ce caracter au și ce lucrare fac?

Călătoriile pe care le-ai făcut în compania acestor bărbați, pe care îngerii lui Dumnezeu nu i-au însoțit, nu au putut aduce tărie unei lucrări care se află sub supravegherea Duhului Sfânt. Ar fi fost mai bine, mult mai bine, dacă multe dintre aceste călătorii lungi nu ar fi fost făcute, ar fi fost mai bine dacă lucrătorii din diferite locuri ar fi fost lipsiți de prezența [1522] ta personală decât ca oamenii aceștia să te însoțească și să-și răspândească influența lor otrăvitoare departe, pe scară largă.

Domnul mi-a arătat că a existat o lipsă evidentă de încredere în Dumnezeu. Nu are Domnul nicio putere mentală sau morală asupra bărbaților care stau acolo unde s-au pus bazele unor interese mari? Trebuie să fie folosiți banii lui Dumnezeu pentru a-i transporta din loc în loc pe cei care arată că nu au nicio legătură cu El? Domnul spune: „Voi cinsti pe cine Mă cinstește.” Prin faptul că ai căutat să cinstești și să faci pe plac bărbaților pe care Dumnezeu nu-i cinstește, L-ai necinstit pe Dumnezeu. Este mult mai bine să mergi singur și să te încrezi în brațul lui Iehova, în îngerii slujitori pe care îi trimite El, decât să-i ai cu tine pe aceia care și-au închis urechile ca să nu audă mustrările și avertizările Duhului lui Dumnezeu și care, în felul acesta, și-au închis urechile în fața Duhului însuși. În orice loc în care s-au pus bazele unor interese importante, există bărbați care Îl iubesc pe Dumnezeu și au o anumită capacitate. Bărbații aceștia au nevoie să fie instruiți cum să-și folosească talentele. Lasă-i pe aceștia să ducă responsabilitățile pe care le pot purta. Învață-i să-și pună încrederea în Dumnezeu, și nu în oameni limitați, ca astfel să poată ajunge lucrători de încredere. Nu îi faceți să creadă că în orice situație de urgență, ei trebuie să depindă de bărbații care se află la mare distanță. Să-L caute pe Domnul în mod personal.

În orice loc, este mare nevoie de bărbați cu înțelepciune; dar este o greșeală să se depindă de aceia care nu-L iubesc pe Domnul, care nu caută la El înțelepciune, sfințire și neprihănire. Dumnezeu nu a dat lucrarea Lui pentru a fi modelată de cei asupra cărora nu a fost pusă amprenta Lui din cauză că ei nu au vrut să aibă acreditarea divină. Prin legătura [1523] avută cu ei, ideile tale au ajuns pervertite și au nevoie de curățare. Tu vezi lucrurile în mare măsură așa cum le văd bărbații aceștia. Vezi doar puțin din dimensiunea schimbării și nevoia de schimbare la care Domnul cheamă. Tu i-ai întărit pe bărbații aceștia în convingerea lor că au dreptate și ai adâncit amăgirea în care se află. Domnul nu va mai tolera aceste lucruri mult timp; căci ai avut lumină și nu ai fost lăsat în întuneric și necunoștință.

Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, care S-a manifestat în mijlocul poporului Său, a fost tratat de către unii ca un intrus. Tu, tu însuți, nu ai făcut din Duhul Sfânt Cel de care să depinzi, așa cum a fost în experiența ta de la început. Dacă ai fi urmat călăuzirea Duhului, ai fi știut că nu te poți uni cu bărbații aceștia, că nu poți asculta sugestiile lor și nu le poți acorda influență. Nu aceasta este lucrarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu. El ți-a făgăduit eficiență prin puterea Duhului Sfânt care avea să fie cu tine în orice acțiune, dacă ai fi ținut neclintită, până la sfârșit, încrederea ta de la început. Dacă ai fi depins mai puțin de bărbații care, după cum ai toate motivele să știi, nu au o legătură vitală cu Dumnezeu și ai fi depins mai mult de prezența și ajutorul Duhului Sfânt ca răspuns la rugăciune, cauza s-ar afla astăzi într-o stare mult mai sănătoasă.

Nu a fost înțelept să-ți iei atât de multe responsabilități legate de lucrarea de la distanță, când atâtea interese importante cereau atenția ta la Battle Creek. Era necesar să fie făcut foarte mult pentru ca inima lucrării să fie păstrată curată. Era necesară multă grijă pentru a păstra mașinăria unsă, prin harul lui Dumnezeu, așa încât să funcționeze fără frecare. Dumnezeu [1524] este întristat din cauza unora dintre acțiunile tale în probleme care implică principii pe care El însuși le-a stabilit în cadrul lucrării noastre de publicații.

Multe din cele ce mi-au fost descoperite mi se aglomerează în minte și cu greu îmi dau seama cum să le exprim. Totuși, nu pot să tac. Domnul este cuprins de indignare față de bărbații care se înalță pe ei înșiși ca să stăpânească peste semenii lor și să aducă la îndeplinire planuri pe care Duhul Sfânt le-a condamnat. Sunt mai surprinsă decât pot exprima de eșecul tău în a discerne faptul că nu Dumnezeu i-a înălțat pe bărbații aceștia. Noua ordine a lucrurilor ar trebui să te alarmeze, căci ea nu are aprobarea cerului.

Inima firească nu trebuie să-și introducă principiile ei pătate, corupte în lucrarea lui Dumnezeu. Nu trebuie să existe vreo tăinuire a principiilor credinței noastre. Solia îngerului al treilea trebuie vestită de poporul nostru. Ea trebuie să rezulte într-o mare strigare. Domnul are un timp rânduit când va dezlega lucrarea; dar când va fi acest timp? Când adevărul, care trebuie să fie vestit pentru aceste zile de pe urmă, va înainta ca să fie de mărturie tuturor neamurilor, atunci va veni sfârșitul. Dacă puterea lui Satana poate să intre în templul lui Dumnezeu, ca să manipuleze lucrurile după cum îi place, timpul de pregătire va fi prelungit.

Acesta este secretul mișcărilor făcute pentru a se împotrivi bărbaților pe care Dumnezeu i-a trimis cu o solie de binecuvântare pentru poporul Său. Bărbații pe care i-ai făcut colaboratorii tăi i-au urât pe acei bărbați, iar solia lui Dumnezeu a fost disprețuită, întocmai așa cum a fost urât și disprețuit Isus la prima Lui venire. Bărbații aflați în poziții de răspundere au manifestat întocmai atributele pe care Satana le-a dat pe față. Ei au căutat să conducă mințile, să aducă rațiunea și talentele altora sub [1525] autoritatea omenească. S-au făcut eforturi pentru ca slujitorii lui Dumnezeu să fie aduși sub controlul oamenilor care nu au cunoștința și înțelepciunea lui Dumnezeu, nici vreo experiență sub călăuzirea Duhului Sfânt. Au fost susținute principii care nu ar fi trebuit să vadă niciodată lumina zilei. Copilul nelegitim ar fi trebuit să fie înăbușit imediat ce a respirat prima suflare de viață. Oameni muritori s-au războit cu Dumnezeu, cu adevărul și cu solii aleși ai lui Dumnezeu, lucrând împotriva lor prin orice mijloc pe care au îndrăznit să-l folosească. Te rog să te gândești ce virtute poate fi în înțelepciunea și planurile celor care au desconsiderat soliile lui Dumnezeu și care, asemenea cărturarilor și fariseilor, i-au disprețuit pe bărbații pe care Dumnezeu i-a folosit pentru a prezenta lumina și adevărul de care poporul Său avea nevoie.

Este o ofensă la adresa lui Dumnezeu ca lucrarea Lui să fie restricționată de ființe omenești. Cuvântul viului Dumnezeu, care face apel la o rațiune sfințită, nu va da niciodată lucrării un astfel de caracter cum este cel descoperit acum. S-au dat pe față înșelăciune, falsitate, viclenie, egoism. Născociri au fost create pentru a-L jefui pe Dumnezeu și a-l jefui pe om, cu scopul de a compensa lucrarea pentru ceea ce planurile egoiste au furat. Poziția pe care ai luat-o împreună cu acești bărbați, făcând în taină planuri pentru a scăpa de strâmtorarea financiară, te-a făcut să fii în anumite privințe un om slab. Aceasta ți-a pervertit judecata. Ai fost condus să subminezi dreptatea, să te îndepărtezi de cinste în relațiile de afaceri cu frații tăi. Un rău făcut celui mai slab sau celui mai greșit din turma Lui este mai ofensator înaintea lui Dumnezeu, decât dacă ar fi fost făcut celui mai puternic dintre voi. Sufletele sunt [1526] moștenirea răscumpărată a lui Dumnezeu și orice nedreptate făcută „unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei – spune Isus – Mie Mi le‑ați făcut”. Domnul nu va îngădui ca nedreptatea și opresiunea să rămână nemustrate.

Orice sistem aflat sub controlul principiilor evangheliei lui Hristos este curat, deschis, clar ca lumina zilei, iar în toată activitatea lui este limpezime și sănătate. Tot ceea ce este introdus pentru a sluji mândriei și ambiției nesfinte trebuie să fie îndepărtat, pentru ca instituțiile lui Dumnezeu să poată sta în siguranță pe Stânca cea veșnică. Nu este nevoie de invenții meșteșugite pentru a susține cauza lui Dumnezeu. Nu este nevoie de purtare nedreaptă. Lăsați ca Dumnezeu să sufle asupra lucrării Lui spiritul principiilor cerești, și aceasta va trăi. Nimic din ceea ce ar putea produce omul nu poate lua locul Duhului Sfânt al lui Dumnezeu! Nimic din ceea ce înțelepciunea omului ar putea inventa nu va justifica violarea adevărului sau nesocotirea drepturilor omenirii. Adevărul este prea curat ca să-și ia picioarele de pe piedestalul înalt al iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele.

Dacă ar fi posibil, inamicul ar bloca roțile progresului și ar împiedica adevărurile evangheliei de la a fi răspândite pretutindeni. Cu acest scop, el îi face pe oameni să simtă că este privilegiul lor acela de a controla conștiințele semenilor lor, după propriile lor idei pervertite. Ei îndepărtează Duhul Sfânt, ca El să nu ia parte la ședințele lor de comitet, și apoi, în puterea și în numele Conferinței Generale, inventează reguli prin care constrâng oamenii să fie conduși de ideile lor, nu de Duhul Sfânt. [1527]

Planurile făcute pentru a obține controlul asupra minților și abilităților omenești sunt un foc străin, care este o ofensă la adresa lui Dumnezeu. Și cine sunt cei care îndrăznesc să se angajeze în lucrarea aceasta? Bărbați care au dovedit că nu au stăpânire de sine, că nu sunt dezbrăcați de egoism. Dacă bărbații aceștia nu se vor întoarce la Domnul, ei vor muri în păcatele lor. Abia dacă a mai rămas vreo urmă de adevăr veritabil în ei. Efortul de a-i conduce pe alții, depus de aceia care nu se pot conduce pe ei înșiși, este una dintre cele mai mari aberații care pot exista. Fie ca aceia cărora le place să conducă, să înceapă să lucreze acolo unde ar fi trebuit să lucreze de ani de zile: să se conducă pe ei înșiși și să arate că sunt în supunere față de conducerea lui Dumnezeu, că au fost convertiți în inimă. Apoi cel puțin nu-i vor mai face pe semenii lor să geamă sub jugul exasperant al politicii lor restrictive. Atunci vor fi înălțate către cer mai puține rugăciuni în agonia inimii, din cauza opresiunii lor egoiste.

Este nevoie de educație în ce privește drepturile și îndatoririle oamenilor cu autoritate, care au stăpânit peste moștenirea lui Dumnezeu. Când cineva este pus într-o poziție de încredere și nu știe ce fel de spirit ar trebui să exercite când are de-a face cu mințile omenești, el are nevoie să învețe cele dintâi principii în ce privește autoritatea pe care o are peste semenii lui. Principiile drepte trebuie aduse în inimă, trebuie țesute în urzeala și în bătătura caracterului.

Este nevoie de bărbați care simt nevoia după înțelepciunea care vine de sus, bărbați convertiți în inimă, care înțeleg că nu sunt decât muritori păcătoși [1528] și că trebuie să învețe lecțiile din școala lui Hristos înainte de a fi pregătiți să modeleze alte minți. Când oamenii învață să depindă de Dumnezeu, când au credința care lucrează prin dragoste și le curăță sufletele, atunci ei nu vor pune pe umerii altora poveri grele de purtat. Domnul a fost foarte mult dezonorat de către aceia care s-au înălțat pe ei înșiși, au favorizat bărbați care nu sunt vrednici și nu au fost atenți să-i trateze pe toți cu dreptate, fără părtinire și fără ipocrizie.

Cât de puțini își cunosc slăbiciunea, până când vine ziua încercării. Ei se cred înțelepți și în felul acesta ajung nebuni. Nu există nimic cu care oamenii să se poată mândri. Chiar și cei aflați în pozițiile cu cea mai mare responsabilitate cad în păcat, deși în aparență sunt înconjurați de cele mai înalte privilegii religioase. Cazul lui Ghehazi este unul la care ar fi bine să ne gândim. Omul acesta a locuit în casa sfântului profet Elisei, a văzut viața lui evlavioasă, a auzit rugăciunile lui fierbinți și a văzut că avea principii corecte. Cu toate acestea, nu a fost făcut mai bun. El l-a înșelat pe Naaman cu scopul de a primi o răsplată. Pedeapsa care a căzut peste el a venit de la Domnul. Lepra lui Naaman s-a lipit de el.

Iuda a fost numărat printre cei doisprezece apostoli. El a ascultat lecțiile prețioase care ieșeau de pe buzele lui Hristos. A avut înaintea ochilor un exemplu desăvârșit, totuși inima lui nu a fost dreaptă. El a fost dus la ruină de păcatul lăcomiei. „Cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care îi cufundă pe oameni în prăpăd și pierzare.” [1529]

Elisei a fost credincios principiului, credincios Dumnezeului său. Lucrarea lui a purtat acreditarea divină. În vremurile de dificultate și încercare, Dumnezeu i s-a descoperit ca un ajutor întotdeauna prezent în nevoi. Pe când fiii profeților își lărgeau locuința, a fost înfăptuită o minune pentru a-l salva pe unul dintre ei de la nenorocire. Când împăratul Asiriei se pregătea să vină peste Israel, planul lui a fost descoperit de către profet. Împăratul, auzind că Elisei era cel care pricinuia înfrângerea armatelor sale, a trimis soldați care să pună mâna pe el, dar Dumnezeu l-a eliberat pe slujitorul Său. Toate lecțiile acestea sunt pentru învățătura noastră, pentru noi, cei peste care a venit sfârșitul veacurilor.

Frate Olsen, am sentimentele cele mai tandre față de tine; dar trebuie să-ți pun clar în față pericolul de a-ți pierde vederea spirituală. Vorbesc cu hotărâre pentru că trebuie să-ți spun adevărul. Nu îndrăznesc să mă rețin, căci nu este nicio siguranță în amânare. Nu am încredere în comitetul vostru de carte. Ți-am scris mai demult în legătură cu felul lor de a se purta cu autorii cărților. Ei ar fi trebuit să-i trateze în mod imparțial, cu sinceritate, așa cum un frate ar trebui să-l trateze pe fratele său; dar ei nu au procedat așa. Principiile și motivele în tratarea afacerilor în acest departament nu sunt de felul celor ce pot fi aprobate de Dumnezeu. Ele nu sunt în acord cu stricta integritate. Exemplul tău l-a influențat pe fratele C. H. Jones în felul în care i-a tratat pe autori. În ambele case de editură s-a mers pe o cale care nu este cinstită și nobilă. O astfel de lucrare ar trebui să fie corectată cât de repede posibil, dacă tu și el doriți ca Domnul să scrie despre tranzacțiile voastre: „Bine, rob bun și credincios.” Îți va fi rușine să fii confruntat cu raportul despre tine din momentul de față, din cărțile care se vor deschide la judecată, când orice om va fi judecat [1530] după faptele lui, fie că au fost bune, fie că au fost rele. Mai bine, mult mai bine ar fi ca lucrarea să fie făcută având iubirea și dreptatea contopite în ea.

Dumnezeu citește motivele care stau în spatele lucrării despre care am vorbit. Motivele acestea mi-au fost descoperite și simt o mâhnire profundă, care nu se poate exprima. Eu nu pot apăra motivele sau metodele acestea, deoarece ele sunt o ofensă la adresa lui Dumnezeu. Eu trebuie să iau o poziție. Dar ce nevoie am să spun mai mult? Am scris din nou și din nou, dar care a fost efectul Mărturiilor? Ce reformă au produs? Ce restituiri s-au făcut? Bărbații care nu au iubirea lui Dumnezeu în inimile lor se vor dovedi a fi doar muritori păcătoși, supuși greșelii. „Fără Mine – spune Hristos – nu puteți face nimic.” Fiecare suflet aflat în legătură cu lucrarea are nevoie să fie convertit zilnic.

Tu, fratele meu, trebuie să te îmbraci cu toată armătura lui Dumnezeu. Domnul Isus, chiar înainte de răstignirea Lui, S-a rugat Tatălui: „Sfinte Tată, păzește‑i în Numele Tău, pe care Mi L‑ai dat, ca ei să fie una, asemenea Nouă.” Hristos a înălțat rugăciunea aceasta pentru ucenicii Lui, dar când a cerut să fim păziți, El nu a dat de înțeles că noi nu avem de cooperat cu Dumnezeu în a ne păzi pe noi înșine de practici rele. Fiecare dintre noi trebuie să luăm seama la cuvintele lui Hristos: „Vegheați și rugați‑vă să nu ajungeți în ispită.”

„Să nu cădeți”, să nu faceți primul pas într-o direcție greșită. Domnul să fie tăria și ajutorul nostru. Ce anume din lume poate schimba inima în care rămâne Hristos? Pământul se poate clătina, stâlpii lumii pot tremura sub noi, dar dacă ne punem încrederea [1531] în Dumnezeu, nu ne va fi teamă. Ce a putut schimba credința lui Daniel și a tovarășilor lui captivi în Babilon? Cine a putut corupe principiile lor? Sau să le despartă afecțiunea de Dumnezeu? Puneți-vă singuri întrebarea: „Avem noi o credință inteligentă?”

„Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, strâmtorarea, prigoana, foametea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia, sabia? […] Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălțimea, nici adâncimea, nici vreo altă făptură nu vor putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru.”

Se fac întruna planuri pentru a aduna tot mai multe responsabilități în Battle Creek. Îți cer foarte serios să te gândești la situația de acolo. Este vreo școală a profeților în Battle Creek? Sunt acolo bărbați prin care Domnul poate lucra și prin care a lucrat pentru a duce responsabilitățile grele care trebuie purtate? Sunt acolo bărbați reînnoiți, ale căror inimi sunt predate în întregime lui Dumnezeu, bărbați pe care dalta cea puternică a adevărului i-a separat de stricăciunile lumii și a căror credință și devoțiune dovedesc faptul că Duhul Sfânt le modelează experiența după asemănarea divină? Biblia, și numai Biblia, este regula credinței și a practicii. Îndreptățirea prin credința în Hristos se va manifesta prin transformarea caracterului. Acesta este semnul pentru lume, semnul care susține adevărul învățăturilor pe care le mărturisim. Dovada zilnică a faptului că suntem o biserică vie se vede în faptul că trăim cuvântul în practică. O mărturie vie se îndreaptă spre lume prin comportamentul [1532] creștin consecvent. Ea declară unei lumi decăzute că există un popor care crede că siguranța noastră constă în a ne prinde de Biblie. Mărturia aceasta se distinge în mod inconfundabil de mărturia marii biserici apostaziate, care adoptă înțelepciunea și autoritatea omenească în locul înțelepciunii și autorității lui Dumnezeu.

Domnul ne poruncește: „Păstoriți turma lui Dumnezeu care se află cu voi și privegheați asupra ei nu din obligație, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig murdar, ci cu înflăcărare; nu ca și cum ați stăpâni peste cei ce v‑au căzut la împărțeală, ci făcându‑vă pilde turmei! Și, când Se va arăta Păstorul cel mare, veți căpăta cununa de slavă, care nu se poate veșteji. Tot așa și voi, tinerilor, să le fiți supuși prezbiterilor! Și toți, în legăturile voastre, să fiți împodobiți cu smerenie, căci Dumnezeu le stă împotrivă celor mândri, dar celor smeriți le dă har . Smeriți‑vă deci sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea cuvenită, El să vă înalțe, și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși are grijă de voi! Fiți treji și vegheați, pentru că potrivnicul vostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită!”

Există armonie perfectă între învățătura din Vechiul Testament și cea din Noul Testament. Domnul Isus însuși i-a dat lui Moise principiile care trebuiau să-i fie date lui Israel. Hristos a dat învățături despre milă, bunătate, generozitate și strictă onestitate în Vechiul Testament și le-a repetat atunci când a venit în carne omenească [1533] în lumea noastră. Oare să nu studiem noi cu seriozitate și cu rugăciune aceste lecții, oare să nu trăim după principiile pe care ni le-a dat Domnul nostru? Oare să nu ne purtăm cu semenii noștri așa cum se cuvine să o facă cei care au fost instruiți de Duhul Sfânt, învățați de înțelepciunea lui Dumnezeu, mișcați de aceeași influență care a inspirat Scripturile?

Când frații noștri vor face așa, adunările lor de consfătuire vor fi onorate cu prezența lui Hristos. Spiritul lor misionar nu va mai fi restrâns doar la câteva locuri, ci se va extinde pentru a răspândi lumina pretutindeni. Există o lume întreagă ce trebuie avertizată. Apărarea noastră puternică în fața principiilor și practicilor păgânismului sau ale papalității trebuie să fie acele epistole vii ale religiei Bibliei. Nu trebuie oare să-L reprezentăm pe Hristos în toate lucrurile?

Fratele meu Olsen, poți să mai rămâi atât de orb, încât să te unești chiar în mică măsură cu cei care fac în așa fel încât să dirijeze alte minți, după cum s-a întâmplat la Battle Creek? Vei consimți să-i ai de colaboratori pe aceia care nu cunosc glasul lui Dumnezeu în soliile pe care le-a trimis poporului Său, pe bărbații care vor conduce lucrarea în așa fel încât fie vor obține controlul absolut asupra ei, fie o vor nimici? Lucrul acesta se urmărește într-un mod foarte hotărât. Dacă planurile născute de astfel de minți ar fi puse în acțiune, acolo unde ar ajunge influența lor ar dispărea religia evangheliei, creștinismul biblic.

Este nevoie ca Domnul Isus să curețe instituția de la Battle Creek la fel de mult cum a fost nevoie ca El să curețe Templul când a fost pe pământ. O, ce bine ar fi dacă instituțiile noastre ar putea fi curățate de cumpărători și vânzători, de comercianți și de principiile ce au fost introduse pentru a-i lipsi pe oameni [1534] de drepturile lor.

La Battle Creek au venit oameni care au fost însoțiți de Duhul Sfânt; dar pentru că ei nu s-au luptat mereu și mereu pentru fiecare palmă de teren, căutând să păstreze metodele corecte, în cele din urmă au fost copleșiți. Chiar acolo unde lucrarea noastră își are centrul, ei au văzut corupție, iar unii au plecat de acolo cu mai puțină încredere în frații lor și în principiile lor protestante, având lumina divină aproape stinsă din sufletele lor. Dumnezeu nu vrea ca templul Său să mai fie o peșteră de tâlhari și de schimbători de bani. El dorește ca slujitorii Lui să fie bărbați ai evlaviei și ai strădaniilor sfinte.

În instituțiile lucrării noastre de publicare, creștinismul este bolnav și are nevoie de medic. Cine va aduce vindecarea? Trebuie să aibă loc o reformă. Sentimentele și practica ce au câștigat teren și s-au întărit trebuie îndepărtate pentru totdeauna. Principiile neprihănite trebuie readuse la viață. Din nou și din nou, Duhul Sfânt a lucrat printre voi, dar mulți L-au tratat cu neplăcere, ca pe un musafir nepoftit. Lucrarea lui Hristos de curățare trebuie să înceapă din inimă, pentru îmbunătățirea întregului caracter al agentului omenesc. În mijlocul întunericului moral, trebuie să se vadă la lucru o influență reformatoare, regeneratoare, pentru ca lucrurile sacre să fie în continuare privite ca sacre. Dumnezeu nu Se lasă batjocorit. El va încerca și va supune poporul Său la probă; El Își va curăța aria cu desăvârșire și Își va aduna grâul în grânarul Său.

Ellen G. White [1535]