Scrisoarea 16g, 1892
Preston, Melbourne, Victoria, 29 mai 1892

CĂTRE S. N. HASKELL

Frate Haskell,

Am avut un timp de rugăciune pentru mine, fratele Tenny și soția sa, fratele Daniells și soția, fratele Stockton și Smyth. Am avut, într-adevăr, un timp foarte prețios. Toți am fost binecuvântați. Am simțit că Isus a fost în mijlocul nostru. Am crezut că Domnul mă va reface. În noaptea aceea, am dormit puțin. A doua zi, brațele și umerii mi-au fost ușurați, am umblat mai bine, dar nu m-am refăcut. Ultimele două zile au fost zile de durere și suferință. Dar sunt susținută prin harul lui Hristos. Cât ar trebui să fiu de recunoscătoare, și sunt într-adevăr, că sunt un copil al lui Dumnezeu. Nu mă îndoiesc de acest lucru. Pe cei care nu au nicio speranță în Dumnezeu, nicio credință în cuvântul Lui, i-am văzut blestemând și înjurând atunci când suferă astfel, iar inima mea Îl laudă constant pe Domnul pentru că eu pot privi la El, ca la Cel care este în stare să mă ajute, Cel care mă iubește și care mă va reface la timpul Lui potrivit. Mă voi încredința în mâinile Lui? Da. El a fost foarte aproape de mine în ultimele cinci luni de încercare. El nu-i dezolează, nici nu-i întristează bucuros pe copiii Lui.

Lunga încordare, care a venit peste mine încă de la întâlnirea de la Minneapolis, nu a încetat. Munca mea a fost făcută de zece ori mai grea prin calea aleasă de cei care ar fi trebuit să stea lângă mine. Rugăciunea mea către Domnul este: „Doamne, nu pune acest păcat în socoteala lor.” Problema mea este epuizarea nervilor, nevralgia nervilor. Aștept timpul lui Dumnezeu. Nu pun la îndoială făgăduințele Lui. El va face lucrarea de refacere, pentru că Și-a dat cuvântul ca zălog. Nu sunt dezamăgită de faptul că lucrarea nu a fost făcută imediat.

Nu sunt în stare să văd piedica, dar nu mi-am pierdut credința sau curajul. Domnul este bun și foarte vrednic de laudă. Vocea mea va fi încă auzită în adunarea sfinților. [987] Am o Mărturie de dat poporului lui Dumnezeu, iar El mă va vindeca pentru a o putea da.

Tu vorbești de o întâlnire administrativă care s-a ținut la Battle Creek. Vorbești de poziția fratelui Henry. Atunci când frații noștri țin în comitet oameni ale căror inimi sunt la fel de tari ca piatra, oameni care nu au inimi de carne, la ce te poți aștepta? Cum pot acești oameni să cunoască ce au jertfit unii pentru zidirea lucrării? Ei înșiși nu au niciun spirit de sacrificiu. Cum pot să înțeleagă experiența celor care s-au îmbrăcat cu puțini bani, care și-au tăgăduit eul, care s-au pus în orice poziție prin care cauza lui Dumnezeu să poată prospera. Ei nu știu nimic despre acest lucru; e greacă pentru ei.

Dar, frate Haskell, în ce mă privește, nu vreau favoruri de la niciunul din ei. Eu, pur și simplu, le-am solicitat ca, în ce privește tranzacțiile lumești, să nu mă trateze ca pungașii. După ce ne-am investit mijloacele și viețile în avansarea cauzei lui Dumnezeu, acești oameni, care au intrat în lucrările noastre, ar trebui să aibă o anumită intuiție, să arate un anumit spirit de discernământ, încât să-i respecte și să-i trateze cu amabilitate pe cei care, în mâinile lui Dumnezeu, au fost folosiți ca instrumente ale Lui ca să ducă lucrarea înainte și în sus, pentru a fi la nivelul de unde ei au devenit asociați cu ea.

Dar ce poți aștepta de la oamenii care nu au nicio profunzime a experienței religioase? De dragul sufletelor lor și al altora, lăsându-mă complet în afara problemei, îmi doresc ca acești oameni să acționeze așa cum ar fi făcut Dumnezeu. Lucrurile spirituale trebuie judecate spiritual. Dacă oamenii nu sunt tăgăduitori de sine, jertfitori de sine, dacă inimile lor nu sunt atinse de simpatie omenească sau divină, la ce te poți aștepta de la ei? Îmi doresc ca acești oameni să aibă mintea lui Hristos pentru a acționa cu toată tandrețea și considerația pe care ar fi trebuit să o arate față de mine, în văduvia mea. Ei m-au tratat ca pe un străin. Este adevărat că mi-au permis să am datorii față de casa lor de editură și nu m-au presat pentru bani, dar nu am investit noi mai mult de treizeci de mii de dolari în această [988] cauză? Este cauza și lucrarea lui Dumnezeu, nu a lor. Ei nu știu cum să se ocupe de lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu știu cât de mult ne-a costat, pe soțul meu și pe mine, să stăm la postul datoriei noastre atunci când lucrurile au mers greu. Am suferit de supărare, am suferit din lipsa îmbrăcăminții adecvate, dar nu am fi permis ca lucrarea să se oprească. Acum, sunt așezați în poziții de răspundere, oameni care nu l-au cunoscut pe Iosif. Din nou și din nou, au fost aduse Mărturii clare pentru a împiedica proiectele lor ambițioase. Acestea le-au rănit orgoliul. Ei au doar puțină încredere în mine sau în mesajele pe care Domnul mi le-a dat. Nu ar fi nevoie de o acțiune foarte puternică pentru a avea o stare de lucruri ca în zilele din vechime, iar Core, Datan și Abiram ar ieși la iveală. Nu vreau să rămân câtuși de puțin dependentă de acești oameni. Ce grijă au ei față de sentimentele sau bunăstarea mea?

Nu știu cât timp va exista această stare de lucruri, dar Domnul a permis ca necazul să vină asupra mea. S-ar putea să se întâmple pentru a-i testa pe ei, pentru a dezvălui ceea ce este în inimile lor și cât de multă tandrețe și respect va fi arătat pentru cei care au început în lucrare ca instrumente ale lui Dumnezeu. Am doar sentimente de milă sinceră pentru aceste suflete care se ocupă cu lucrurile sacre, care nu cunosc căile lui Dumnezeu și nu fac voia Sa.

Acum, frate Haskell, eu spun din nou și din nou: nu mă lăsa să cad în mâinile oamenilor, ci în mâinile bunului și milostivului Dumnezeu, care este prea înțelept ca să greșească și prea bun pentru a ne face rău.

Domnul mă va elibera de puterea apăsătoare. Binecuvântatul Domn îmi va da biruința, voi birui în Numele Lui. Dar nu pot să-ți exprim cât de rău îmi pare pentru actori. Eu nu pot să-ți spun tot ce a ieșit din această chestiune. Nu le știu pe toate, dar știu că, nu peste mult timp, unii oameni vor fi surprinși. Dumnezeu trăiește. Dumnezeu domnește, iar voia Lui și scopurile Lui vor fi duse la bun sfârșit. Cu siguranță, sunt oameni în locul nepotrivit, care iau frecvent decizii din propriul lor punct de vedere [989] omenesc și acționează ca oameni de afaceri fără duhul înțelepciunii de sus, care să lucreze cu ei.

Ei bine, să-L căutăm pe Domnul, să mergem liniștiți înaintea Lui, să avem credință în făgăduințele Lui și să ne facem cărări drepte pentru picioare, ca nu cumva șchiopul să fie alungat de pe drum. Eu sunt proprietatea lui Dumnezeu, cumpărată cu propriul Lui sânge prețios, iar El nu va îngădui să fiu încercată în foc și să fiu arsă. Voi fi răbdătoare și voi ieși ca aurul încercat în foc.

Dacă crezi că e cel mai bine, poți citi scrisoarea fratelui Olsen și lui Harmon Lindsay.

Ellen G. White [990]