Scrisoarea 20a, 1888
15 decembrie 1888

CĂTRE FRAȚII CARE SE ADUNĂ LA SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE

Săptămâna de rugăciune, lectură pentru Sabat, 15 decembrie 1888

Scripturile, o călăuză sigură

Dragi frați adunați pentru săptămâna de rugăciune,

Suntem convinși că acesta va fi un timp important pentru noi ca popor. Ar trebui să fie un timp de căutare stăruitoare a Domnului și de smerire a inimilor înaintea Lui. Nădăjduiesc că veți privi acest timp ca pe cea mai prețioasă ocazie de a ne ruga și a ne sfătui împreună. Dacă porunca apostolului de a socoti pe alții mai presus de noi înșine va fi luată în seamă, atunci veți putea să cercetați Scripturile cu o minte smerită, cu spiritul lui Hristos, pentru a înțelege ce este adevărul. Adevărul nu poate pierde nimic dacă este cercetat în amănunțime. Permiteți cuvântului lui Dumnezeu să se apere singur, lăsați-l să fie propriul său interpret și atunci adevărul va străluci ca pietrele prețioase în mijlocul gunoiului.

Mi-a fost arătat că sunt mulți printre noi care iau de bun ce li se spune, fără să cunoască personal, printr-un studiu critic și amănunțit al Scripturii, dacă ei cred adevărul sau cred o minciună. Dacă poporul nostru ar fi mai puțin dependent de predicare, dacă ar petrece mai mult timp pe genunchi înaintea lui Dumnezeu, cerând să li se deschidă înțelegerea față de adevărul cuvântului Său, ca să poată ști personal că picioarele lor sunt pe stânca cea solidă, atunci îngerii lui Dumnezeu ar fi în jurul lor, ca să-i ajute în străduințele lor.

Cea mai uimitoare lenevie este îngăduită de mare parte din poporul nostru, căci ei vor ca alții să cerceteze Scripturile în locul lor. Ei iau adevărul de pe buzele acestora ca realități, dar nu știu că acela este adevăr biblic în urma propriei lor cercetări și datorită convingerilor profunde fixate de Duhul lui Dumnezeu în inimile și mințile lor. Fie ca orice suflet să fie acum dezbrăcat de invidie, gelozie, de bănuiala rea și să-și aducă inima într-o [196] legătură strânsă cu Dumnezeu. Dacă toți vor face așa, pe altarul inimii lor va arde acea iubire pe care a manifestat-o Isus pentru ei. Toate partidele vor avea amabilitatea și sensibilitatea creștină. Nu va mai fi ceartă, căci slujitorii lui Dumnezeu nu trebuie să se certe. Nu va mai fi spiritul de apartenență la o anumită partidă, nu va mai exista ambiție egoistă.

Cei din poporul nostru trebuie să înțeleagă mai profund adevărul Bibliei, în mod individual, pentru că vor fi duși cu siguranță înaintea conciliilor, vor fi cercetați de minți ascuțite și critice. Este una să consimți în fața adevărului și alta să știi ce este adevărul, prin cercetare amănunțită, ca studenți ai Bibliei. Noi am fost înștiințați cu privire la pericolele noastre, în ce privește încercările și ispitele care ne stau în față. Acum este timpul să depunem eforturi speciale pentru a ne pregăti să dăm piept cu ispitele și pericolele care sunt chiar înaintea noastră.

Dacă sufletele vor neglija să aducă adevărul în viețile lor și să fie sfințite prin adevăr, ca să poată da socoteală de nădejdea care este în ele, cu blândețe și teamă, atunci vor fi înșelate de unele dintre numeroasele erori și erezii și oamenii își vor pierde sufletele. Vă rog fierbinte, fraților, de dragul lui Hristos, nu întrețineți ambiții egoiste.

Când vă veți aduna pentru aceste adunări generale de rugăciune, vă implor să depuneți eforturi personale pentru a vă curăța sufletul și spiritul de orice influență care vă poate mânji și separa de Dumnezeu. Mulți, mulți vor fi pierduți pentru că nu și-au studiat Bibliile pe genunchi, cu rugăciune serioasă către Dumnezeu pentru ca pătrunderea cuvântului lui Dumnezeu să le dea înțelegere. Toate ambițiile egoiste trebuie lăsate la o parte și trebuie să cereți de la Dumnezeu ca Duhul Său să coboare peste voi așa cum a căzut peste ucenicii adunați laolaltă în Ziua Cincizecimii. „[…] erau toți împreună în același loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vuietul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde erau ei. Li s‑au arătat niște limbi ca de foc, ce s‑au împărțit și s‑au așezat câte una pe fiecare dintre ei. Și toți s‑au umplut de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.” Lăsați ca fiecare inimă să fie supusă înaintea [197] lui Dumnezeu. Să căpătăm, printr-o credință vie, biruința asupra noastră înșine, biruința asupra lui Satana.

Dacă toți cei care pretind a crede Biblia ar crede că ea este cuvântul vieții, o comunicare divină care învață orice suflet ce să facă pentru a fi mântuit, ce efect cu totul diferit ar avea eforturile lor! Dar din cauză că atât de mulți dintre cei care administrează cuvântul lui Dumnezeu, deschizând Scripturile în fața altora, nu sunt studenți sârguitori ai Scripturilor sau nu sunt împlinitori ai cuvântului, ei cresc foarte încet în har pentru a ajunge la statura de om mare, de femei și bărbați în Hristos Isus. Ei primesc în mare măsură interpretarea Scripturii de pe buzele altora, însă nu-și pun mintea la treabă ca să cerceteze dovezile în mod personal, ca să cunoască adevărul.

Toate înțelegerile greșite și controversele pot fi rezolvate, în mod fericit și cu succes, cu ajutorul mărturiilor vii ale cuvântului lui Dumnezeu. Una dintre cele mai mari piedici în calea succesului nostru spiritual este marea lipsă de iubire și respect față de ceilalți. Ar trebui să căutăm în modul cel mai serios, prin orice cuvânt și faptă, să răspundem rugăciunii lui Hristos și să încurajăm unitatea exprimată în rugăciunea lui Hristos, ca noi să fim una așa cum El este una cu Tatăl. Orice sentiment de indiferență față de ceilalți trebuie biruit cu înverșunare și orice lucru care tinde să ducă la divergențe între frați trebuie înlăturat de la noi. Iubirea lui Isus Hristos prezentă în inimă va mistui lucrurile mărunte sau mari, care tind să despartă inimile. Satana știe că în unitate există putere, că în divergențe și despărțire este slăbiciune. Este nevoie de iluminare cerească, ca atunci când privim chipurile fraților noștri, să ne gândim: „Aceștia sunt cei răscumpărați cu prețul sângelui lui Hristos. Ei sunt prețioși înaintea Sa. Trebuie să-i iubesc așa cum m-a iubit Hristos pe mine. Ei sunt împreună lucrători cu mine în câmpul secerișului. Trebuie să fiu într-o unitate perfectă cu ei, trebuie să rostesc doar cuvinte care îi vor încuraja și-i vor ajuta să înainteze.”

Frații mei, voi sunteți soldații lui Hristos care duc o luptă agresivă împotriva lui Satana și a oștilor lui, dar Duhul Sfânt este întristat când voi [198] vă bănuiți de rău unul pe altul și lăsați ca închipuirile minții voastre să fie stăpânite de puterea marelui acuzator, a cărui treabă este să-i acuze zi și noapte înaintea lui Dumnezeu. Satana își are soldații lui, pregătiți pentru lucrarea specială de distrugere a unității între frați, unitate pe care Hristos a realizat-o cu prețul unui sacrificiu atât de mare. Noi trebuie să fim legați unul de altul cu legăturile sacre ale unirii sfinte. Lucrarea vrăjmașului este aceea de a crea un spirit de partidă, de a insufla sentimente de partidă, iar unii simt că fac lucrarea lui Dumnezeu dacă întăresc prejudecățile și geloziile printre frați. Dumnezeu ar vrea să existe o rânduială sacră între colaboratorii Săi, ca aceștia să poată fi legați laolaltă prin Hristos, în Domnul, Dumnezeul lui Israel. Noi trebuie să fim credincioși, deschiși și sinceri față de interesele celorlalți. Noi trebuie să ascultăm încontinuu pentru a primi ordine de la Căpitanul nostru, dar nu trebuie să fim vinovați de a fi ascultat povești împotriva fraților noștri sau de a ne fi închipuit lucruri rele despre frații noștri. Interesele noastre trebuie să fie legate de interesele fraților noștri; cu siguranță este lucrarea diavolului aceea de a crea suspiciuni și gelozii între frați. Noi lucrăm pentru aceeași cauză și avem același Stăpân. Există o singură lucrare: pregătirea poporului lui Dumnezeu pentru zilele din urmă. Prosperitatea și reputația fraților noștri trebuie păzite cu zel, așa cum am dori ca și onoarea și reputația noastră să fie păzite. Orice seamănă a vorbire de rău, orice cuvânt care aduce a sarcasm, orice influență care are ca urmare denigrarea fraților noștri sau a vreunei ramuri din lucrarea lui Dumnezeu – toate lucrează împotriva rugăciunii lui Hristos. Satana este la lucru pentru ca rugăciunea lui Hristos să nu primească răspuns și are ajutoare chiar în bărbații care pretind a face lucrarea lui Dumnezeu. Orice lucru spus pentru a crea suspiciune, pentru a-i defăima sau a-i discredita pe cei angajați în lucrarea rânduită lor lucrează de partea lui Satana. Aceasta aduce doar slăbiciune sufletelor noastre și este o piedică mare în calea înaintării lucrării lui Dumnezeu.

De ani de zile mi-a fost arătat că orice lucru de felul acesta întristează Duhul lui Dumnezeu și dă ocazia dușmanilor credinței noastre de a interpreta greșit adevărul pe care lucrătorii lui Dumnezeu caută să-l propage. [199] Unii care cred că fac lucrarea Domnului sunt trădători ai cauzei. Invidia este mult mai des întâlnită decât ne închipuim, prejudecata este încurajată și se întărește prin îngăduință în inimile celor care ar trebui să-și dea seama de influența ei dăunătoare și să o izgonească din templul sufletului. Gelozia este tot așa de crudă ca mormântul, dar Satana o transformă într-o ispită măiestrită, prin care îi înstrăinează nu numai pe prieteni, ci și pe frați.

Este timpul ca, de îndată, fiecare suflet însărcinat cu responsabilități să-și examineze inima cu sârguință în lumina candelei aprinse a cuvântului lui Dumnezeu, ca să vadă dacă este cu adevărat în credința și în iubirea adevărului. Spiritul de iubire pentru ceilalți, așa cum l-a manifestat Isus pentru noi, ne va face să examinăm îndeaproape, în lumina legii lui Dumnezeu, fiecare impuls, fiecare sentiment și simțământ îngăduit, pentru ca inima să poată fi convinsă dacă păzim sau nu principiile legii sfinte. Este o datorie concretă, pe care Dumnezeu a pus-o în dreptul sufletelor, aceea de a ne aduce voința și spiritul sub controlul influenței divine a Duhului lui Dumnezeu. Când facem așa, ne vom înălța deasupra simțămintelor neconsacrate și ieftine, și ne vom bucura de orice biruință obținută de frații noștri ca și cum noi înșine am fi obținut-o.

Fraților, când vom fi împlinitori ai cuvântului și nu doar ascultători, ne vom gândi mult mai puțin la noi, socotindu-i pe ceilalți mai presus de noi înșine. Marele blestem care există în mijlocul poporului nostru de astăzi este umblarea după pozițiile înalte. Plini de importanță și apreciere de sine, nu simțim nevoia ca harul lui Hristos să lucreze încontinuu împreună cu toate eforturile noastre. Ceea ce ești în caracter, în puritate, în energie perseverentă, în evlavie devotată, îți va da poziție și îi va face pe ceilalți să te aprecieze. Ar trebui acum să cercetăm cu atenție cuvântul vieții. Veșmintele îndreptățirii de sine trebuie date la o parte. Cuvântul lui Dumnezeu, pe care îl țineți în mână, să fie studiat cu simplitate. Priviți-l cu reverență și studiați-l cu sinceritate. Noi nu trebuie să ne stabilim ținta și apoi să interpretăm totul, în așa fel încât să ajungem acolo. Aici au dat greș unii dintre marii noștri reformatori și acesta este motivul pentru care bărbații [200] care puteau fi astăzi luptători puternici pentru Dumnezeu și adevăr se luptă împotriva adevărului. Fiecare gând, fiecare cuvânt și purtarea voastră să poarte mireasma curtoaziei și politeții creștine față de ceilalți – pe care Scriptura o poruncește. Dumnezeu a stabilit ca noi să învățăm din cuvântul vieții în primul rând, iar de la semenii noștri în al doilea rând. Aceasta este ordinea lui Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu este marele detector de minciuni. Noi credem că totul trebuie să fie adus înaintea acestui cuvânt. Biblia trebuie să fie etalonul nostru pentru orice învățătură. Noi trebuie să o studiem cu reverență. Nu trebuie să primim opinia nimănui, fără să o comparăm cu Scriptura. În probleme de credință, vom găsi în ea autoritatea divină care este supremă. Cuvântul viului Dumnezeu este cel care trebuie să hotărască în toate controversele. Când oamenii amestecă inteligența lor omenească cu cuvintele adevărului lui Dumnezeu, ca să dea lovituri iscusite celor cu care sunt în controversă, ei demonstrează că nu au nicio reverență sacră față de cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Ei amestecă umanul cu divinul, profanul cu sacrul și minimalizează importanța cuvântului lui Dumnezeu. În cercetarea Scripturilor trebuie să fim umpluți cu o înțelepciune și cu o putere mai presus de cele omenești, care vor înmuia și vor supune inima noastră de piatră, în așa fel încât vom cerceta Scripturile ca elevi sârguincioși și vom primi cuvântul pus în noi, ca să putem cunoaște adevărul și să-i putem învăța pe alții adevărul așa cum este el în Isus.

Corecta interpretare a Scripturii nu este tot ce cere Dumnezeu. El ne poruncește nu numai să cunoaștem adevărul, ci și să-l trăim așa cum este el în Isus. Trebuie să aducem în experiența noastră, în relația cu semenii noștri, spiritul Celui care ne-a dat adevărul. Noi nu trebuie doar să căutăm adevărul ca pe o comoară ascunsă, ci, dacă suntem împreună lucrători cu Dumnezeu, este foarte necesar să ne supunem condițiilor trasate în cuvântul Său și să primim Duhul lui Hristos în inimile noastre, pentru ca înțelegerea să ne fie întărită și să devenim învățători capabili să le facem cunoscut adevărul altora, așa cum ne este descoperit în cuvântul Său. Orice frivolitate, orice glumă și luare în zeflemea, orice spirit vulgar și ieftin trebuie îndepărtate de către poporul lui Dumnezeu. Orice mândrie, orice invidie, orice [201] bănuială rea și orice gelozie trebuie biruite prin harul lui Hristos. Seriozitatea, umilința, puritatea și evlavia trebuie încurajate și date pe față în viață și în caracter. Trebuie să mâncăm trupul și să bem sângele Fiului lui Dumnezeu. Aceasta se întâmplă atunci când împlinim cuvântul Său, când țesem în viața și în caracterul nostru spiritul și faptele lui Hristos. Atunci suntem una cu Hristos, așa cum El a fost una cu Tatăl. Atunci suntem părtași de natură divină, scăpând de stricăciunea care este în lume prin pofte. Nu există nicio asigurare că învățătura noastră este lipsită de orice pleavă și greșeală, decât dacă împlinim zilnic voia lui Dumnezeu. Dacă facem voia Lui, vom ajunge să cunoaștem învățătura. Vom vedea adevărul în frumusețea lui sacră. Îl vom primi cu reverență și cu teamă sfântă, iar apoi vom putea prezenta și altora ceea ce știm că este adevăr. Nu trebuie să existe niciun sentiment de superioritate sau de înălțare de sine în lucrarea aceasta solemnă. Sufletul care este îndrăgostit de Dumnezeu și de lucrarea Lui, va fi la fel de curat ca lumina zilei.

Doamna E. G. White [202]