Scrisoarea 24, 1892
19 septembrie 1892, din North Fitzroy, Victoria, Australia

CĂTRE U. SMITH

SOLIA DIN 1888 • UN APEL PENTRU UNITATE • NEVOIA CA HRISTOS SĂ LOCUIASCĂ ÎN NOI

Mi-ai scris în legătură cu ce ar trebui făcut cu articolul adresat bisericii din Battle Creek. Îți răspund: fă cum crezi tu că este cel mai bine, folosește-l cum gândești tu că va servi cel mai bine cauzei lui Dumnezeu. Folosește-ți, te rog, propria judecată referitor la felul în care vei dispune de ceea ce aș putea scrie de acum încolo, în afară de cazul în care dau îndrumări speciale cu privire la aceasta. După ce servește scopului special pentru care a fost scris, poți lăsa afară chestiunile personale și poți generaliza, folosindu-l oriunde crezi că este mai bine pentru interesul cauzei lui Dumnezeu. Așa cum ai spus, noi suntem la mare depărtare unul de celălalt și trebuie să treacă două sau trei luni înainte să se răspundă la scrisori, indiferent cât de important ar fi caracterul lor, de aceea, este mai bine să nu aștepți [după] deciziile mele cu privire la aceste lucruri, în special atunci când judecata ta este în mod evident în armonie cu ceea ce este cel mai bine și cu privire la ce nu aș putea avea nicio obiecție.

Simt cel mai profund interes cu privire la ceea ce se întâmplă la conducerea lucrării. Știu că timpul cel mai important este prezentul, pentru că evenimentele de importanță vitală pentru noi vor urma rapid, iar lucrurile nu mai pot rămâne liniștite prea mult timp în lumea noastră. Există lucruri mari de realizat, care vor necesita timp. Ah, dacă oamenii care pretind a crede adevărul cel mai solemn dat vreodată omului, ar acționa într-o manieră corespunzătoare credinței lor, nu am vedea marea lipsă care există acum! [1040]

Hristos a venit la poporul Lui de-a lungul tuturor veacurilor, întrucât El Se prezintă ca unul care stă în piață, angajând lucrători pentru via Lui la orice oră din zi, spunându-le: „De ce stați aici toată ziua inactivi? Duceți-vă și lucrați astăzi în via Mea.” Cât de convingătoare este această parabolă în aceste zile, când suntem aproape de încheierea istoriei pământului. Am face bine să ne rugăm ca niciodată înainte, atât în cămăruțele noastre, cât și în biserică, pentru ca Cel mai puternic decât monarhii pământului să stea la cârmă.

Satana va inventa orice șiretlic posibil care ar putea să distragă atenția oamenilor de la problema care este chiar înaintea noastră. El va căuta să aducă confuzie între noi, provocând exprimarea diferitelor opinii, astfel încât poporul lui Dumnezeu să nu poată fi găsit în poziția lui corectă, mărturisindu-și păcatele și mâhnindu-și sufletul pentru a avea o experiență vie în lucrurile lui Dumnezeu, ci să devină confuz.

Este trist faptul că mulți din poporul nostru s-au sprijinit pe alții și nu L-au făcut pe Dumnezeu dependența lor. Umilința, blândețea și smerenia lui Hristos nu au fost atractive pentru ei. Ei s-au fixat în voia lor încăpățânată și dacă nu există o schimbare hotărâtă în atitudinea lor, ei vor nutri, în cele din urmă, trăsături de caracter care îi vor face incapabili de a vedea și a înțelege lucrarea Duhului lui Dumnezeu, și vor fi conduși de un alt spirit. Ei nu vor reuși să obțină experiența esențială pentru ei, astfel încât să fie îmbrăcați în neprihănirea lui Hristos. Având hainele celor din lume, ei se vor aventura la sărbătoarea nunții, așa cum este prezentat în parabolă, și Îi vor aduce cea mai mare dezonoare Celui care i-a invitat și le-a pregătit haina fără pată. [1041]

Deși sunt plină de pace și liniște în Domnul, simt totuși cel mai profund interes și sensibilitate a inimii pentru toți cei care au demonstrat cea mai mică înclinație de a se așeza în aceeași parte cu poporul lui Dumnezeu. Nu doresc ca vreunul dintre ei să devină atât de implicat în afaceri, încât să fie printre cei care sunt reprezentați de „fecioarele nechibzuite”, care nu au ulei în vasele lor și care sunt reprezentați, de asemenea, prin omul care a venit la ospățul festiv fără a avea haina de nuntă.

Toate aceste pilde reprezintă un interes profund pentru noi în această zi și, dragă frate, simt o dorință fierbinte a inimii ca tu să fii printre cei care, de acum încolo, vor avea ochii unși cu alifie pentru ochi, ca să poți discerne în mod clar toate lucrurile. Domnul ar vrea să dai trâmbiței un sunet clar, pentru ca nimeni să nu înțeleagă greșit glasul avertizării sau să dea greș în a se pregăti pentru conflictul care ne stă în față. Mi s-a arătat că Domnului i-ar face plăcere să faci asta. Dar acest lucru va necesita din partea ta o legătură vitală cu marele Conducător al oștirilor și să nu urmezi voia sau calea ta, sau să fii condus de propria ta înclinație, pentru că acest lucru nu înseamnă siguranță pentru tine.

Nu doresc să spun niciun cuvânt care să te descurajeze sau să-ți provoace chin. Am dragoste pentru sufletul tău și doresc să duci cu fermitate steagul adevărului până la încheierea istoriei acestui pământ. Dar nu pot să spun că vei face acest lucru. Sunt obligată să-ți spun că ești în pericol, iar siguranța ta se află doar în a umbla smerit cu Dumnezeul tău. Fii atent ce pași faci în exprimarea diferențelor de opinie față de frații tăi. Tu nu știi cât de mult mă doare să-i văd pe unii dintre frații noștri mergând pe o cale care știu că nu este pe placul lui Dumnezeu. Ei sunt plini de gelozie [1042] și presupuneri rele, fiind întotdeauna gata de a arăta în ce mod diferă ei de fratele Jones sau Waggoner. Același spirit care a fost manifestat în trecut, se manifestă cu fiecare ocazie, dar acest lucru nu vine din impulsul Duhului lui Dumnezeu.

Nu am primit niciun rând de la fratele Jones sau Waggoner de când am plecat din Battle Creek. Nu le-am scris niciun rând până la ultima corespondență, când i-am scris fratelui Jones, și cu câteva săptămâni înainte i-am trimis o scrisoare fratelui Waggoner cu privire la lucrarea din Anglia. Dar nu pot uita niciodată experiența pe care am avut-o la Minneapolis sau lucrurile care mi-au fost apoi descoperite în ceea ce privește spiritul care i-a stăpânit pe oameni, cuvintele rostite, acțiunile făcute în ascultare de puterile răului.

Unii au făcut mărturisiri, printre care te numeri și tu. Alții n-au făcut nicio mărturisire pentru că au fost prea mândri să facă acest lucru și nu au venit la lumină. Ei au fost conduși la întrunire de un alt spirit și nu au știut că Dumnezeu i-a trimis pe acești tineri, pe frații Jones și Waggoner, să le aducă o solie specială, pe care ei i-au tratat cu dispreț și i-au ridiculizat, fără a-și da seama că îngerii cerești priveau asupra lor și înregistrau cuvintele lor în cărțile cerului.

Cuvintele și acțiunile fiecăruia care a luat parte în această lucrare vor sta înregistrate împotriva lor până când își vor mărturisi greșeala. Dacă circumstanțele permit, cei care nu se pocăiesc de păcatul lor vor repeta aceleași acțiuni. Știu că la data aceea, Duhul lui Dumnezeu a fost insultat, iar acum, când văd ceva care se apropie de același fel de acțiune, sunt extrem de îndurerată. Poporul lui Dumnezeu a avut ocazia de a vedea ce lucrare fac acești agenți. Totuși, [1043] cei care se opun punctelor de adevăr pe care ei le-au adus, dacă li se oferă ocazia, vor face să se vadă că nu sunt în armonie cu ei, ca și cum ar spune: „Ferește-te de ceea ce învață ei, pentru că duc lucrurile la extrem. Ei nu sunt oameni pe care te poți baza.”

Există o singură modalitate scripturistică prin care să te porți cu oamenii atunci când introduc doctrine nesigure, iar această modalitate i-a fost poruncită bisericii de Domnul Isus Hristos. Noi trebuie să luptăm cu fiecare putere a ființei noastre ca să venim în armonie cu frații noștri, pentru că Hristos S-a rugat ca ucenicii Lui să fie una așa cum El și Tatăl sunt una. Când urmăm porunca lui Hristos, cooperând cu El, astfel încât să aducem printre noi o stare care va răspunde rugăciunii lui Hristos, atunci vom face voia lui Dumnezeu. Dar atunci când desconsiderăm acele reguli care, atunci când sunt urmate, previn discordia și înstrăinarea, ne îndepărtăm de Hristos.

Chestiunile de dezbinare au fost gestionate într-un mod nechibzuit, iar ca rezultat, biserica a devenit slabă, iar acea iubire care trebuie să existe între frați, s-a stins din inimă. A fost atât de multă mândrie a inimii și atâta încăpățânare a voinței printre cei care au mărturisit a fi urmașii lui Hristos, încât El a fost dezonorat. Nu ar trebui ca eul să fie răstignit? Nu ar trebui ca Hristos să locuiască în inimă printr-o credință vie? Ah, dacă Dumnezeu Și-ar satura biserica cu Duhul Lui Sfânt! Dar El nu poate face acest lucru fără cooperarea bisericii. Cel care vrea ca Domnul să lucreze pentru el, trebuie să-și predea în totalitate voința lui voii lui Dumnezeu. El trebuie să devină ca un copilaș. Este imposibil a face acest lucru fără ca inima să-I fie predată lui Dumnezeu.

Este foarte posibil ca fratele Jones sau Waggoner să fie înfrânți de ispitele vrăjmașului, dar dacă ar fi, aceasta nu ar demonstra că ei [1044] nu au avut o solie de la Dumnezeu sau că lucrarea pe care au făcut-o ei a fost în întregime o greșeală. Dar dacă s-ar întâmpla aceasta, cât de mulți ar lua această poziție și ar intra într-o iluzie fatală, deoarece nu sunt sub controlul Duhului lui Dumnezeu. Ei umblă în scânteile făcute de vreascurile lor și nu pot face deosebire între focul pe care ei l-au aprins și lumina pe care a dat-o Dumnezeu, și umblă în orbire așa cum au făcut evreii.

Știu că exact aceasta este poziția pe care foarte mulți ar lua-o dacă vreunul din acești bărbați ar cădea și mă rog ca acești bărbați, peste care Dumnezeu a pus povara unei lucrări solemne, să fie în stare să dea trâmbiței un sunet clar, și la fiecare pas, să-L onoreze pe Dumnezeu și drumul lor să fie tot mai luminos, până la încheierea timpului.

Am aceeași dorință pentru tine, ca pentru ei, ca să stai în lumină până la încheierea istoriei acestui pământ. Mi-a fost arătat că Dumnezeu ar fi slăvit dacă ai sta în prima linie a luptei. Acest lucru ar fi vrut El să-l faci pe parcursul tuturor anilor din trecut, dar tu ai eșuat din nou și din nou în a face aceasta. L-ai întristat pe Duhul lui Dumnezeu și le-ai dat ocazia celor necredincioși și celor care au vrut o scuză pentru purtarea lor de a se opune Mărturiilor, de a se întoarce de la ele și de a lupta împotriva lor. Și totuși ai mărturisit că crezi în ele. Ai făcut aceasta în timpul în care am stat singură după adunarea de la Minneapolis, până ți-ai făcut mărturisirea.

Dar la Salamanca, N.Y., mi s-a arătat din nou că Dumnezeul cel mare și bun ar scuza încălcările tale de lege și ți-ar ierta păcatele, dacă ți-ai umili inima înaintea lui Dumnezeu și ai veni la El cu supunerea unui copilaș. El ar lăsa atunci ca Duhul Lui Sfânt să rămână asupra ta și mărturia ta ar fi plină de miez și consistență. Dacă [1045] ai umbla în lumină, după cum El este în lumină, discernământul tău ar fi clar și deslușit. Fie ca Domnul să te ajute să înțelegi cuvintele mele.

Prin harul și puterea lui Hristos te-ai putea îndrepta spre victorie în rândurile din față, nu în cele din spate. Dar deținerea acestei poziții va depinde în întregime de propriul tău curs al acțiunii. Depinde dacă vei fi sau nu în relație de legământ cu Dumnezeu și cu copiii Lui înfiați, cunoscând unitatea ta cu Isus, capul nostru înălțat, care ne-a scos de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în împărăția Fiului Lui iubit, care ne-a făcut părtași la moștenirea sfinților în lumină.

Timpul de strâmtorare este înaintea noastră. Îngerii sunt pe punctul de a da drumul celor patru vânturi, dar nu o pot face încă. Biserica este mult prea în urma privilegiilor ei. Poporul lui Dumnezeu este prea indolent. Mulți sunt necredincioși, mulți sunt necurați și murdari. Noi nu suntem pregătiți pentru criză. Întrebarea este: Cât timp va aștepta Dumnezeu după mișcările noastre apatice? În loc să stea înaintea lui Dumnezeu în umilință, omul s-a înălțat și s-a complăcut în idei înalte despre propria lui importanță și demnitate, iar ochii lui au fost închiși față de slava lui Hristos. Când Hristos radiază asupra sufletului, toată slava Îi este redată Celui care este văzut ca Singurul plin de har și de adevăr. Doar slava Lui ar trebui să umple sufletul.

Când poporul lui Dumnezeu va fi una cu El, ei vor fi una unul cu celălalt. Unitatea și dragostea vor mărturisi autenticitatea unirii lor cu Hristos. Atunci când ochii lor sunt fixați asupra lui Hristos, inimile lor vor fi unite în dragoste. Ei vor sta atunci umăr la umăr pentru a rezista alianței celui rău și vor avea putere pentru o luptă care nu poate fi văzută cu ochiul firesc. [1046] Ei își vor preda inimile Domnului, zicând: „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii” (Isaia 9:6).

Hristos trebuie să fie comandantul nostru. Noi nu trebuie să tremurăm sau să ne fie frică. Ah, ce dragoste ne-a arătat Tatăl! Noi nu suntem lăsați ca pradă neputincioasă față de șiretlicurile vrăjmașului, pentru că Domnul Dumnezeul atotputernic domnește și iubește omul cu o iubire infinită. Nicio limbă nu poate exprima adâncimea iubirii divine.

Deoarece Dumnezeu ne-a iubit atât de mult, noi trebuie, de asemenea, să ne iubim unul pe altul. Cât de mult? Isus a spus: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții cum v‑am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decât să‑și dea cineva viața pentru prietenii săi. Voi sunteți prietenii Mei dacă faceți ce vă poruncesc Eu. Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său, ci v‑am numit prieteni, pentru că v‑am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu. Nu voi M‑ați ales pe Mine, ci Eu v‑am ales pe voi și v‑am rânduit să mergeți și să aduceți rod, și rodul vostru să rămână, pentru ca orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea. Iată ce vă poruncesc: să vă iubiți unii pe alții!” (Ioan 15:12-17). Avem aici o poruncă clară, pozitivă. Noi am putea întreba: Cine sunt împlinitorii acestor cuvinte? Ah, Dumnezeu să împartă copiilor Lui săraci și lipsiți Duhul Lui Sfânt al dragostei, ca rugăciunea lui Hristos să poată fi împlinită în poporul Lui și noi toți să fim una, cum El este în Tatăl și Tatăl este în El. [1047]

Ce realizări sunt prezentate aici pentru eforturile creștinului, însă cât de departe sunt practicile noastre! Dacă lucrările noastre ar fi în armonie cu porunca Domnului nostru, rezultatul ar fi măreț. El spune: „Nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor, ca toți să fie una, precum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu, în Tine, ca și ei să fie [una] în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M‑ai trimis. Și slava pe care Mi‑ai dat‑o Mie le‑am dat‑o lor, ca să fie una, precum și Noi [suntem] una – Eu în ei, și Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M‑ai trimis și că i‑ai iubit cum M‑ai iubit pe Mine” (Ioan 17:20-23).

Isus nu S-a rugat pentru ceva de neatins pentru noi și, dacă această unitate este posibilă, de ce nu se luptă cu mai multă seriozitate pentru această stare de har, cei care mărturisesc că sunt urmași ai lui Hristos? Când vom fi una cu Hristos, vom fi una cu urmașii Lui. Marea nevoie a sufletului este Isus, nădejdea slavei. Prin Duhul Sfânt, această unitate poate fi atinsă, iar dragostea pentru frați va abunda și oamenii vor ști că am fost cu Isus și am învățat de la El. Viața noastră va fi o reflectare a caracterului Lui sfânt. Ca credincioși în El, vom reprezenta blândețea spiritului Lui, blândețea purtării Lui. Biserica lui Dumnezeu trebuie să răspundă în mod individual rugăciunii lui Hristos, până vom ajunge toți la unitatea Duhului.

Ce anume provoacă disensiuni și discordie? Este rezultatul umblării separate de Hristos. Departe de El, noi pierdem dragostea pentru El, iar răceala față de urmașii Lui va crește. Cu cât se depărtează mai mult razele de lumină de sursă, cu atât devin mai depărtate una de alta. Fiecare credincios este ca o rază de lumină venită de la [1048] Hristos, Soarele neprihănirii. Cu cât umblăm mai aproape de Hristos, sursa întregii iubiri și lumini, cu atât mai mare va fi afecțiunea noastră pentru purtătorii luminii Lui. Când sfinții sunt atrași mai aproape de Hristos, ei trebuie să fie atrași inevitabil mai aproape unii de alții, pentru că harul sfințitor al lui Hristos le va lega inimile împreună. Nu-L poți iubi pe Dumnezeu și să nu-ți iubești frații.

Dragă frate, ți-am scris astfel, ca să poți sta în încredere și dragoste față de poporul lui Dumnezeu și să nu fie nimeni nesigur în legătură cu poziția ta. Lanțul tainic al iubirii trebuie să-i lege inimă cu inimă pe urmașii lui Hristos. Când Isus a fost pe punctul de a fi crucificat, Irod și Pilat, înainte dușmani, au devenit prieteni și s-au unit într-o armonie stricată pentru condamnarea Domnul nostru. Oare, cei care pretind că-L iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos, să nu fie constrânși de principiul divin al iubirii? Să nu fie alungate din suflet pentru totdeauna invidiile, îndepărtările și înstrăinările, iar antipatiile să fie biruite prin harul lui Hristos?

Nu vede Hristos în noi destulă perversitate și nedreptate pentru a-Și justifica retragerea iubirii Lui de la noi? Dar, întrucât El nu-Și retrage dragostea de la noi, să nu ne apropiem mai tare de Sursa divină, iar prin mila Lui plină de har, să ne apropiem mai mult unii de alții? Să formăm o alianță sfântă pentru a-L înălța pe Fiul lui Dumnezeu în fața lumii. Dacă vrăjmașii se unesc în ura lor față de Isus, să nu ne unim în El noi, cei care mărturisim Numele Lui? Stând sub crucea calvarului, privind la Cel care a manifestat o dragoste inegalabilă față de om, n-ar trebui ca toate invidiile, amărăciunile, mânia și răutatea să înceteze? N-ar trebui ca toată vorbirea de rău și gândurile rele să fie îndepărtate? [1049]

După atitudinea pe care unii au luat-o față de alții, ar trebui să ne imaginăm că ei au crezut că este un lucru dezirabil să ai puțină încredere și dragoste pentru alții. Dar atunci când lipsește încrederea, aceasta se manifestă prin suspiciune, prin critică, prin reținerea unor lucruri care nu sunt demne de observat, adunând tot ce li se pare inacceptabil. În acest fel, Satana este glorificat, iar Hristos este făcut de rușine, e dezonorat în persoana sfinților Lui. Mi s-a prezentat acest lucru într-o varietate de forme, până când am putut înțelege cât de crud este. Toți cei care-L iubesc pe Isus în sinceritate și în adevăr ar trebui să fie recunoscuți din toată inima și primiți ca fiind cei care sunt „împreună lucrători cu Dumnezeu”, căutând să păstreze „unirea Duhului prin legătura păcii”.

Ah, dacă eul ar fi supus în fiecare dintre cei care pretind a crede în Isus! Ah, dacă mândria ar fi aruncată în țărână! Ah, dacă am reflecta deplin chipul lui Isus! Mai mult ca oricând, noi trebuie să ne rugăm nu numai ca lucrători să fie trimiși în marele câmp de lucru, ci și ca noi să putem avea o înțelegere clară a adevărului, astfel încât, atunci când vin solii adevărului, să putem accepta solia și să respectăm solul. Ah, să nu se așeze întunericul asupra niciunui suflet, ci iluminarea Duhului lui Hristos să cadă peste poporul Lui! Lucrurile spirituale trebuie judecate spiritual, iar slava Răscumpărătorul nostru este caracterul Lui. Aceasta trebuie privită cu ochi spirituali. Aș vrea să mă rog așa cum a făcut apostolul: „Și mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire în cunoașterea Lui și să vă lumineze ochii inimii ca să înțelegeți care este nădejdea chemării Lui, care este bogăția moștenirii Lui glorioase în sfinți” (Efeseni 1:17-18). [1050]

„De aceea și noi Îi mulțumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l‑ați primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum și este într‑adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează în voi, cei ce credeți.” (1 Tesaloniceni 2:13). Cuvântul lui Dumnezeu nu poate lucra eficient în inimă atunci când este barat de necredință. Solia pe care au vestit-o solii este solia către biserica Laodiceea.

[Este citat Apocalipsa 3:14-20].

Această solie nu a avut influența pe care ar fi trebuit să o aibă asupra minții și inimii credincioșilor. Adevărata stare a bisericii trebuie să fie prezentată înaintea oamenilor, iar ei trebuie să primească cuvântul lui Dumnezeu nu ca pe ceva care provine de la oameni, ci ca pe cuvântul lui Dumnezeu. Mulți au tratat solia către Laodiceea în forma în care a ajuns la ei, ca pe cuvântul omului. Atât solii, cât și solia au fost priviți cu îndoială de către cei care ar fi trebuit să fie primii în a discerne că este cuvântul lui Dumnezeu și în a acționa potrivit ei. Dacă ar fi primit cuvântul lui Dumnezeu care le-a fost trimis, ei nu ar fi acum în întuneric. „Vreau să știți cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodiceea și pentru toți cei care nu m‑au văzut la față, pentru ca inimile lor să primească mângâiere, să fie uniți în dragoste și să capete din plin bogăția siguranței pe care o dă priceperea, ca să cunoască taina lui Dumnezeu [Tatăl], adică pe Hristos” (Coloseni 2:1-2).

„Astfel, după cum L‑ați primit pe Hristos Isus Domnul, în El să și umblați, fiind înrădăcinați și zidiți în El, întăriți prin credință, după cum ați fost învățați, sporind în recunoștință. Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă după tradiția oamenilor, după învățăturile elementare ale lumii, și nu după Hristos. Căci în El locuiește trupește toată plinătatea [1051] Dumnezeirii, iar voi sunteți făcuți deplini în El, care este capul oricărei căpetenii și stăpâniri” (versetele 6-10).

Cei care cheamă Numele lui Hristos ar trebui să adopte principii creștine. Ar trebui să le fie teamă să ridiculizeze solia sau solul. Niciun om să nu spună că cetățenia lui este în cer, în timp ce el zace în mod vădit în țărână, iar gândurile și sentimentele sale sunt atât de departe de Dumnezeu ca răsăritul de apus. Creștinului adevărat îi va fi teamă să trivializeze lumina soliei lui Dumnezeu, ca nu cumva el să devină o piatră de poticnire în calea vreunui suflet care poate vedea și imita exemplul său.

Biserica lui Dumnezeu trebuie să strălucească ca o lumină pentru lume, dar Isus este iluminatorul, iar El este reprezentat ca umblând în mijlocul poporului Lui. Nimeni nu strălucește prin propria lui lumină. Domnul Dumnezeul atotputernic și Mielul sunt luminile acesteia. Solia care ne-a fost dată prin A. T. Jones și E. J. Waggoner este solia lui Dumnezeu către biserica Laodiceea, și va fi vai de cel care pretinde a crede adevărul și totuși nu reflectă către alții razele date de Dumnezeu. Frate Smith, dacă nu ai fi avut prejudecăți, dacă zvonurile nu te-ar fi afectat și nu te-ar fi determinat să-ți barezi inima ca să nu pătrundă în tine ceea ce au prezentat acești bărbați, dacă, asemenea nobililor bereeni, ai fi căutat în Scriptură pentru a vedea dacă mărturia lor este în acord cu învățătura acesteia, ai fi fost pe un teren avantajos și ai fi fost mult mai avansat în experiența creștină. Dacă ai fi primit adevărul într-o inimă bună și sinceră, ai fi devenit un canal viu de lumină, cu o percepție clară și gânduri sfințite. Concepțiile tale despre adevăr ar fi fost înălțate, iar inima ta ar fi fost bucuroasă în Dumnezeu. Dumnezeu ți-ar fi dat o mărturie clară, puternică și convingătoare. Dar prima poziție pe care ai luat-o în ceea ce privește solia și solul, a fost o capcană continuă pentru tine și o piatră de poticnire. [1052]

Ca o persoană cu lungă experiență în adevăr, locul tău trebuia să fie printre primii care trebuiau să prindă solia de la Dumnezeul cerului și să o transmită poporului. Însă vrăjmașul a prezentat într-o lumină amplificată fiecare lucru care părea inacceptabil pentru tine, iar imaginația ta nu ți-a prezentat realitatea. Vrăjmașul a pregătit un șir lung de circumstanțe, ca verigile într-un lanț, ca să fii împiedicat să stai acolo unde ar fi trebuit să stai. Ai pierdut o experiență bogată și puternică, iar această pierdere, rezultată din refuzul comorilor prețioase ale adevărului prezentat ție, încă este pierderea ta. Tu nu ești acolo unde Dumnezeu ar fi vrut să fii și ai pierdut una după alta verigile providențiale din lanț, astfel că acum este greu pentru tine să vezi conexiunile misterioase în lanțul nesfârșit al providenței, în lucrarea Lui specială.

Nu scriu aceste cuvinte ca să-ți întristez sufletul, ci ca să te avertizez, ca să poți fi protejat împotriva repetării aceleiași experiențe, crezând că a fost ceva poruncit de Domnul. Dumnezeu a căutat să te conducă în trecut și este necesar să înțelegi acest lucru, ca să nu îți pui pietre de poticnire pentru propriile-ți picioare, de care să te împiedici. Nu știu dacă vei primi sau nu aceasta ca de la Dumnezeu, dar te îndemn, de dragul sufletului tău, să primești aceste cuvinte care îți sunt scrise cu dragoste și să te eliberezi de gândurile apăsătoare și necredincioase. Descalță-te, căci locul în care stai este un teren sfânt. Pune deoparte raționamentele firești. Fiecare suflet să stea acum înaintea lui Dumnezeu în nimicnicia sa și să se apropie de Dumnezeu.

Multele și confuzele idei în ceea ce privește neprihănirea lui Hristos și îndreptățirea prin credință sunt rezultatul poziției pe care ai luat-o față de om și față de solia trimis[ de Dumnezeu. Dar, ah, Isus tânjește să-ți ofere cele mai bogate binecuvântări [1053] și să te facă un purtător de cuvânt pentru El, ca să poți da mărturie despre harul care locuiește în tine. Isus a privit la tine cu durere, pentru că nu ai răspuns așteptărilor Lui. „Străjerule, cât mai este din noapte?” Aceasta este întrebarea care a fost pusă și va continua să fie pusă și i se va răspunde. Ce vei răspunde, fratele meu?

Solia către Laodiceea a fost vestită. Primește acest mesaj în toate fazele lui și transmite-l oamenilor oriunde Providența deschide calea. Îndreptățirea prin credință și neprihănirea lui Hristos sunt temele care trebuie să-i fie prezentate unei lumi care piere. Ah, dacă ai deschide ușa inimii tale în fața lui Isus! Vocea lui Isus, minunatul vânzător de comori cerești, îți zice: „Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc, ca să te îmbogățești, și haine albe, ca să te îmbraci cu ele […].” Nu voi scrie mai multe. Inima mea este atrasă în dragoste față de tine, iar dorința mea este să birui împreună cu solia îngerului al treilea. [1054]