Scrisoarea 22a, 1889
Variantă a scrisorii 22, 1889

Healdsburg, California, 18 ianuarie 1889

CĂTRE R. A. UNDERWOOD

Dragă frate,

În timpul Conferinței Generale care s-a ținut la Oakland, anumite lucruri mi-au impresionat puternic mintea, lucruri pe care trebuie să le scriu. M-am gândit la cuvintele tale în legătură cu fratele Gilmore, cum că el nu își va da banii pentru cauza lui Dumnezeu, ci îi va investi într-un sanatoriu pe care îl va putea controla într-o mare măsură. Este aceasta o poziție corectă, pentru oricare dintre noi? Dumnezeu este doritor să ne binecuvânteze, însă noi trebuie să stăm complet liniștiți în mâinile Sale. Noi ar trebui să căutăm cu sârguință să cunoaștem voia Sa și să o împlinim. Dacă tu, fratele meu, ai fi fost în situația în care să poți să-i dai fratelui Gilmore sfaturi înțelepte, cât de diferit și-ar fi folosit mijloacele, timpul și munca. El are capacități care ar putea fi angajate în eforturi bine direcționate în lucrarea lui Dumnezeu. Pe vremea când am scris fraților noștri, cerând ajutor pentru câmpul din Europa, misiunile noastre de acolo erau în mare nevoie. Fratele Gilmore ar fi putut ajuta în multe feluri, dacă ar fi căutat zelos să cunoască voia lui Dumnezeu, din motive neegoiste, dezinteresate. I-am scris, dar mi-a răspuns că mijloacele lui erau investite sau legate de institutul sanitar și că nu este capabil să ajute lucrarea misionară din Europa. Nu am primit niciun dolar, de la niciunul dintre frații cărora le-am scris, cu excepția fratelui Smouse din Iowa, care a dat o sută de dolari. Nu vreau să-l condamn pe fratele Gilmore. Era tânăr în credință și credea că tu, frate, ești un om cu discernământ, un sfetnic înțelept, care nu îl sfătuiește pe o cale care nu este cea mai bună. Acum el va avea încercări și va fi dezamăgit. Domnul să-l păzească, ca să nu meargă pe o cale rea, ci să privească la Dumnezeu prin credință, cu încredere. [243]

Îmi pare foarte rău că ai luat parte în mod activ, ca și conducător, la înființarea instituției din Ohio, căci nu pot să cred că Domnul te-a îndrumat să faci aceasta. Dacă păzitorii Sabatului vor fi treziți în Cleveland, care este un câmp important, vei vedea nevoia de a construi acolo o casă de închinare, pentru a facilita lucrarea. Dar unde sunt mijloacele pentru aceasta? Cine va păși în față ca să investească acolo unde este cu adevărat nevoie de mijloace financiare? Fratele meu, tu ai luat asupra ta poveri pe care nu Domnul ți-a cerut să le iei. Sanatoriul din Mount Vernon este o inițiativă privată și nu văd de ce să ceri acum mijloace de la bisericile din Ohio pentru a o susține. Nici nu văd corectă încercarea de a pune povara acestei instituții asupra Conferinței Generale, care are atât de multe poveri atât de grele, poveri de a asigura cele necesare pentru misiunile externe, cât și pentru alte ramuri ale lucrării.

Toate inițiativele noi care cer o mare cheltuială de mijloace, necesită o gândire prevăzătoare și forțe bine disciplinate pentru a le pune în funcțiune. Pentru înființarea unui institut sanitar, partea cea mai grea a lucrării nu este aceea de a ridica o clădire în care să-i tratezi pe bolnavi. Cea mai grea parte vine abia după aceea, în a asigura manageri competenți și a face rost de facilități pentru ca instituția să fie bine dotată. Știm cât este de dificil acest lucru, din experiența pe care o avem cu instituțiile de sănătate din Battle Creek și St. Helena. Este nevoie de ani de zile ca să dotezi complet o instituție și să o pui în stare de funcționare; este o responsabilitate grea a conduce o astfel de instituție și a o face să aibă succes. Nu avem câte un doctor Kellogg ca să administreze toate sanatoriile noastre. Dacă o instituție de sănătate nu este administrată cu înțelepciune, lucrarea ei va fi împotriva adevărului.

Trebuie să luăm de asemenea în calcul marea cerere pentru mijloace care să fie investite în interesele vitale ale cauzei lui Dumnezeu, în câmpurile noi care se deschid [244] peste tot. Nu sunt cereri pentru lucrare doar în diferite părți ale țării noastre, îndeosebi în marile noastre orașe, ci și din Europa se aude strigătul macedonean: „Vino […] și ajută-ne!” În situația aceasta, este înțelept să creezi noi poveri pe care să le poarte slujitorii lui Dumnezeu? Să lăsăm ca sanatoriul din Mount Vernon să blocheze alte ramuri ale lucrării? Are plăcere Dumnezeu de invențiile voastre? Este după planul Lui ca această instituție să fie adusă la existență pentru a consuma mijloace, pentru a risipi timpul și a face confuzie în gânduri, când există deja o instituție accesibilă și când ne presează marea lucrare ce are o legătură mai directă cu salvarea sufletelor?

Nădăjduiesc ca nimeni să nu se descurajeze din cauza eșuării planurilor și speranțelor arzătoare. Binecuvântarea lui Dumnezeu este promisă întotdeauna pe baza unor condiții. El ne va binecuvânta în armonie cu legile Sale. S-ar putea să ni se pară că ne lipsește ceva ce ne-ar asigura succesul, dar cu timpul vom vedea că succesul nostru nu este mai mare după ce obținem ceea ce am dorit. S-ar putea să fii încercat ca aurul și, dacă treci cu bine prin încercare, sufletul tău s-ar putea să aibă mai mult folos decât dacă ai fi în mare prosperitate. Fratele meu, rămâi smerit, rămâi blând și umil. Tu vrei să fii un soldat al lui Hristos plin de îndrăzneală și succes; vrei să fii un biruitor viteaz. Să dea Domnul să câștigi cununa vieții.

Frate Underwood, ai avut toate responsabilitățile pe care le-ai putut purta, înainte să fii interesat de problema Mount Vernon. Grija aceasta suplimentară nu te va ajuta să umbli pe o cale care să câștige încrederea fraților tăi. Nu te va ajuta să-ți păstrezi nervii liniștiți și un caracter echilibrat, pentru a face lucrarea pe care Domnul o are pentru tine. Dacă ești un om dezamăgit, vei fi un om foarte nefericit. Pentru a fi de mare folos, ai nevoie de mai mult din iubirea lui Isus, care să-ți supună voința. Tu nu simți obligația clară față de Dumnezeu de a fi răbdător, blând și [245] respectuos față de frații predicatori și față de fiecare membru al bisericii. Ei își pierd încrederea în tine, iar apoi influența ta este micșorată. Ai nevoie de bunătatea, curtoazia, blândețea și umilința lui Hristos. Tu ai multe însușiri valoroase, care pot fi desăvârșite pentru o slujire mai înaltă, dacă sunt sfințite pentru Dumnezeu. Ar trebui să simți nevoia de a-ți aborda frații cu bunăvoință și curtoazie, nu cu asprime și severitate. Nici nu îți dai seama de răul pe care îl faci cu spiritul tăios și poruncitor pe care îl ai față de ei. Predicatorii din conferința ta ajung să fie fără tragere de inimă și își pierd curajul pe care l-ar fi avut dacă le-ai fi acordat respect, bunăvoință, încredere și iubire. Prin felul tău de a te purta, ai îndepărtat de tine inimile fraților tăi, așa încât sfatul tău nu a avut prea multă influență în bine asupra lor. Nu așa ar fi vrut Domnul să fie. Lui nu-i place atitudinea pe care o ai față de frații tăi.

Dacă trăiești prin credința în Hristos, voința ta va fi controlată de voința lui Dumnezeu; Hristos va rămâne în sufletul tău. Fericirea ta nu stă în ceea ce ai, nici în ceea ce ești sau ai putea fi; ea stă în unirea dintre voința ta și voința lui Dumnezeu. Fericirea și slava locuitorilor lumii spirituale este desăvârșită pentru că voința lui Dumnezeu este voința lor, suprema lor desfătare.

Lucrarea harului va înainta în inima ta, dacă tu nu refuzi în mod voluntar ca ea să lucreze asupra ta în armonie cu adevărul pe care îl crezi. Adevărul trebuie să sfințească sufletul credinciosului, altfel nu îi este de niciun folos. Ai nevoie să înveți zilnic în școala lui Hristos. Apostolul spune: „Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Hristos Isus, Domnul. Noi suntem robii voștri, pentru Isus. Căci Dumnezeu, care a zis: [246] «Să strălucească lumina din întuneric», a strălucit în inimile noastre ca să fim luminați prin cunoașterea slavei dumnezeiești de pe chipul lui Isus Hristos.” Apostolul spune despre sine: „Purtăm întotdeauna în trupul nostru omorârea Domnului Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru.” În toate eforturile tale, trebuie să dai pe față spiritul lui Hristos. Puterea apostolului nu era în sine însuși, ci în prezența și în lucrarea Duhului Sfânt, a cărui influență îi umplea inima, aducând orice gând în supunere față de Hristos.

Frate Underwood, ai greșit prin faptul că ai încurajat persoane să intre în lucrarea lui Dumnezeu, când ar fi trebuit să-ți dai seama că sunt nevrednici. Cu toate că faptele și influența lor sunt o insultă pentru cauza lui Dumnezeu, tu îi măgulești prin faptul că îi ții în poziția pe care o au. În felul acesta tu spui păcătosului: „Ești bine.”

Am multe să-ți spun, pentru că țin la sufletul tău. Dar oare îți va face cu adevărat bine? Vei primi ce îți spun doar ca pe „opinia sorei White”? Aceasta este poziția pe care unii au adoptat-o față de lucrarea mea. Este poziția adoptată cu privire la Mărturiile mele după conferința de la Oakland de unii dintre frații care greșesc, iar ea are o mare influență pentru a slăbi influența mărturiei. Îți repet porunca apostolului: „Pe voi înșivă încercați‑vă dacă sunteți în credință! Pe voi înșivă puneți‑vă la încercare!” Cercetați caracterul motivelor voastre, al scopurilor, al gândurilor, al cuvintelor și al faptelor. Vreți să vedeți dacă sunteți conduși de înțelepciunea lui Dumnezeu?

Fratele meu, dacă tu nu îți cercetezi cu atenție inima, vei ajunge nepăsător și nu vei înțelege marea ta nevoie. Trebuie să fii blajin ca un copilaș. Viața noastră poate să pară distrusă și marcată de eșecuri și pete, dar dacă vrem să ne vedem adevărata stare, [247] ceva mai bun poate să ia locul trăsăturilor condamnabile. Înțelepciunea lui Dumnezeu trebuie înălțată, înțelepciunea omului trebuie aruncată în țărână. Nădăjduiesc că îți vei vedea lipsurile, în lumina adevărului divin. Dacă iubirea de sine este îngăduită, aceasta te va împinge să ai despre tine o părere mult mai bună decât este corect sau este sigur să ai. E nevoie să privești adânc în inima ta, ca să descoperi marile tale nevoi, mai presus de toate fiind nevoia de compasiune și milă infinită din partea Răscumpărătorului nostru divin. Dacă Domnul te-ar trata așa cum îi tratezi uneori tu pe colaboratorii tăi care crezi că au nevoie de corectare, atunci starea ta ar fi tristă.

Ai nevoie de harul sfințitor. Îți spun, fratele meu, ai nevoie să ajungi la un standard mai înalt. Poziția și lucrarea ta cer să fii un ghid și un exemplu pentru alții în răbdare, îndelungă răbdare, bunăvoință și compasiune. Tu trebuie să fii strâns legat de Dumnezeu. Ca să poți îndeplini responsabilitățile, trebuie să fii un creștin în continuă creștere. Credința ta trebuie să fie tare, consacrarea totală, iubirea desăvârșită, zelul arzător. Trebuie să înaintezi neîncetat în cunoaștere și în iubirea lui Hristos, ca să poți manifesta roadele prețioase ale Duhului înaintea celor aflați în grija ta. Ai nevoie de discernământ spiritual. Păstrează-ți ochii ațintiți doar asupra slavei lui Dumnezeu, pentru ca înaintarea ta să fie cunoscută de toți. Nu aduna peste tine prea multe poveri, care să te tulbure și să te ducă în confuzie. Prinde-te de făgăduințele lui Dumnezeu. Stai de partea însângerată a lui Isus. Încurajează sensibilitatea și compasiunea. Folosește orice mijloc al harului, pentru ca dragostea ta să se înmulțească tot mai mult, ca să poți avea înțelepciune cerească, să deosebești „lucrurile vrednice de laudă […], plini de rodul dreptății [neprihănirii] care vine prin Isus Hristos, spre slava și lauda lui Dumnezeu”. Folosința ta din prezent și din viitor depind de legătura vie pe care o ai cu Dumnezeu. [248]

Poziția pe care o ai nu-ți dă libertate de a fi sever, critic și poruncitor. Petru i-a instruit pe prezbiteri să hrănească „turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine. Nu ca și cum ați stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărțealã, ci făcându-vă pilde turmei. Și când Se va arăta Păstorul cel mare, veți căpăta cununa, care nu se poate vesteji, a slavei. Tot așa și voi, tinerilor, fiți supuși celor bătrâni. Și toți în legăturile voastre, să fiți împodobiți cu smerenie. Căci «Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har». Smeriți-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe.”

Biserica de pe pământ nu este desăvârșită. Biserica luptătoare nu este biserica triumfătoare. Pământul nu este cerul. Biserica este alcătuită din bărbați și femei supuși greșelii, care necesită eforturi dureroase și răbdătoare pentru a fi educați, instruiți și disciplinați, prin învățătură și exemplu, ca să-și facă lucrarea cu bucurie aici, în viața aceasta, și să fie încununați cu slavă și nemurire în viața viitoare.

Dacă voi, cei puși în poziții importante, nu cultivați tactul în felul în care tratați mințile umane într-o măsură mai mare decât ați făcut-o, va avea loc o mare pierdere atât pentru voi, cât și pentru biserică. Unul aflat într-o poziție ca a ta are o lucrare delicată de făcut, întrucât are de întâmpinat înstrăinare, amărăciune, invidie, gelozie. Este nevoie de o lucrare înțeleaptă, bine direcționată, ca a lui Hristos, pentru a pune lucrurile în rânduială. „Înțelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefățarnică. Și roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” Te rog stăruitor să faci o lucrare serioasă pentru eternitate. Avem doar puțin timp în viața aceasta [249] și e nevoie să semănăm cu Hristos. Nu stârni niciodată cearta, printr-un spirit poruncitor. Înlătură orice comportare aspră și caută să umbli tot mai aproape de Dumnezeu. Tu erai mai blând și mai smerit decât ești acum. Ai nevoie de harul curățător al lui Dumnezeu, de blândețea lui Hristos. Ți s-a încredințat o lucrare, pe care nimeni nu o poate face în locul tău. Ținând „sus cuvântul vieții”, arată în viața ta un exemplu de creștin. „Faceți toate lucrurile fără murmur și fără șovăieli, ca să fiți fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu fără cusur în mijlocul unei generații ticăloase și stricate, în care străluciți ca niște lumini în lume, ținând cu tărie Cuvântul vieții; și astfel, în ziua lui Hristos, mă voi putea lăuda că nici n‑am alergat și nici nu m‑am ostenit în zadar.”

După lumina pe care Dumnezeu a binevoit să mi-o dea, știu că cei care au stat mult timp în poziții de răspundere încep să simtă că trebuie să exercite mai multă autoritate decât o cere poziția pe care o ocupă. Dumnezeu nu va aproba nicio tiranie, nicio dictare tăioasă, pentru că aceasta duce în mod natural la împotrivire și stârnește adesea cele mai rele pasiuni ale inimii omenești. Dar dacă bărbații aflați în poziții de răspundere vor exercita răbdarea și bunătatea lui Isus, va avea un efect mult mai mare decât autoritatea, sfatul sau prezentarea de argumente invincibile. Influența liniștită a unui caracter creștin va fi asupra oamenilor ca o rază de soare. Dumnezeu să te ajute să faci ce este drept, pentru că este drept.

[semnat] Ellen G. White [250]