Scrisoarea 3, 1889
Washington, D.C., 26 ianuarie 1889

CĂTRE R. A. UNDERWOOD

Dragă frate Underwood,

Am ajuns aici seara trecută. Din anumite motive, Willie nu a putut să ne însoțească. El vine astăzi. Sora Bolton m-a însoțit.

Îi mulțumesc Tatălui meu ceresc că mi-a dat sănătate, dar mai mult decât orice altceva, prețuiesc binecuvântatul Mângâietor, pacea, odihna și iubirea Sa din inima mea.

Când am ajuns la misiune am găsit două scrisori: una de la tine și una de la fratele ＿, în legătură cu venirea noastră la ＿. Fratele meu, tu înțelegi bine poziția pe care o ai față de mine și față de lucrarea mea din timpul conferinței de la Minneapolis. Ideile și vederile mele, în ce privește starea de lucruri existentă printre frații noștri predicatori, nu s-au schimbat. Mărturia pe care am dat-o la acea conferință este aceeași mărturie pe care am dat-o și înainte, și după conferință. Domnul mi-a împărtășit atunci din Duhul Său într-un mod special, dar nu am avut nicio îndoială în legătură cu datoria de a vă transmite solia pe care am transmis-o. Voi însă nu ați recunoscut vocea adevăratului Păstor care vorbea prin slujitoarea Sa. Din nou și din nou mi-am dat mărturia înaintea celor adunați clar și cu putere, dar acea mărturie nu a fost primită. Când am venit la Battle Creek, am repetat aceeași mărturie în prezența fratelui Butler, dar aici nu a fost niciunul care să aibă curajul să stea alături de mine [251] și să-l ajute pe fratele Butler să vadă că el, ca și alții, au adoptat poziții greșite, au înțeles greșit cuvintele mele și au idei false în legătură cu poziția și lucrarea mea. Prejudecata fratelui Butler a fost și mai mare după ce a auzit tot felul de relatări din partea fraților noștri predicatori despre conferința de la Minneapolis. Fratele Butler mi-a prezentat situația printr-o scrisoare, declarând că atitudinea pe care am avut-o la conferință aproape că a frânt inimile unora dintre frații noștri predicatori care au participat la conferință.

Nu vreau să dau alte detalii, însă trebuie să știi că nu mi-am schimbat ideile, nici poziția. Felul în care văd lucrurile ți l-am arătat clar la Minneapolis. Sunt neschimbată în gândire, în spirit și în credință. Din cauza ideilor care au fost dezvoltate și care au predominat, fiind transmise prin scrisori de la conferință și afirmate ulterior, mi-am povestit înaintea voastră, la Minneapolis și la Battle Creek, experiența lucrării din ultimii patruzeci și cinci de ani. Dar din moment ce unii dintre frații mei mă văd în lumina în care mă văd și consideră că judecata mea nu are mai multă valoare decât cea a oricărui om, decât cea a unuia care nu a fost chemat la o lucrare specială, din moment ce ei consideră că sunt sub influența fiului meu Willie sau a altora, de ce o mai chemați pe sora White să ia parte la taberele voastre sau la adunări speciale? Nu pot veni. Nu vă pot face niciun bine și nu ar fi altceva decât a trata în mod ușuratic responsabilitățile sacre pe care Domnul le-a pus asupra mea.

Nu mi-ai spus niciun cuvânt care să dea de înțeles [252] că poziția ta sau sentimentele tale s-au schimbat, sau că m-ai vedea pe mine sau lucrarea mea într-o altă lumină. Dacă aș răspunde chemării și aș veni, iar ideile mele nu s-ar armoniza cu ideile voastre, sfatul meu nu s-ar potrivi cu sfaturile voastre, nu s-ar trezi din nou același spirit și aceeași atitudine manifestate la Minneapolis? Dacă m-aș potrivi cu voi în idei și aș înainta în lucrarea pe care doriți cu sinceritate să o fac, s-ar pune mare preț pe Mărturiile sorei White. Dacă Domnul îmi va da cea mai mică dovadă că vrea să vin la voi, voi veni cu bucurie, pentru că a face voia Lui cea sfântă este pentru mine mai mult decât mâncare și băutură. Dar nu văd cum ar fi slăvit Domnul, dacă aș face așa. Ați făcut vreun efort pentru a corecta înțelegerea greșită a fratelui Butler, pe care o are din cauza ideilor false pe care i le-ați prezentat, tu și alții, în legătură cu lucrarea mea? Cred că frații mei au de făcut o lucrare înainte să se aștepte ca Domnul să le dea lumină prin sora White, căci au neglijat mărturia ei și au arătat dispreț față de lucrarea pe care Domnul i-a dat să o facă. Am o lucrare de făcut pentru cei care vor să fie ajutați, chiar dacă lumina dată nu se armonizează cu ideile lor. Ei vor recunoaște lumina de la Dumnezeu, pentru că au roadele lucrării pe care Domnul a binevoit să o facă prin unealta Lui umilă în ultimii patruzeci și cinci de ani. Ei recunosc că lucrarea aceasta este de la Dumnezeu, de aceea sunt dispuși să fie corectați în ideile lor și sunt gata să-și schimbe purtarea. Dar cei care vor să-și păstreze [253] ideile și țin la ele și, din cauză că sunt corectați, ajung la concluzia că sora White este influențată să se poarte într-un anume fel care nu este în armonie cu ideile lor, cei care se simt liberi să-și pronunțe judecata față de mărturia ei, din cauză că le condamnă ideile și le corectează greșelile, nu au niciun beneficiu de pe urma acesteia. Nu consider că astfel de prieteni ar fi de ajutor într-o poziție dificilă, îndeosebi în timp de criză. Acum știi ce gândesc. Nu vreau să fac lucrarea lui Dumnezeu de mântuială. Vreau să știu care îmi este datoria și să acționez în armonie cu Duhul lui Dumnezeu.

Pentru mine ar fi o risipă de timp și de energie să fiu gata să-i învăț și să-i sfătuiesc pe frații mei care nu au încredere în judecata și în sfatul meu. Lăsați-mă să lucrez cu cei care nu au fost stricați din cauza prejudecăților și necredinței, care nu au luat poziții hotărâte ca să facă fără efect cuvintele care știu că mi-au fost date de Dumnezeu pentru binele lor. Cu lucrarea lui Dumnezeu nu este de glumit. Nu este și „da”, și „nu”. Este „da” și „amin” în Isus Hristos. Nu vreau să mă supun unei experiențe asemănătoare celei de la Minneapolis, decât dacă Domnul îmi dă de înțeles că este de datoria mea să o fac. Nu mi-am schimbat ideile și spiritul de atunci încoace. Tu ți le-ai schimbat? Dacă da, fă-mi plăcerea și spune-mi. Nu știu ce mărturie ar putea să-mi dea Domnul pentru tine, dar voi vorbi cuvintele pe care mi le dă Domnul, căci nu sunt a mea însămi, ci sunt sub controlul Stăpânului meu, Isus Hristos. Voi rosti cuvintele pe care mi le-a dat să le rostesc la Minneapolis, după cum mă îndeamnă Duhul, [254] fie că place, fie că displace. Adeseori nu mă gândesc înainte să spun ceea ce spun atunci când vorbesc în fața poporului. Dumnezeu poate să-mi dea cuvinte de mustrare, de avertizare sau de încurajare, după cum vede El de cuviință, pentru binele sufletelor. Voi rosti cuvintele acestea și poate că ele vor tăia calea fraților mei pe care îi iubesc și îi respect cu sinceritate și în adevăr. Mă aștept, fără să fie o surpriză pentru mine, ca cuvintele mele să fie distorsionate și înțelese greșit de cei necredincioși. Dar ca frații mei, care cunosc misiunea și lucrarea mea, să trateze ușuratic solia pe care Domnul mi-a dat să o transmit întristează Duhul Său, iar pe mine mă descurajează. Ei scot pasajele care le plac din Mărturii, pe care construiesc pentru a-și justifica felul lor de acțiune, dând impresia că acceptă acele pasaje ca pe vocea lui Dumnezeu, iar apoi când se ivesc alte Mărturii care aduc dezaprobare asupra căilor lor, când se rostesc cuvinte care nu coincid cu opiniile lor și cu judecata lor, îl dezonorează pe Dumnezeu spunând: „O, așa ceva nu putem accepta. Este doar părerea sorei White și nu este mai bună decât părerea mea sau a altcuiva.” Astfel de lucruri Îl dezonorează pe Dumnezeu și întristează Duhul Său.

Calea mea este blocată de către frații mei. Nu pot ajunge la cei la care Dumnezeu vrea să ajung și pe care vrea să-i ajute. Când frații mei îmi vor spune că au acționat după o idee greșită în ce mă privește pe mine și lucrarea mea, când vor încerca, în temere de Dumnezeu, să repare ceea ce au făcut înainte să vină la Minneapolis și de atunci încoace, [255] când vor arăta respect și onoare față de lucrarea Duhului lui Dumnezeu prin oricine alege El să lucreze, atunci lucrarea mea va fi limpede și voi face orice mi se cere. Dar nu trebuie să acționez orbește și în incertitudine, ci cu inteligență. Acum îmi înțelegi poziția și nădăjduiesc că vei îndrepta lucrurile strâmbe și vei vedea limpede. Să lăsăm aceasta acum.

Cu multă pace în Dumnezeu, rămân sora ta în Hristos,

(semnat) Ellen G. White [256]