Scrisoarea 30, 1890 – Către W. C. White și soția
Copiază link

Scrisoarea 30, 1890 – Către W. C. White și soția

Scrisoarea 30, 1890
Battle Creek, Michigan, 10 martie 1890

CĂTRE W. C. WHITE ȘI SOȚIA

Dragi copii, Willie și Mary,

Tocmai am sosit de la întâlnire. Încăperea a fost plină, cele trei apartamente au fost făcute unul. Dumnezeu a revărsat din nou asupra mea spiritul rugăciunii. Credința s-a prins de brațul puterii infinite. Am avut binecuvântarea lui Dumnezeu. Am vorbit treizeci de minute. Dumnezeu mi-a dat putere să vorbesc celor prezenți.

Câteva mărturisiri au fost făcute și destul de mulți dintre cei care au fost în întuneric au mărturisit că L-au găsit pe Isus și că sunt liberi în Domnul. Fratele D. T. Bourdeau a vorbit la obiect. A vorbit și fratele Porter, dar mărturia pe care a rostit-o nu a fost ca și celelalte care au fost rostite. Nu a fost o lumină pentru adunare, ci în contrast evident cu ceea ce s-a spus.

Este tot mai multă și mai multă eliberare. Întunericul nu mai este elementul care are controlul. Așteptăm mai mult din Duhul lui Dumnezeu; tânjim, sperăm și credem că Domnul ne va da o binecuvântare specială. Cât de mult tânjesc să-i văd pe acești lucrători liberi în Domnul și plini de bucurie în Dumnezeul lor.

Nu voi pleca la Chicago dacă credeți că e necesar să rămân să ajut, dar dacă e mai bine, voi merge la Chicago, de vinerea viitoare într-o săptămână. Sunt atât de mulțumitoare că tendința s-a schimbat și că Domnul lucrează pentru lucrătorii Săi. Mulți dintre ei se vor întoarce în câmpul lor de lucru cu multă lumină, cu o experiență mai adâncă și cu mai mult curaj în Domnul. Starea mea de sănătate este destul de bună, dar sunt foarte obosită; însă binecuvântarea lui Dumnezeu este de mare valoare pentru mine. Cred că voi avea binecuvântarea lui Dumnezeu. M-am temut [622] că va trebui să părăsesc acest loc plină de depresie și descurajare, dar Dumnezeu ne-a dat semne ale bunătății și El va aduce poporul Său în starea în care vor putea lăuda Numele Lui cel sfânt.

Mă gândesc mult la voi, aș vrea să vă văd pe toți. Ne rugăm pentru voi, ca binecuvântarea lui Dumnezeu să fie asupra voastră și cred că Domnul va răspunde rugăciunilor noastre.

Am auzit că fratele Jones a venit acasă în această după-amiază.

Mi-a făcut o deosebită plăcere să aud că fratele Prescott predă studenților lui aceleași lecții pe care le-a predat fratele Waggoner. El prezintă legămintele. John crede că le prezintă într-o manieră clară și convingătoare.

De când am declarat în ultimul Sabat că vederile cu privire la legăminte, așa cum sunt prezentate de fratele Waggoner, sunt adevăr, se pare că multe minți au găsit multă ușurare.

Sunt înclinată să cred că fratele Prescott primește Mărturia, deși nu a fost prezent când am făcut această afirmație. M-am gândit că e timpul să iau poziție și sunt fericită că Domnul m-a împins să dau Mărturia pe care am dat-o.

Fratele Larson nu și-a deschis buzele. Nu știu ce simte. M-am gândit că pare oarecum afectat, dar este atât de reținut, încât nu pot spune nimic sigur. Mulți par a obține binecuvântarea credinței și a iertării. L-am chemat pe fratele Olds pe nume și i-am dat o Mărturie la obiect. El a făcut o mărturisire sâmbătă după-amiază. În această dimineață, el a vorbit foarte umil și zdrobit. Fratele Binghouse spune că în toată viața lui nu a fost atât de binecuvântat cum a fost în aceste ultime zile. Fratele Warren arată binecuvântarea pe fața sa, pentru că arată ca și cum Soarele neprihănirii ar străluci peste el. El mărturisește că niciodată nu a mai simțit așa de mult [623] binecuvântarea lui Dumnezeu în inima sa. Fratele Fero și-a umilit inima și spune că este liber în Domnul, că este binecuvântat într-un mod minunat. Fratele Watt a vorbit din nou în această dimineață și a spus că a dobândit o experiență bogată și adâncă în cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru, Isus Hristos. El pare a fi un cu totul alt om și mulți ale căror nume nu le știu vin la lumină. Ah, eu sper și mă rog ca această lucrare să meargă înainte cu mare putere. Noi trebuie să avem binecuvântarea lui Dumnezeu, profundă, bogată și deplină. Fratele Olsen stă bine, ferm și liber, hotărât de partea cea dreaptă. Ce fel de curs va urma D. L. Jones și ce curs vor urma Porter și Larson, care au fost atât de angajați în a semăna necredință și prejudecată, nu pot să-mi imaginez. Eu sper ca ei să fie născuți din nou.

Nu mai port povara de a nu mă putea exprima. Sunt liberă și vorbesc după cum mă îndeamnă Duhul lui Dumnezeu, iar cuvântul vorbit este primit din plin de majoritatea celor prezenți. Bărbații care au ținut lucrurile până acum sunt fără putere. S-a instalat un curent puternic orientat spre cer, și dacă-L așteptăm pe Domnul, vom vedea cu siguranță mântuirea Sa. El va lucra în favoarea noastră. El nu va lăsa ca acest institut pastoral să se termine în confuzie și întuneric.

Aproape toți cei care au vorbit au mărturisit că le-a fost greu, din cauză că nu au avut privilegiul să asculte învățăturile fratelui Waggoner fără întreruperi repetate. Ei s-au simțit afectați și gata să-și piardă răbdarea din această cauză și cu lacrimi au mărturisit că nu au avut spiritul cel bun, așa că bărbații care au făcut lucrarea de a arunca întuneric în sală văd că nu au primit prea multe mulțumiri pentru ostenelile lor de a-și vehicula ideile.

Sunt sigură că fratele Prescott va sta la mărturie – ca toți ceilalți, de altfel, cu puține excepții. Fratele Breed cred că va pleca în mod zgomotos. Cred [624] că am să țin această scrisoare până după adunarea de mâine înainte de masă.

11 martie

Dragii mei copii, inima mea este plină de mulțumire și laudă pentru Domnul. Dumnezeu a revărsat peste noi binecuvântarea Sa. Coloana vertebrală a acestei rebeliuni este sfărâmată în aceia care au venit din alte locuri. În această dimineață, sala a fost plină. Mai întâi am avut timpul de rugăciune, apoi a vorbit fratele Olsen; eu am urmat aceeași direcție în care lucrez de o săptămână, de la ultimul Sabat. Domnul a pus în gura mea cuvinte pe care să le vorbesc și fratele Bourdeau a vorbit bine. Fratele Waggoner a vorbit foarte umil. Fratele Steward a vorbit cu mare umilință și multă simțire. Fratele Fero a vorbit bine. Fratele Larson a vorbit și a mărturisit că simțirile lui nu au fost corecte. Eu am răspuns și el a luat poziție alături de Mărturii.

Fratele Porter s-a ridicat în picioare, așa de zdrobit încât câteva momente nu a putut să spună nimic; apoi a spus că, atunci când m-am adresat lui personal, înaintea celor adunați în capelă, el s-a ridicat împotriva a ceea ce am spus, dar el simte acum că a fost tocmai ceea ce avea nevoie și I-a mulțumit Domnului pentru mustrare. A mărturisit răul pe care ni l-a făcut mie și fratelui Waggoner și, în umilință, și-a cerut iertare. A spus că nu poate să înțeleagă clar toate ideile despre legăminte, dar că va umbla umil înaintea Domnului, că-L va urma pe Isus și va cauta lumina tot timpul. A spus că nu a crezut Mărturiile, dar a adăugat: „Acum le cred. Domnul ne-a vorbit în această dimineață prin sora White. Cred fiecare cuvânt; accept Mărturiile ca venind de la Dumnezeu. Stau de partea lor, deoarece cred că astfel stau de partea Domnului.”

Fratele Dan Jones a fost prezent. El și-a ținut capul aplecat peste scaun tot timpul. Nu l-a ridicat deloc până când adunarea nu s-a încheiat. El s-a întors numai ieri după amiază. A fost prezent fratele Eldridge. Toată sala [625] plângea cu hohote și lăuda pe Domnul, pentru că s-a văzut o descoperire a puterii Sale. El S-a apropiat cu îndurare. Nu am auzit nimic de la fratele Smith, dar sperăm că influența îndurătoare a Duhului lui Dumnezeu se va odihni peste el și că el va găsi drumul ca să iasă din întuneric. Suntem plini de speranță și curaj pentru că acești bărbați, așa de puternici și cu păreri înalte despre ei, au început să simtă că lucrează împotriva Duhului lui Dumnezeu.

Vorbirea mea a fost înregistrată. Când am să fac rost de ea, am să v-o trimit. Eu cred că vom avea o situație diferită de cea care a fost și că lucrarea făcută la Battle Creek îi va ajuta. Fratele Prescott a vorbit bine și clar; a spus celor adunați că Dumnezeu ne-a vorbit în dimineața aceasta prin sora White. A spus: „Să luăm aminte la aceste cuvinte.” A plâns ca un copil când fratele L. și P. și-au făcut mărturisirea. Fratele Olsen este atât de fericit și se simte atât de înviorat, încât abia știe ce să facă de bucurie. Fratele Waggoner este atât de mulțumitor.

Mă grăbesc să termin ca să o puteți primi. [626]