Scrisoarea 83, 1890
Battle Creek, Michigan, 13 martie 1890

CĂTRE W. C. WHITE ȘI SOȚIA

Dragii mei copii, Willie și Mary,

Ieri, miercuri, am solicitat o întâlnire cu cei mai de seamă: frații U. Smith, Leon Smith, Olsen, Fero, Watt, Prescott, Waggoner, McCoy, Larson, Porter, Colcord, Ballenger, Webber, Dan Jones, Wakehan, G. Amadon, Eldridge, Breed și profesorul Miller. După rugăciunea fratelui Smith, am spus că fratele Waggoner are câteva lucruri de spus pe care aș vrea ca ei să le audă și care vor elibera unele minți de idei greșite. Apoi, el a luat lecțiile școlii de Sabat, explicând ultimele lecții și acuzațiile care i s-au adus, cum că ar fi făcut-o intenționat. Aceasta, împreună cu explicațiile fratelui Jones, a durat aproape o oră. Toți au avut libertatea să vorbească după cum au găsit de cuviință, întrebând ce au vrut. Toate aceste lucruri păreau a fi satisfăcătoare.

Apoi am început să spun experiența pe care am avut-o în California cu unii oameni mereu gata să fugă de Mărturii. „Este ideea sorei White, sunt opiniile ei; iar opiniile ei nu sunt mai bune decât ale noastre, decât dacă este vorba de ceva ce a văzut în viziune.” Le-am spus care a fost rezultatul acestor lucruri. Le-am vorbit de eforturile mele de a da solilor și soliei o șansă reală la Minneapolis. Am vorbit deschis despre discuțiile pe care le-am avut cu cei din comitet (probabil se referă la comitetul Review and Herald), despre prejudecățile din mințile lor, despre discuțiile lor private, despre cuvintele rostite pe care îngerii le-au înregistrat în cărțile din ceruri, despre ușurătatea și ironia fratelui Rupert în camera fratelui Smith. Am vorbit despre fratele Smith care nu a venit să stea de vorbă cu mine, nu a venit să mă întrebe de ce parte stau, ce cred sau ce nu cred și despre lipsa dorinței de a se uni cu noi la timpul de rugăciune.

Puterea care a fost peste mine când am vorbit poporului a fost o dovadă îmbelșugată [627] că Domnul era cu mine. Dar spiritul străvechi al fariseilor i-a posedat, le-a orbit ochii și le-a încurcat judecata. Ei nu au știut de ce spirit erau conduși mai mult decât au știut iudeii.

Am vorbit despre întâlnirile de aici, din Battle Creek, de după conferință – că Mărturia mea a fost făcută fără efect.

Waggoner a vorbit bine. Știu că a lăsat o impresie favorabilă asupra minților și nu s-a făcut agitație, nu s-a ridicat niciun spirit de opoziție. Am întrebat: „Cum ai putut, frate Smith, să mă tratezi așa cum ai făcut-o? Cum ai putut să stai direct în calea lucrării lui Dumnezeu?”

În cele din urmă, lucrurile s-au liniștit cu concluzia că fratele Butler primise o scrisoare din California, în care li spusese că s-au făcut planuri pentru a promova legea din Galateni. Apoi s-a explicat că nu a fost făcut niciun plan. Poți să-ți dai seama cum trebuie să fi părut aceste explicații celor prezenți. I-am spus fratelui Smith că el ar fi trebuit să fie ultimul care să-mi blocheze drumul și prin atitudinea lui să întărească îndoielile și necredința în Mărturii. El a avut dovezi îmbelșugate că Mărturiile mele nu s-au schimbat în caracter, în influență, de când m-a cunoscut. El știa mai multe despre ele și despre locul pe care ar trebui să-l ocupe în lucrare, mai multe decât oricare alt om în viață. El a fost în legătură cu soțul meu și cu mine din tinerețe și de aceea este mai responsabil decât oricine altcineva.

16 martie [duminică]

Am auzit că întâlnirea pe care am avut-o miercurea trecută a fost un succes. Cred că aceia care au făcut atâta caz din ce era de fapt neimportant au fost foarte surprinși de rezultat și de prezentarea problemei de către E. J. Waggoner și de mine însămi. La întâlnirea de joi dimineața, fratele Larson a vorbit, [628] venind ceva mai aproape de lumină. A vorbit și fratele Porter, dar cu reținere – nimic liber și clar.

Eram aproape fără speranță în așteptarea unei zdrobiri generale a sufletelor sub influența Duhului și puterii lui Dumnezeu. Eram obosită, of, atât de obosită. Joi am fost bolnavă. Nu m-am ridicat prea mult. Am fost fără vlagă, nu am putut scrie nimic. Vineri dimineața am fost bolnavă; nu am fost la întâlnirea de dimineață. Am fost epuizată toată ziua. Mi s-a cerut să vorbesc în Sabat, dar nu am avut putere. Am trimis vorbă fratelui Dan Jones să-l invite pe fratele Waggoner să vorbească. Părea să fie reținere, dar în final a fost invitat și a transmis o solie prețioasă legată de mesajul către biserica Laodicea – tocmai ceea ce aveam nevoie. Aceasta a fost o altă binecuvântare bogată pentru biserică.

După-amiază o altă adunare a fost ținută în capelă. Nu am fost în stare să particip, dar fratele Olsen a dorit mult să vin și eu am consimțit. Am vorbit de trei ori – de două ori foarte scurt, o dată ceva mai lung. Fratele Olsen a vorbit bine. A avut prezentări foarte bune. Erau tocmai la subiect. Fratele Porter a vorbit, dar nu era liber. Fratele Eldridge a spus despre întâlnirea de acum câteva zile pentru cercetarea unor lucruri, mărturisind că a fost minunată. El a spus că se așteptau la un uriaș cu care au de luptat, dar care s-a dovedit a fi doar un om de paie. S-a simțit ușurat pentru că, din fericire, a fost dezamăgit. Larson a vorbit bine. Fratele Porter a vorbit, dar nu atât de clar și la subiect pe cât ne așteptam. Of, cât de greu este pentru acești oameni să moară!

Apoi a vorbit fratele Dan Jones. El a spus că a fost tentat să dea la o parte Mărturiile; dar dacă ar fi făcut astfel, știa că ar fi dat totul la o parte, pentru că a văzut că Mărturiile sunt împletite cu solia îngerului al treilea. El a vorbit despre scenele teribile ale ispitirii lui. Cu adevărat mi-a fost milă de acest om. [629]

După o vreme, m-am ridicat și am spus câteva cuvinte la subiect. „Acum – am spus – am auzit cuvintele voastre și dacă voi, frații mei, ați fost atât de greu încercați cu privire la Mărturii, atunci trebuie să puteți arăta clar în mine, în lucrarea mea sau în Mărturiile însele ce anume v-a provocat toată această îndoială și necredință. E oare posibil ca oameni raționali, cu minți critice să fie atât de creduli, încât să primească afirmațiile oamenilor și presupunerile lor, să strângă declarații și să-și pună atâta încredere în închipuiri, împotrivindu-se tuturor dovezilor pe care Dumnezeu a binevoit să le dea la întâlnirea de la Minneapolis și de atunci încoace pentru a le confirma credința în Mărturii cu texte biblice, prin aplicarea testului pe care l-a dat Hristos – «după roadele lor îi veți cunoaște», «pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune» – și să nu știe dacă Mărturiile sunt din cer sau din iad?

Voi, bărbați înzestrați cu rațiune, vreți să vă gândiți puțin la aceste lucruri și apoi să vă gândiți ce spirit vă conduce și v-a pus în mișcare la Minneapolis și de atunci încoace? Cercetarea voastră va fi cu siguranță rațională dacă va fi orientată spre adevăratele lucruri pe care ar trebui să le cercetați, iar credința voastră va deveni tare în acele lucruri în care aveți siguranță că puteți să credeți. Dacă nu ați văzut dovada că Mărturiile poartă acreditare cerească, vreți să-mi spuneți ce să dea Domnul ca dar bisericii Sale, ca să poarte pecetea cerească? Vreți, vă rog, să vă gândiți critic la aceste probleme și să le rezolvați satisfăcător pentru propriile voastre minți? Nu veți fi voi obligați, dacă sunteți sinceri, să spuneți că ați lucrat în întuneric, departe de lumină, dovadă și adevăr? Acest spirit nu poartă semnele puterii divine, ci ale puterii și subtilităților dușmanului lui Dumnezeu și al omului. Eu vă spun că este de jos și nu este în armonie cu Duhul lui Dumnezeu, [630] nici cu solia pe care a dat-o servitorilor Săi pentru timpul prezent. Când Domnul trimite lumina și hrana de care toate bisericile au nevoie, ne putem aștepta ca vrăjmașul a toată neprihănirea să facă tot posibilul pentru a le împiedica să ajungă la popor în felul natural în care sunt date de cer. El pune stăpânire pe mințile pline de necredință și îndoieli, pentru a le folosi în serviciul său, a le face să servească scopului său și să intercepteze lumina pe care Dumnezeu o trimite aleșilor Săi.”

Fratele Olsen a lucrat bine, dar nu s-a produs o schimbare decisă. Duminică dimineața, deși obosită și aproape descurajată, m-am aventurat să merg la întâlnire. Nu am spus nimic până când adunarea era aproape să se încheie, apoi am făcut câteva observații. Le-am pus în față ce au făcut ca să anuleze efectul a ceea ce Domnul încerca să facă și le-am spus și de ce. Legea din Galateni a fost singurul lor argument.

„De ce – am întrebat – interpretarea voastră a legii din Galateni vă este mai dragă și voi sunteți mai zeloși să vă mențineți ideile legate de acest punct decât să recunoașteți lucrările Duhului lui Dumnezeu? Voi ați cântărit fiecare Mărturie prețioasă trimisă de cer după propria voastră măsură, când ați interpretat legea din Galateni.” Nimic nu poate să ajungă la voi în ce privește adevărul, dacă nu are amprenta voastră, ideile prețioase pe care le-ați idolatrizat în ce privește legea din Galateni.

„Aceste Mărturii ale Duhului lui Dumnezeu, roadele Duhului lui Dumnezeu, nu au nicio greutate dacă nu poartă ideile voastre despre legea din Galateni. Mă tem de voi și mă tem de orice interpretare pe care voi o dați versetelor, care dă pe față un spirit atât de necreștinesc cum a fost cel manifestat și care m-a costat un efort care nu era necesar. Dacă voi sunteți atât de precauți și atât de critici ca nu cumva să primiți ceva ce nu este în acord [631] cu Scriptura, aș dori să priviți aceste lucruri în adevărata lor lumină. Să fiți precauți în sensul de a vă fi teamă să nu păcătuiți împotriva Duhului lui Dumnezeu! Oare mințile voastre critice au luat în considerare acest punct de vedere asupra subiectului? Eu spun că dacă vederile voastre despre legea din Galateni și roadele voastre sunt de felul celor pe care le-am văzut la Minneapolis și tot mereu de atunci încoace, atunci mă rog să fiu cât mai departe posibil de această înțelegere și interpretare a Scripturilor. Mie mi-e frică de orice aplicație a Scripturilor care are nevoie de un asemenea spirit și produce asemenea roade cum sunt cele pe care le-ați manifestat. Un lucru este cert, eu nu voi fi niciodată în armonie cu un asemenea spirit, atât timp cât Dumnezeu îmi dă rațiune.

Învățătura voastră, în unele aspecte, nu se recomandă minții mele și nici minții altora. Voi nu ați fi putut da o reputație mai rea teoriilor voastre.

Acum fraților, nu am nimic de spus, nicio povară în ce privește legea din Galateni. Această problemă o văd de importanță minoră în comparație cu spiritul pe care voi l-ați adus în credința voastră. Este din același material cu spiritul manifestat de iudei față de lucrarea și misiunea lui Isus Hristos. Cea mai convingătoare mărturie care poate dovedi altora că noi avem adevărul este spiritul care însoțește prezentarea acestui adevăr. Dacă sfințește inima primitorului, dacă îl face gentil, amabil, răbdător, sincer și asemenea lui Hristos, atunci el va da dovadă de faptul că are adevărul autentic. Dar dacă omul face așa cum au făcut iudeii atunci când opiniile și ideile le-au fost contrazise, atunci cu siguranță nu putem să primim o asemenea mărturie, pentru că nu produce roadele neprihănirii. Felul în care interpretau Scriptura nu era corect, totuși iudeii nu au vrut să primească dovada dată de descoperirea Duhului lui Dumnezeu, ci au fost gata, atunci când ideiile le-au fost contrazise, chiar să-L omoare pe Fiul lui Dumnezeu. [632]

Merită să vă gândiți la aceste lucruri. Isus nu a putut să dea lecțiile Sale prețioase acelora care ar fi trebuit să le primească, deși a venit în lume ca să le dea. El a reprezentat starea cărturarilor și fariseilor din vechime prin niște burdufuri vechi, uscate, care nu puteau ține vinul cel nou al Împărăției Sale; de aceea El a trebuit să facă burdufuri noi în care să poată pune vinul cel nou. Adevărul Său a găsit loc în inima femeii samaritence, o păcătoasă. A făcut un burduf pentru vinul Împărăției Sale când l-a chemat pe Matei, vameșul; a făcut burdufuri în care a putut să toarne vinul nou când i-a chemat pe pescari.”

Fratele Dan Jones a vorbit la întâlnirea de duminică dimineața, după ce am spus ceva de felul celor de mai sus, și arăta ca bolnav când a recunoscut câteva lucruri și a luat poziție de partea Mărturiilor. Fratele Porter a vorbit la subiect. El a făcut mărturisiri umile cu lacrimi și cu o vorbire zdrobită și s-a căit de cursul pe care l-a urmat. El a spus: „Soră White, fii sigură că rugăciunile noastre te vor însoți. Te vom susține când vei merge să-ți faci lucrarea obositoare. Credem că lucrarea pe care o faci este de la Dumnezeu.” Am văzut că Domnul mișca inimile. Am obținut victorii și L-am lăudat pe Domnul.

Luni, 17 martie

În această dimineață întâlnirea a fost solemnă și lucrarea mai profundă. Howard și Madison Miller au fost amândoi prezenți. Fratele Olsen a vorbit ca și cum ar fi fost inspirat de Dumnezeu. Domnul m-a ajutat să spun câteva lucruri importante. Apoi am menționat numele fraților Madison și Howard Miller. Madison s-a ridicat și a spus plângând că se vede pe sine ca ticălos, nenorocit, orb și gol. A spus că a pândit să vadă lucrarea și pe cei care erau angajați în ea. El a văzut că cei care și-au așezat spiritul de-a curmezișul spiritului soliei care a venit la noi de mai mult de un an nu aveau spiritul lucrării, ci se cufundau în întuneric. El nu era pregătit să lucreze până când [633] nu era schimbat cu totul, făcut alt om. Mărturia lui a fost rostită la obiect, la fel ca a fiecăruia care a vorbit.

Îl așteptăm pe fratele A. T. Jones pe diseară sau mâine dimineață. Ne-am gândit că e bine ca această lucrare să fie cât mai profundă posibil, ca lucrătorii să poată pleca însoțiți de Duhul lui Dumnezeu. Domnul lucrează și suntem bucuroși. Când va veni fratele Jones, vom avea o altă întâlnire într-un cadru restrâns, pentru a cerceta toate obiecțiile aduse, pentru a lua din cale aceste obstacole și pentru ca cei care au vorbit despre aceste lucruri, să le îngroape, dacă este posibil, fără ca să mai fie înviate vreodată.

V-am scris aceste detalii pentru că știu că vă interesează în mod special. Ne dorim ca, cu ajutorul Domnului, plugul adevărului să pătrundă tot mai adânc și mai serios de această dată. Eu cred că Domnul va lucra cu putere. Am vorbit în fiecare zi din săptămână de la ultimul Sabat, uneori de două ori pe zi.

Dragi copii, mă aștept să pornim joia viitoare, dacă lucrarea nu ne oprește. Dacă așa este cel mai bine, voi pleca joi. Dacă este necesar să mai rămân, nu voi pleca până duminică.

Emma și cu mine am fost să o vedem pe Reba seara trecută. Era în pat. A spus că a dormit liniștită aproape toată ziua. Nu am putut să trec pe la ea câteva zile. Este foarte veselă. Nu are dureri și are poftă de mâncare. Se plimbă în fiecare zi în cărucior, când nu e prea frig sau furtună. Ea spune că bunicul ei zice că arată mai bine decât arăta înainte.

Am citit scrisorile voastre – a lui Mary, a lui Willie și a sorei Kelsey. Nu cred că Mary face bine să se obosească scriind. Ea are nevoie să se odihnească cât mai mult posibil. Am avut un timp bun de rugăciune cu Reba. Sunt așa de bucuroasă că este fericită și mulțumită și că toate nevoile ei sunt satisfăcute.

Tocmai am citit scrisoarea voastră în care este cerut sfatul cu [634] privire la sora Clay. Mă voi gândi la aceste lucruri și voi încerca să acționez cu înțelepciune. Banii de la Boulder au ajuns în siguranță și sunt bucuroasă că această problemă nu mă mai îngrijorează. Sper că nu veți mai lucra sub tensiune. Sper că vei lucra cât de mult posibil în aer liber, Willie. Este nevoie să ne păzim cu gelozie puterea, să nu lucrăm cu imprudență și cred că Domnul ne va ajuta în marea Lui îndurare. Timp de câteva zile nu am fost capabilă să scriu prea mult. Am fost prea împovărată, dar Domnul este bun și vrednic să fie slăvit.

După-amiază

Sora McOmber a venit astăzi cu sora ei pentru tratament. Ea este sănătoasă, dar cred că nu vrea să plece departe de casă, deoarece părinții ei sunt în vârstă și simte că trebuie să le fie aproape. Ea și Emma sunt acum în vizită la Reba.

Mă gândesc că schimbările din volumul I vor fi bune. Văd mari avantaje în aceasta și îmi este pe plac, deși va fi o întârziere.

Sunt convinsă că Satana a văzut că miza era mare aici și nu a vrut să-și piardă influența asupra fraților noștri lucrători. Dacă vom avea biruința deplină, mulți dintre lucrători vor merge de la această întâlnire cu o experiență de cea mai mare valoare. Noi sperăm și ne rugăm.

Vă iubesc pe toți. Mă gândesc la voi și mă rog pentru voi în fiecare zi. Rugăciunea mea este ca Domnul să vă binecuvânteze din abundență.

În această după-amiază am primit o scrisoare ca răspuns la cele scrise lui Smouse, că pot să folosesc banii împrumutați pentru încă un an, dar din moment ce au fost împrumutați numai pentru un an, ar fi bine să reînnoim înscrisurile. Mi-a lăsat banii cu șapte la sută deși putea să ia mai mult, dar pentru că sunt folosiți pentru cauză, el s-a mulțumit cu atât; și a spus că la sfârșitul anului viitor va putea prelungi timpul, dacă doresc.

Mama [635]