Scrisoarea 55, 1894
Norfolk Villa, Prospect Hill, Granville, New South Wales, august 1894

CĂTRE  O. A. OLSEN

Dragă frate Olsen,

Am sentimente foarte gingașe față de tine. Înțeleg felul în care ești pus în legătură cu lucrarea, mă rog pentru tine și cred că Dumnezeu te va conduce și te va călăuzi; dar am simțit că pentru mine a venit timpul să mă ancorez în Dumnezeu și numai în El. Membrii de comitet de la Battle Creek mă tratează după propriile lor idei, așa cum i-au tratat și pe alții și cum vor continua să o facă, până când vor fi convertiți; iar dacă vrăjmașul m-ar putea deprima și descuraja prin purtarea lor, el ar jubila. Nu am avut simpatie sau loialitate și încredere din partea unor oameni care fac parte din comitetele voastre, de aceea nu mă simt obligată să respect restricțiile pe care ei doresc să mi le impună. Dacă ar putea vedea lucrurile într-o lumină corectă, ar vedea și ar înțelege că eu am o legătură cu lucrarea și o experiență în lucrare, pe care niciunul dintre ei nu le are; suspiciunea lor constantă, invidiile și presupunerile rele stau în calea propriei lor avansări spirituale, așa cum sunt și un obstacol hotărât în calea mea.

Îmi pare foarte rău acum că nu am făcut lucrarea pe care ar fi trebuit să o fac atunci când nepotul meu, Frank Belden, și căpitanul Eldridge au fost în poziții de răspundere și nu au apreciat Tragedia veacurilor – Volumul IV – pe care oamenii ar fi trebuit să-l aibă atunci, așa cum îl au acum. Ce efect a avut tot ce le-am spus cu o inimă împovărată, prezentând aceste lucruri înaintea lor? Același efect pe care l-ar fi avut dacă aș fi vorbit unei pietre. Povara mea, întristarea mea au fost interpretate ca venind din motive egoiste. Ei m-au judecat prin prisma lor înșiși. Ei au ascultat de sine, de propria lor conducere, pentru ca această carte pe care oamenii ar fi trebuit să o aibă, pe care Domnul voia ca ei să o aibă, să fie lăsată nefolosită și să moară încă de când a ieșit de sub tipar. Lumina venită din cer a fost în acea carte, dar ce raport [1280] vor trebui să dea lui Dumnezeu acei oameni pentru puțina credință și încredere manifestate față de această carte, astfel încât avertismentele nu au putut ajunge la oameni măcar că trebuia ca ei să le fi avut? Sunt atât de bucuroasă că oamenii le pot avea acum. Întârzierea a fost lucrarea lui Satana. El a lucrat cu sârguință și a adus o stare de lucruri ca lucrarea să nu poată merge acum așa cum ar fi trebuit să meargă, ca lucrarea să nu fie făcută, deși Domnul mi-a prezentat că trebuia să fie făcută. Cei care au împiedicat lucrarea vor trebui să răspundă înaintea lui Dumnezeu pentru aceasta.

Ce putere am avut, în pofida poziției mele și a legăturii cu lucrarea, pentru a schimba starea lucrurilor în comitetele și în deciziile luate în Battle Creek de către oameni fermi, hotărâți și deciși să urmeze propriul drum? Cu adevărat, nicio putere. Este Cineva care zice: „Știu faptele tale.” Ce motiv aș avea pentru o încredere absolută în deciziile luate de aceste comitete, care au tratat solia și solul așa cum au făcut-o? Nu am toate motivele să cred că, dacă ar putea aranja lucrurile astfel încât să mă pună în locuri dificile, ar face exact așa? Ei au făcut-o deja. M-am gândit că ar trebui să notez toate cheltuielile pe care le-am făcut din banii mei de când sunt în Australia, pentru lucrarea de caligrafiere și de pregătire a articolelor pentru scrierea cărora m-am trezit în timpul nopții ca să le termin, și să trimit cifrele fraților mei din comitetele voastre; dar nu vreau să mă mai împovărez și cu aceasta. Dumnezeu știe toată povestea. Sunt bolnavă și dezgustată de felul în care sunt administrate aceste lucruri.

Dacă nu am fost în câmp de un timp destul de îndelungat și dacă integritatea și curăția mea, caracterul lucrării mele, activitatea mea ferită de stricăciune nu sunt deja demonstrate mai presus de astfel de critici, nici în viitor nu vor fi. Este evident că Satana are putere asupra minții omenești, ca el să dea problemelor interpretările sale în mințile omenești care nu sunt pe deplin sub influența sfințitoare a Duhului lui Dumnezeu, așa că nimic nu se va schimba. Faptele vor fi înțelese greșit, iar eu nu ar trebui să-mi întristez sufletul, nici să nu aduc poveri care nu sunt necesare asupra lucrătorilor mei, intrând [1281] în detalii care să-i facă să înțeleagă fiecare element, pentru a preveni primirea suspiciunilor care sunt gata să mă încolțească în orice moment în care pare că au vreo șansă. Eu nu mă voi umili înaintea unor astfel de minți. A sosit timpul să mă ancorez în Dumnezeu și numai în El.

Când am fost prezentă în duhul la comitetele voastre și am auzit deciziile și modul în care au fost hotărâte problemele legate de cazuri individuale, încrederea în oamenii din comitetele voastre nu mi-a crescut câtuși de puțin; voi deveni dependentă de controlul exercitat de ei doar atunci când voi avea dovezi clare că bărbații cu minți puternice din comitetele voastre, cei care iau decizii și fac planuri, sunt convertiți. Poziția mea este că voi lucra pentru Dumnezeu, voi folosi fiecare putere pe care Dumnezeu a dat-o în mâinile mele, prin sfatul lui Dumnezeu, și toate mijloacele de care pot dispune, prin sfatul lui Dumnezeu, în mod onorabil, pentru a le utiliza în câmpurile lipsite, după îndrumarea lui Dumnezeu. Nu am nicio povară, niciun sfat de la Domnul ca să-mi pun în pericol sănătatea și viața, pentru a scuti conferința de cheltuieli, când știu că nu trebuie să mai fac așa cum am făcut, așezându-mă în acea lepădare de sine care ar fi dăunătoare pentru sănătatea mea, și când știu că nu trebuie să mai încerc să scutesc conferința de cheltuielile de călătorie, lucru care de multe ori aproape că m-a costat viața. Willie a făcut aceasta atât de mult, încât nu poate să continue să o facă, pentru că și-a înrăutățit foarte mult starea de sănătate; și cei care stau în afară, cei care sunt la distanță, nu vor aprecia lucrarea lui, nici măcar dacă el și-ar pierde viața. A venit timpul să privim la Dumnezeu și doar la El, să avem ochii îndreptați numai spre slava lui Dumnezeu, pentru a-I sluji Lui; Domnului, Dumnezeului lui Israel ne vom închia și Lui Îi vom sluji, pe El Îl vom onora cât de bine putem. El este cetatea și scăparea mea. Însușirea egoistă a banilor lui Dumnezeu a fost și este încă înregistrată în cărțile din ceruri. Acest lucru presupune oprimarea celorlalți lucrători. [1282]

Sunt hotărâtă asupra unui lucru – viața lui Willie nu va mai fi așa cum a fost. Dumnezeu vrea să fie altfel. Scriu pentru că este timpul să scriu și pentru că trebuie să fac tot ce pot pentru a schimba starea de lucruri care nu a fost înțeleaptă, care nu a fost în conformitate cu gândul și voia lui Dumnezeu. Aceasta nu poartă antetul Lui. Vom lucra în armata lui Dumnezeu și vom fi în armonie cu frații, dacă ei vor fi de partea cea dreaptă, în armonie cu mintea și voia lui Dumnezeu, dar vom onora pe aceia pe care Dumnezeu îi onorează, indiferent de poziția sau talentele lor.

Citeam în această dimineață în Isaia că Domnul Isus a venit să predice evanghelia celor blânzi. Eu doresc blândețea lui Hristos, și totuși, atunci când văd oamenii așezându-și deciziile nesfințite în calea lucrării Domnului, nu pot păstra tăcerea. Voi vorbi cu hotărâre; nu voi tăcea, cu toate că misiunea mea și lucrarea dată mie de Dumnezeu poate nu sunt recunoscute de unii dintre cei care fac parte din comitetele voastre. Dar nu îndrăznesc să tac, fie că oamenii vor asculta, fie că nu vor asculta. Am însărcinarea: „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trâmbiță și vestește poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!” Există multe lucruri pe care Dumnezeu nu le aprobă, dar care sunt ceva normal la Battle Creek.

Ah, ce bine ar fi dacă fiecare bărbat și fiecare femeie care se ocupă cu lucrurile sacre sau este în legătură cu ele ar avea o inimă curată și dreaptă în toate legăturile pe care le are cu oamenii, fie ei sfinți sau păcătoși! Îngăduința față de procedee și practici aspre este motivul pentru care îi suspectează pe ceilalți, judecându-i prin prisma lor înșiși. Am avut mult timp acest verset în atenția mea: „Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc răpirea și nelegiuirea; le voi da cu credincioșie răsplata lor și voi încheia cu ei un legământ veșnic.”

A ne gândi să asigurăm prosperitatea biroului Review and Herald, lucrând contrar principiilor și atributelor lui Dumnezeu, este o speranță deșartă. El va [1283] risipi mult mai repede decât ar putea aduna orice efort omenesc depus pentru îmbogățire. Dumnezeu are de dus o luptă cu acei bărbați care au stat în poziții proeminente și au condus lucrurile așa încât să-și slujească lor înșiși, dar care nu au dat unor slujitori ai lui Dumnezeu – pastori care predică cuvântul și lucrători din diferite domenii – o sumă corectă, corespunzătoare slujirii lor. Toate acestea sunt scrise în cărțile din ceruri, iar dacă ei nu le văd și nu se pocăiesc în conformitate cu lumina pe care Dumnezeu le-a dat-o, ele le vor fi aduse ca învinuiri împotriva lor, la judecată.

Domnul a trimis Mărturii de avertizare la timp și nelatimp, dar cum au fost tratate aceste apeluri, mustrări și avertizări? Ziua lui Dumnezeu va descoperi aceasta. Am încercat să nu evit să dau poporului nostru întregul sfat al lui Dumnezeu, dar uneori a trebuit să amân vestirea lui, din cauza convingerii categorice că „ei nu le pot purta acum”. Nici chiar adevărul nu poate fi prezentat în deplinătatea sa înaintea minților care nu sunt pregătite spiritual să-l primească. Am multe lucruri de spus, dar persoanele cărora li se aplică mesajele nu pot, în starea lor prezentă de neconsacrare, să le poarte. Am avut un articol scris pentru fratele Littlejohn încă din 3 iunie, dar nu am simțit că aș putea să i-l trimit, pentru că mă tem foarte mult că el va lua o atitudine hotărâtă împotriva oricărei mustrări sau oricărui sfat care nu coincide cu judecata lui. Dar poșta aceasta duce un mesaj către el. Însă acest caz nu este tratat cu îndurare, cu amabilitate și generozitate.

Îți spun că Willie nu a avut timp să citească niciun articol sau relatare pe care le-am scris. El nu știe nimic despre acest articol. De ce? Pentru că trebuie să trudească mai departe cât de bine poate, fiind de multe ori întrerupt pentru a da sfaturi predicatorilor, fraților și celor care sunt în lucrare. El este rareori cu mine. E așa de obosit, încât de săptămâni și luni de zile are o febră ușoară și un creier [1284] congestionat. Cine să mă ajute, cui să-i citesc aceste chestiuni importante? Nimeni, decât ocazional lui Marian. Și totuși, conferința poate crede că am ajutor din belșug. S-a decis în comitet că ar trebui să scriu Viața lui Hristos, dar cum aș putea scrie mai bine decât până acum? Problemele și adevărata situație de aici și de acolo mă apasă; eu scriu, dar nu am timp pentru a-i citi chestiunile cele mai importante care se referă la lucrarea lui Dumnezeu. Timpul lui este întru totul ocupat și nu am ocazia de a aduce înaintea lui nici lucruri bune și încurajatoare, nici probleme ca cele pe care ți le prezint. Deseori îl ajut, răspunzând la scrisorile sale, însă nu sunt plătită pentru această treabă. Nu am nicio ezitare în a spune că el este copleșit de responsabilități. Este ușor să se ia decizia că Willie ar trebui să-și ajute mama, atunci când ei nu înțeleg că el nu are timp să facă față volumului mare de muncă urgentă care s-a îngrămădit asupra lui și care este foarte importantă. Dacă ar fi să mă ajute, lucrarea ar trebui să sufere.

Până acum, abia dacă am făcut ceva în ce privește Viața lui Hristos și am fost deseori obligată să o aduc pe Marian în ajutorul meu, fără a ține seama că, pentru ea, ajutorul dat pentru Viața lui Hristos presupune a lucra în condiții grele, adunând din toate scrierile mele, un pic de aici și un pic de dincolo, pentru a le aranja cât poate ea de bine. Dar ea este pregătită de lucru, e nevoie doar să mă simt liberă să dau întreaga mea atenție lucrării. Ea are mintea educată și instruită pentru lucrare și eu cred acum, după ce m-am gândit de câteva sute de ori, că după plecarea acestei poște, ar trebui să iau The Life of Christ și să merg mai departe cu ea, dacă Domnul vrea.

De când scriu aceste rapoarte, pe care trebuia să le fi făcut cu ceva timp în urmă, eliberarea a venit în sufletul meu. Am simțit în mare măsură aprobarea lui Dumnezeu, iar acum, mă tem că nu am timp pentru a corecta această scrisoare și o voi trimite așa cum este. Cu mare interes pentru tine și lucrarea lui Dumnezeu, rămân

Sora și conlucrătoarea ta în Hristos,                   

Ellen G. White [1285]