Scrisoarea 7, 1888

CĂTRE W. M. HEALEY

Battle Creek, Mich., 9 decembrie 1888

Dragă frate Healey,

Nu mi-a fost prea ușor de când am părăsit coasta Pacificului. Prima adunare a fost diferită de oricare altă conferință generală la care am participat. Gândul că unii frați se aventurau să aibă idei contrare ideilor fraților conducători a umplut mintea unora dintre frați cu așa prejudecăți, încât nu au putut să participe la o cercetare a poziției credinței noastre cu sinceritate, având sentimente creștinești. Totul s-a petrecut mai mult după rânduiala urmată de preoții, conducătorii și fariseii din zilele lui Hristos. Pentru că am venit de pe coasta Pacificului, au considerat că am fost influențată de W. C. White, de doctorul Waggoner și de A. T. Jones.

Fratele Butler mi-a scris o scrisoare care urmărea un singur țel și în care făcea niște declarații grozav de puternice. Pe bărbații pe care Dumnezeu i-a ales să facă o lucrare specială, el i-a numit copilandrii. Mai mult, a spus că a primit scrisori din California Centrală și de Nord, prin care i se aducea la cunoștință că nu vor mai fi trimiși copii la colegiu dacă vederile lui E. J. Waggoner și ale lui A. T. Jones erau aduse acolo. Nu voi încerca să-ți spun totul în legătură cu această problemă, însă am înțeles că tu ești unul dintre cei care au scris scrisori de înștiințare către fratele Butler. L-am întrebat dacă pot să văd scrisoarea, însă mi-a spus că a distrus-o. Ciudat mod de a proceda! Fratele meu, Domnul este cel care te conduce? Sau vrăjmașul lucrează asupra minții tale, ca și asupra minții altora? Am ajuns la concluzia că acesta este răspunsul. Nu mi-am schimbat vederile referitor la legea din Galateni, însă nădăjduiesc să nu am niciodată spiritul care s-a manifestat la Conferința Generală. Pot să spun fără nicio ezitare că acela nu a fost Spiritul lui Dumnezeu. Dacă fiecare [186] idee pe care o avem ca doctrină este adevăr, oare adevărul nu va rezista cercetării? Se va clătina și va cădea atunci când este criticat? Dacă este așa, atunci să cadă. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Spiritul care închide ușa față de cercetarea punctelor de adevăr într-o manieră creștină nu este Spiritul care vine de sus.

Ai scris că planurile au fost făcute dinainte, că A. T. Jones, doctorul Waggoner și W. C. White au pregătit toate lucrurile ca să dea o lovitură la Conferința Generală. Și l-ai avertizat pe fratele Butler – un biet om bolnav, neputincios cu trupul și cu mintea – să se pregătească pentru situația aceasta de urgență. Astfel, fratele Butler s-a simțit chemat să trimită la această conferință telegrame și scrisori lungi care spuneau: „Rămâneți la vechile pietre de hotar.” Ca și cum Domnul nu ar fi fost prezent la conferință, ca și cum El nu și-ar fi ținut mâna asupra lucrării!

Mărturia mea a fost ignorată. Niciodată, în toată experiența vieții mele, nu am fost tratată așa cum am fost tratată la această conferință. Și tu, fratele meu, împreună cu alții, ai făcut tot ce ai putut ca să produci această stare de lucruri. Poate ai crezut că aduci cu adevărat un serviciu Domnului, însă a slujit mai mult cauzei dușmanului decât cauzei lui Dumnezeu.

Aș vrea să-ți scriu mai pe larg, dar detaliile vor fi toate puse pe hârtie și le vei avea la timp.

Prin interpretarea Mărturiilor și a inspirației Scripturii, fratele Butler a făcut o lucrare pe care nu Domnul i-a dat să o facă, iar influența acesteia s-a simțit la Conferința Generală din Oakland, iar de atunci a lucrat ca fermentul. Aceeași prejudecată și aceeași nervozitate care s-au manifestat într-o anumită măsură pe coasta Pacificului au fost întâlnite și dincoace de Munții Stâncoși. Am fost mâhnită și întristată când mi-am dat seama că ai făcut lucrarea pe care au făcut-o și alții, de a agita mintea unui om bolnav, slăbit și de a-l face să vadă lucrurile într-o lumină distorsionată. Din cauza poziției de răspundere pe care a ocupat-o fratele Butler, [187] unii au privit mai mult la el decât la Dumnezeu. Ei au acceptat ideile lui exagerate și au simțit că trebuie să stea „la vechile pietre de hotar”, așa cum le-a spus el. Îmi pare rău să aflu că ești dispus să lucrezi ca un trădător, împotriva fraților tăi. Pe cine ne putem sprijini? Și ce înseamnă toate acestea? A. T. Jones și doctorul Waggoner susțin, în ce privește anumite puncte de doctrină, idei diferite de ideile pe care le-au susțin unii dintre frații conducători ai poporului nostru, care, după cum admit cu toții, nu sunt chestiuni vitale. Dar este o chestiune vitală a fi creștini, a avea un spirit creștin, a fi onești, deschiși și sinceri unii cu alții. Nu îmi place spiritul necreștinesc care a predominat în legătură cu acest subiect, atât la răsărit de Munții Stâncoși, cât și pe coasta Pacificului. Nu vă puteți încrede în Dumnezeu, ca El să se ocupe de aceste lucruri? Nu a vorbit Domnul prin roaba Sa în ultimii patruzeci și cinci de ani sau m-a lăsat El să merg singură? Dacă a fost vreodată un timp în care frații să aibă nevoie să aibă ochii unși cu alifia pentru ochi, acum este timpul. Nu vreau ca frații noștri să știe că ești cel care i-a comunicat fratelui Butler informațiile pe care i le-ai dat, de teamă să nu le creez suspiciunea că nu ești un om de încredere, că îi vei trăda dacă vei avea ocazia.

Cred că este timpul, mai mult ca oricând, să fim creștini în inimă. Starea actuală a lucrurilor este de așa natură încât cere efortul cel mai stăruitor și perseverent pentru a contracara lucrarea care se face de câțiva ani de zile încoace. Mă bucur că a sosit vremea când ceva provoacă poporul nostru să cerceteze personal punctele credinței noastre. Nu ar trebui să credem că fratele Butler sau fratele Smith sunt păzitorii doctrinelor pentru adventiștii de ziua a șaptea și că nimeni nu poate îndrăzni să exprime vreo idee diferită de ideile lor. Tot timpul am implorat: „Cercetați Scripturile în mod personal, ca să știți personal ce spune Domnul.” Niciun om nu trebuie să fie o autoritate pentru noi. Dacă el și-a primit lumina din Biblie, putem merge și noi [188] la aceeași sursă pentru a găsi lumina și dovada care să confirme doctrinele pe care le credem. Scriptura ne învață că trebuie să răspundem oricui ne cere socoteală de nădejdea care este în noi, dar cu blândețe și teamă.

Frate Healey, cel mai bine pentru noi este să privim la Dumnezeu și să ne încredem în Dumnezeu. Ideile pe care i le-ai transmis fratelui Butler, i-au pus într-o lumină falsă pe doctorul Waggoner, pe A. T. Jones, pe Willie și pe mine. Informația care i-a sosit de pe coasta Pacificului a cântărit mult pentru el. Cred că ar fi bine să știm cu ce fel de lucrători suntem în legătură – dacă aceștia, când li se pare că este potrivit, sunt capabili să-și trădeze frații și să creeze suspiciuni și neîncredere sau caută să promoveze pacea și armonia între cele două mari părți – est și vest.

[Nu^[1]] ți-am spus că vederile mele referitoare la legea din Galateni nu s-au schimbat. Însă dacă avem adevărul asupra acestui subiect, frații noștri nu au reușit să fie sfințiți prin el; roadele nu sunt după cum a rânduit Hristos, ci sunt amare ca fierea.

Am lucrat ca niciodată până acum. Am simțit că trebuie făcut ceva, căci dacă nu, multe suflete vor fi pierdute. Biserica aceasta din Battle Creek este ca valea cu oasele uscate. Ele trebuie să fie mișcate de o putere care să le dea viață. A trebuit să depunem eforturi, să ne rugăm și iar să depunem eforturi pentru ca fratelui Jones să i se acorde ocazia de a vorbi la Battle Creek, iar mulți dintre frații noștri conducători, după ce l-au auzit, au fost provocați să se gândească la faptul că cei din poziții cu răspundere sunt cei închid ușa în fața luminii și a cunoștinței, lăsând afară tocmai lucrurile de care au nevoie. Dar nu am timp să scriu mai mult. [189]

^[1]. Acest Nu face ca declarația să contrazică propoziția din al doilea paragraf al acestei scrisori, care declară: „Nu mi-am schimbat vederile referitor la legea din Galateni […].” Așadar, se pare că acest Nu (not în lb. engleză), fie este o eroare de copiere a lui acum (now în lb. engleză), fie a fost introdus în text din neatenție.