Scrisoarea 82, 1888

CĂTRE MARY WHITE

Minneapolis, Minn., 4 noiembrie 1888

Iubita mea fiică Mary,

Conferința s-a terminat. Sabatul trecut am rostit ultimul meu discurs. Pentru prima oară, părea că există sentimente demne de considerație în adunare. I-am chemat în față pentru rugăciune, deși biserica era foarte aglomerată. Un număr destul de mare a venit în față. Domnul mi-a dat un spirit de mijlocire și binecuvântarea Lui a venit peste mine. Nu am lipsit de la adunarea din dimineața aceasta. A fost o adunare foarte dificilă întrucât împreună cu Willie trebuia să veghez la fiecare pas ca să nu se facă mișcări, să nu se adopte hotărâri care s-ar dovedi în detrimentul lucrării viitoare.

Am vorbit de aproape douăzeci de ori cu multă libertate și credem că această adunare va fi urmată de mult bine. Noi nu cunoaștem viitorul, dar simțim că Isus stă la cârmă și că nu vom naufragia. Curajul meu și credința mea au fost puternice și nu m-au părăsit, cu toate că am avut cea mai grea și cea mai lipsită de înțeles bătălie pe care am avut-o vreodată în poporul nostru. Situația nu poate fi explicată în scris decât dacă aș scrie multe, multe pagini, așa că mai bine nu mă angajez în această lucrare.

Fratele Olsen va fi președintele Conferinței Generale, iar fratele Dan Jones din Kansas îi va fi ajutor. Fratele Haskell va sluji până când fratele Olsen va veni din Europa. Nu pot spune ce ne rezervă viitorul, însă vom mai rămâne încă patru săptămâni în Battle Creek pentru a da o mărturie ce trebuie dată chiar acum, fără întârziere. [182] Apoi vom vedea cum decurg lucrurile în marele centru al lucrării. Suntem determinați să facem tot ce putem în temere de Dumnezeu, pentru a ajuta poporul nostru în această stare de urgență.

Mintea unui om bolnav a avut putere de control asupra comitetului Conferinței Generale, iar pastorii au fost umbra și ecoul fratelui Butler mai mult decat este sănătos și spre binele cauzei. Invidia, bănuiala rea, gelozia au lucrat ca drojdia până când totul părea că s-a stricat.

Credem că fratele Butler a fost în slujbă cu trei ani mai mult decât trebuia, iar acum toată umilința și smerirea minții l-au părăsit. El crede că poziția lui îi dă o astfel de putere, încât vocea sa este infailibilă. Să scoți aceasta din mintea fraților noștri a fost o treabă dificilă. Cazul său este greu de administrat, dar ne încredem în Dumnezeu.

Willie s-a dus câteva mile, la Minnehaha Falls – este prima oară când nu mai este pe post de santinelă – comitete, comitete și iar comitete. Încă nu s-a întors.

Aici este destul de rece. Am fost răciți cu toții, deși am avut multă lumină de la soare și doar puțină ploaie. Am avut mâncare bună, de care ne-am putut bucura. Sarah este ceva mai bine după răceala ei. Nu am putut să-mi iau timp să o îngrijesc, întrucât am lucrat în fiecare zi.

Astăzi, duminică, nu am participat la întâlnire, însă am avut câteva vizite de făcut. Sunt recunoscătoare Domnului pentru tăria, libertatea [183] și puterea Duhului Său care mi-au însoțit mărturia, deși asupra multor minți aceasta a făcut cea mai slabă impresie din toată viața mea. Se părea că Satana are putere să-mi împiedice în mare măsură lucrarea și tremur gândindu-mă la ce s-ar fi putut petrece la această conferință dacă nu am fi fost aici. Dumnezeu ar fi lucrat într-un fel oarecare ca să împiedice spiritul adus la conferință, ca să nu aibă putere de stăpânire. Însă noi nu ne descurajăm câtuși de puțin. Ne punem încrederea în Domnul, Dumnezeul lui Israel. Adevărul va triumfa și vrem să triumfăm și noi împreună cu el.

Ne gândim la voi toți cei de acasă și ne-ar face plăcere să fim cu voi, dar nu ne consultăm cu dorințele noastre. Domnul este Conducătorul nostru, El să ne conducă și vom merge acolo unde ne deschide calea.

Nădăjduiesc și mă rog ca sănătatea să ți se îmbunătățească și să te întărești în putere. Domnul este un Vindecător puternic. Numele Lui va fi slăvit. Mâine dimineață plecăm de aici spre Chicago, prin Iowa, unde ne vom întâlni cu Edson în aceeași zi, luni. Luni seara, la ora șase, ne vom continua drumul spre Chicago. Nu am putut găsi loc la vagonul de dormit înainte de nouă și jumătate, iar la nouă vom fi în Chicago. Ne vom duce la misiune, unde vom petrece câteva ore, apoi vom lua trăsura spre Battle Creek, marți seara.

John și alții [împreună cu el] au plecat astăzi spre Chicago. Ne-am trimis bagajele și cuferele împreună cu delegații. Îți voi scrie mai mult de îndată ce voi putea, după ce ajungem la B. C. Scuză acest pasaj scris în grabă. Transmite multă dragoste întregii familii, dar mai ales Ellei și lui Mabel.

Mama [184]

P.S. Am tricotat o pereche de șosete călduroase pentru Willie, iar a doua este aproape gata. Chiar când am împăturit scrisoarea s-a făcut pata aceasta mare de cerneală, care o face să arate atât de rău. [185]