Scrisoarea 27, 1 iunie 1894
Per Ardua, Williams St., Granville, N.S.W.

CĂTRE  S. N. HASKELL

Dragă frate Haskell,

Am primit joia trecută scrisoarea ta și am citit-o cu mult interes. Am primit astăzi o scurtă scrisoare de la fratele Olsen și de la tine, pe care am citit-o fraților Daniells, McCullagh și lui Willie. Sunt foarte dornică să înțeleg mai bine adevărata situație a lui Annie Phillips. Îmi pare rău pentru ea. Îmi pare rău că frații noștri i-au făcut atât de mult rău, prin faptul că au încurajat-o în lucrarea pe care a făcut-o. Îmi pare rău că fratele Rice nu a urmat sfatul lui Dumnezeu. Nu am altceva decât sentimente duioase față de ea. Îmi pare într-adevăr rău pentru fratele Prescott și fratele Jones. Am simțit foarte multă îngrijorare pentru ei, dar în special față de fratele Jones, care este atât de arzător în credința lui și nu manifestă prudența care ar trebui manifestată în declarațiile sale scrise sau rostite cu glas tare. M-am rugat ca acești frați dragi să fie atât de complet ascunși în Hristos Isus, încât să nu facă niciun pas greșit. Azi am mai multă încredere în ei decât am avut în trecut și cred pe deplin că Dumnezeu va fi ajutorul, mângâierea și speranța lor. Așa cum un tată se îndură de copiii lui, tot așa și Domnul se îndură de cei care Îl iubesc și se tem de El. Ah, cât de ocupat este Satana să distrugă, el nu este niciodată la lucru ca să zidească, ci ca să dărâme, să slăbească și să lipsească sufletele de puterea lor. Când reușește să lipsească sufletele de puterea lor, el găsește agenți care să-l ajute în lucrarea lui chiar în cei care pretind a fi frații celui care a căzut. În loc ca frații să se gândească la propria slăbiciune și la tendința lor de a ceda ispitei, în loc de a avea o părere umilă despre ei înșiși, ca [1240] nu cumva să cadă și ei, ei se înalță cu vanitate și triumfă asupra celor care au făcut un pas greșit, deși ar trebui să vegheze, să se roage și să se teamă ca nu cumva să nu alunece și picioarele lor.

Multe lucruri vor avea loc în această zi de pregătire a lui Dumnezeu, lucruri care vor fi greu de înțeles. Mi-a fost arătat că lucrătorii vor da pe față ce spirit îi îndeamnă la acțiune. Cei care manifestă atributele pe care le-au manifestat cei care au triumfat asupra unei greșeli apărute în frații lor, în loc să caute să încurajeze, să vindece și să-i întărească pe cei care au greșit, dovedesc că ei umblă departe de Isus și încurajează prezența îngerilor răi. Noi suntem obligați să stăm alături de cei care au făcut o greșeală, dar care văd și recunosc aceasta. Motivele pe care Domnul Isus Hristos le recunoaște ca fiind curate și sfinte ne îndeamnă să luăm această poziție. Dacă vom avea Duhul lui Dumnezeu, vom gândi lucruri drepte, vom rosti cuvinte drepte și ne vom păzi inima cu toată sârguința, ca nu cumva prin vreun impuls neînțelept să-l întristăm și să-l facem să sufere pe vreunul dintre solii aleși ai Domnului. „Nu vă atingeți de unșii Mei și nu faceți niciun rău proorocilor Mei!”

Am cele mai duioase sentimente față de frații noștri care au făcut această greșeală și aș spune că aceia care-i desconsideră pe cei care au acceptat mustrarea vor fi lăsați să treacă prin încercări care vor face să li se vadă propria slăbiciune și propriile defecte de caracter. Frații Jones și Prescott sunt solii aleși ai Domnului, preaiubiți de Dumnezeu. Ei au conlucrat cu Dumnezeu în lucrarea pentru acest timp. În timp ce nu pot aproba greșelile lor, sunt plină de simpatie față de ei, sunt unită cu ei în lucrarea lor generală. [1241] Domnul vede că ei trebuie să umble înaintea Lui în blândețea și smerenia minții și să învețe lecțiile care îi vor face mai atenți la fiecare cuvânt pe care-l rostesc și la fiecare pas pe care îl fac. Acești frați sunt ambasadorii lui Dumnezeu. Ei au fost grabnici în a prinde razele luminoase ale Soarelui neprihănirii și au răspuns împărtășind lumina cerească altora. Dacă le-a fost frică să refuze ceea ce părea a fi lumină, dacă s-au prins prea repede de ceea ce a fost înșelător, crezând că acesta este sfatul lui Dumnezeu, trebuie oare ca cineva să fie dispus să le găsească vină, să-i critice sau să se plângă, acum când ei recunosc că nu au fost așa de atenți cum ar fi trebuit să fie, pentru a distinge tendința unei mărturii care a părut să fie divină? Oare cei care în mod evident au refuzat să accepte lumina reală, care au refuzat să accepte puterea Duhului Sfânt, trebuie să se întărească în rezistența lor față de lumină și să-și ofere scuzele pentru împietrirea inimii lor care nu le-a adus decât întuneric și neplăcere din partea lui Dumnezeu, doar din cauză că alți frați, care au primit lumina Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, au făcut un pas greșit? Fiecare suflet care a primit teoria adevărului să ia seama acum la felul în care-i tratează pe solii lui Dumnezeu. Nimeni să nu fie găsit lucrând de partea lui Satana, ca acuzator al fraților. Orice vânătaie și rană să fie vindecate. Oricine poartă Numele lui Hristos să umble în toată umilința minții și să nu nutrească în inimă sentimente care nu sunt ale lui Hristos, care se dezvoltă în atribute satanice de caracter. Cei care nu au fost în strânsă legătură cu Dumnezeu sunt acum puși la încercare de această împrejurare și sunt testați pentru a se vedea dacă își vor înălța sufletele cu vanitate, în încredere în sine, spunând: „Am știut că așa va fi.” [1242]

Dacă frații noștri care au fost induși în eroare manifestă acum un spirit potrivit și își umilesc inimile înaintea lui Dumnezeu, greșeala lor se poate dovedi o mare binecuvântare pentru ei. Unii dintre frații noștri au privit la acești predicatori și i-au așezat în locul unde ar trebui să fie doar Dumnezeu. Ei au primit fiecare cuvânt de pe buzele lor, fără a căuta ei înșiși cu atenție sfatul lui Dumnezeu. Mulțumesc Domnului din tot sufletul și cu glasul meu pentru că încercarea a venit peste oamenii care L-au iubit cu adevărat pe Dumnezeu și au avut frică de El, care au vrut să primească avertismentul și mustrarea lui Dumnezeu, care nu au refuzat corectarea din partea lui Dumnezeu ca niște copii încăpățânați și nu au stat mult timp în opoziție, așa cum au făcut cei care au fost mustrați la adunarea importantă de la Minneapolis. Frații Jones și Prescott au arătat că ei într-adevăr aud vocea lui Dumnezeu și o acceptă ca atare.

Aș spune fraților noștri dragi, care au fost atât de grabnici să primească tot ce vine sub formă de viziuni și vise, să aibă grijă să nu fie prinși în capcană. Citiți avertismentele care au fost date de Răscumpărătorul lumii ucenicilor Săi, pentru a fi date mai departe lumii de către ei. Cuvântul lui Dumnezeu este o stâncă solidă și ne putem pune în siguranță picioarele pe el. Fiecare suflet trebuie să fie încercat, fiecare credință și învățătură trebuie să fie probată cu legea și mărturia. Băgați de seamă să nu vă amăgească cineva. Avertismentele lui Hristos în această privință sunt necesare în timpul prezent, pentru că iluzii și înșelăciuni vor veni în mijlocul nostru și se vor înmulți pe măsură ce ne apropiem de sfârșit. „Se vor ridica din mijlocul vostru bărbați care vor da învățături strâmbe, ca să‑i atragă pe ucenici după ei. De aceea vegheați!” Țineți minte că încercări de acest fel urmează să vină asupra noastră, nu numai din afară, ci chiar din rândurile noastre. Siguranța noastră personală stă în [1243] consacrarea totală față de Dumnezeu. Cei care vestesc adevărul cu dragoste și în puterea Duhului Sfânt sunt în pericol de a fi considerați încrezători în sine și prea îndrăzneți. Numai Dumnezeu poate păzi poporul Său de capcana încrederii în sine și de capcana de a nu simți clipă de clipă dependența de El. Există bărbați și femei care vor înălța solul mai presus de solie, care vor lăuda și vor preamări solul, uitând că Dumnezeu este Acela care lucrează în mod minunat prin el, spre slava propriului Său Nume. Ei ar trebui să-L laude pe Dumnezeu că multe suflete primesc prin agentul omenesc instrucțiuni care îi fac înțelepți spre mântuire. Ei ar trebui să-I dea slavă lui Dumnezeu pentru că văd, prin interpretarea cuvântului de către buzele solului, lucrurile minunate ale cuvintelor vii. Ei sunt umpluți de admirație și inimile ard în ei, ca inimile ucenicilor când au călătorit de la Ierusalim spre Emaus împreună cu Mântuitorul răstignit, dar înviat, care le-a mângâiat inimile când i-a făcut să înțeleagă Scripturile. El le-a arătat că dezamăgirea lor în legătură cu misiunea și lucrarea Sa era un subiect al profețiilor și că fiecare detaliu a fost împlinit. Când au aflat că Cel care a umblat și a vorbit cu ei nu a fost nimeni altul decât Isus din Nazaret, Fiul lui Dumnezeu, au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deslușea Scripturile?”

Unii se vor întreba de ce acești soli, care ne-au hrănit cu pâine din cer, au ajuns să facă o greșeală. Ei vor spune: „De ce am acceptat unele lucruri de care aveam nevoie și de ce am acceptat alte lucruri despre care ar trebui să nu mai vorbim? De ce nu a fost dat semnalul cu privire la pericol?” [1244] Pericol a existat de ani de zile. Bărbații care au fost aleși de Dumnezeu pentru a face o lucrare specială s-au aflat în pericol, deoarece oamenii au privit la oameni în loc să privească la Dumnezeu. Când fratele Butler era președintele Conferinței Generale, cei din lucrare i-au pus pe frații Butler și Smith, dar și pe alții, în poziția în care numai Dumnezeu trebuie să fie. Frații au făcut greșeli grave și Domnul a trimis solii de adevăr pentru a corecta greșelile lor și pentru a-i conduce pe căi sigure. Dar în ciuda mustrărilor care au fost adresate poporului, ei încă își pun încrederea în oameni și înalță și slăvesc agentul omenesc, iar această eroare gravă se repetă din nou și din nou. Domnul a ales bărbați care să ducă lumină și solii de mare importanță oamenilor din aceste ultime zile. După ani de perseverență prin dificultăți, Domnul a dat un succes remarcabil adevărului Său; cuvintele „Iată-L aici, iată-L acolo!” au apărut de fiecare parte, totuși solia a fost vestită. A trebuit luptat pentru fiecare centimetru de teren în vestirea soliei prezente, iar unii nu au fost împăcați cu providența lui Dumnezeu manifestată în alegerea oamenilor pe care El i-a trimis să ducă această solie specială. Ei se întreabă de ce nu a ales bărbați care sunt de mult timp în lucrare. Motivul este acela că El știa că bărbații care au avut o experiență îndelungată nu vor face lucrarea în felul lui Dumnezeu și după porunca lui Dumnezeu. Dumnezeu a ales exact bărbații pe care i-a vrut și avem motive să-I mulțumim că acești oameni au dus lucrarea înainte cu credincioșie și au fost purtătorii de cuvânt ai lui Dumnezeu. Acum, deoarece ei nu au văzut toate lucrurile în mod clar, deoarece au fost în pericol, Domnul le-a trimis un avertisment și fiecare suflet care-L iubește pe Dumnezeu să-I mulțumească Domnului pentru îndurările Lui. Cum, să-I mulțumim lui Dumnezeu că acești oameni au mers prea repede și au aprobat [1245] născociri care nu au fost de origine cerească? Nu, dar mulțumiți Domnului că nu s-au opus soliei de avertizare pe care Domnul a găsit cu cale să le-o dea și astfel ei nu au repetat greșeala gravă pe care unii o fac de ani de zile, opunându-se Duhului lui Dumnezeu. Mulțumiți lui Dumnezeu că ei au auzit glasul Lui și au ascultat imediat de el. În aceasta, bisericile au cea mai mare dovadă a faptului că acești bărbați sunt aleși de Domnul. El le-a dat o solie și a lucrat prin ei, pentru că ei au cunoscut vocea care-i sfătuia din cer și au ascultat de ea. Vocea de avertizare, de sfătuire, de instruire a făcut apel la oamenii care au fost însărcinați cu îndatoriri sacre și care poartă responsabilități grele în cadrul Review and Herald; totuși, deși Dumnezeu i-a avertizat la timp și nelatimp să facă anumite lucruri și să lase anumite lucruri nefăcute, nu toți au auzit vocea sau au ascultat cuvintele de instruire. Oare cei care au fost astfel avertizați au pășit repede pe calea care le-a fost arătată, așa cum au făcut acești doi frați? Nu, ei nu au făcut aceasta. Ei au ales să urmeze propriile sfaturi egoiste, omenești, și i-au condus și pe alții pe cărări greșite. Unii dintre cei care au fost avertizați și-au pus sufletele în primejdie, iar alții nu vor mai vedea niciodată drumul, pentru că întunericul a venit peste ei și ei au spus practic: „Noi nu vrem calea Ta, Dumnezeule, vrem propria noastră cale.” Dacă oamenii cărora li s-a încredințat cuvântul lui Dumnezeu ar fi umblat cu teamă și tremurând înaintea Lui, nu după închipuirile inimii lor, Dumnezeu ar fi fost glorificat și sufletele ar fi fost salvate pentru viața veșnică. Să se angajeze acum în cercetarea amănunțită a inimii; să se examineze cu o candelă aprinsă, pentru că primejdiile ultimelor zile sunt asupra noastră. Cei care [1246] au neglijat să primească lumina și adevărul, să nu profite de greșeala fraților lor și să nu arate cu degetul rostind cuvinte pline de mândrie, pentru că aleșii lui Dumnezeu au fost prea înfocați în ideile lor și au transmis anumite lucruri într-o manieră prea aspră. Avem nevoie de aceste elemente înflăcărate, pentru că lucrarea noastră nu este o lucrare pasivă, lucrarea noastră este energică. Bărbații aceia care nu au primit apa scoasă din fântânile Betleemului și pusă înaintea lor, să se gândească la cât de mult s-a pierdut din cauză că nu și-au găsit locul și nu și-au făcut partea în lucrarea pe care Dumnezeu ar fi vrut ca ei să o facă. Dacă acești oameni cu experiență, care nu au reușit să-și facă partea, ar fi rămas pe căile alese de Dumnezeu, neurmând sfatul oamenilor, ci sfatul lui Dumnezeu, atunci ar fi fost uniți cu bărbații care au fost aleși pentru a duce solia de care oamenii au nevoie în aceste ultime zile. Dumnezeu ar fi lucrat prin ei și lucrarea ar fi avansat mult mai rapid și mai temeinic decât a făcut-o. Ei ar fi putut face o lucrare foarte prețioasă, dacă nu ar fi nutrit un spirit care nu I-a fost plăcut lui Dumnezeu și care le-a închis inimile în fața lucrării Duhului Sfânt. Ei au primit ispita și nu au cedat în fața dovezilor, ci au început să pună întrebări, să găsească greșeli și să se opună. Aceasta a fost atitudinea lor și, din cauza necredinței lor, Dumnezeu nu i-a putut folosi pentru slava Numelui Său. Ei L-au întristat pe Duhul lui Dumnezeu din nou și din nou. Dacă ar fi umblat în ascultare față de lumina care le-a fost trimisă din cer, experiența pe care ar fi avut-o în nașterea și dezvoltarea soliei îngerului al treilea ar fi fost de mare valoare în a-i ajuta să termine lucrarea pentru acest timp, dar ei au refuzat să ocupe poziția pentru care au fost chemați și au eșuat să facă lucrarea pentru care Dumnezeu i-a calificat; ei au stat ca niște critici, crezând că pot discerne multe greșeli la bărbații pe care Dumnezeu îi folosea. Agenții aleși de Dumnezeu s-ar fi bucurat să se unească cu bărbații [1247] care s-au ținut departe de ei, punând întrebări, criticând și opunându-se. Dacă între acești frați ar fi existat unirea pe care Hristos, în lecțiile Lui, a poruncit-o ucenicilor Săi, unele greșeli și erori care au apărut ar fi fost evitate. Dar dacă bărbații care ar fi trebuit să-și folosească experiența pentru înaintarea lucrării au muncit ca să o împiedice și au apărut greșeli care nu ar fi apărut dacă ei ar fi stat la postul datoriei lor, pe cine să tragă Dumnezeu la răspundere pentru aceste erori de pe urmă? El îi va socoti responsabili tocmai pe aceia care ar fi trebuit să primească lumina și să se unească cu străjerii credincioși în aceste zile de primejdie. Dar unde se aflau ei? Ei și-au păstrat poziția ca unii care nu vor să primească lumina pentru ei înșiși și opresc lumina pe care Dumnezeu vrea să o trimită altora. Ei s-au așezat între Dumnezeu și lumină și au pierdut lumina prețioasă și pacea pe care le aveau și au pierdut, de asemenea, apa scoasă din izvorul prețios al luminii și vieții. Ei s-au așezat în poziția în care nu se poate avea încredere în ei ca oameni ai ocaziei, aleși de Dumnezeu.

Dumnezeu vrea o stare de lucruri complet diferită. El vrea ca acești oameni care cred că este de datoria lor să blocheze roțile, să pună umărul la carul adevărului și să-l împingă pe panta ascendentă. Ei ar trebui să-și amintească ce le spune Hristos ucenicilor Săi: „Voi toți sunteți frați.” Cei care i-au disprețuit pe oamenii care au dus solia lui Dumnezeu au disprețuit nu oamenii, ci pe Domnul, care le-a dat solia și lucrarea de făcut. Dumnezeu va cere toate acestea din mâinile lor. Lucrarea Domnului avea nevoie de fiecare picătură și de fiecare frântură din experiența pe care a dat-o fraților Butler și Smith, dar ei și-au urmat propria cale în unele lucruri, fără să țină cont de lumina pe care Dumnezeu le-a dat-o. Dacă fratele Littlejohn ar fi umblat în lumină, el ar fi fost [1248] o mare binecuvântare în multe feluri; dar egoismul a închis într-o mare măsură sufletul lui și el a privit și a criticat purtarea acelor oameni cărora Dumnezeu le-a dat solia adevărului care trebuie vestită lumii în acest timp. Domnul, în providența Lui, a permis acestor frați care fac lucrarea Sa să facă unele greșeli. Din ce motiv? Pentru a descoperi ce este în inimile oamenilor care au făcut de asemenea greșeli și pe care Dumnezeu i-a iertat cu îndurare, în mod repetat. Dumnezeu îi încearcă și face să se vadă ce fel de spirit au. El nu aprobă lucrarea lor de a se ține departe de lumină și de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Ei nu vor primi nicio recompensă pentru opoziția lor în spirit, față de lucrarea lui Dumnezeu.

Bărbații care ar fi trebuit să fie cu ani de zile mai departe decât sunt acum, care ar fi trebuit să învețe de la Dumnezeu, umilindu-și inimile înaintea Lui, primind Duhul lui Hristos, înălțându-și glasurile în avertizare și dând un sunet clar din trâmbiță, nu au acum niciun motiv să triumfe. Dumnezeu îi va socoti responsabili pentru binele pe care l-ar fi făcut dacă ar fi ținut pasul cu soliile pe care Dumnezeu le-a dat, bine pe care ei nu l-au făcut. Dacă zi de zi ar fi fost umpluți cu Duhul Lui, ei ar fi putut face acea lucrare care a fost făcută de către frații lor, pe care ei i-au criticat și condamnat. Ce este esențial pentru vestirea adevărului este darul Duhului Sfânt, care trebuie să îndrume, să conducă și să protejeze sufletul de puterea înșelătoare a lui Satana din aceste ultime zile pline de capcane și amăgiri. Duhul Sfânt trebuie să facă o lucrare pentru ființele umane, care abia dacă este înțeleasă de mintea omului. Noi fațete ale adevărului urmează să fie deschise vederii noastre. Ah, bogăția cuvântului lui Dumnezeu este foarte puțin apreciată! Fără ca Duhul Sfânt să-Și facă lucrarea asupra inimii omului, caracterul nu va fi dezvoltat după asemănarea divină.

Domnul va îmbogăți mintea celor care sunt în căutarea [1249] comorilor ascunse ale adevărului. Ce făgăduință a făcut Domnul nostru Isus Hristos ucenicilor Săi, ca să le ofere mângâiere înainte de plecarea Sa din mijlocul lor? Făgăduința Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Influența divină a Duhului Sfânt avea să conlucreze cu mintea omenească și să le readucă aminte ceea ce Hristos vorbise cu ei. Nevoia cea mai mare pentru acest timp de pericol este Duhul Sfânt, pentru că El va aduce cu Sine toate celelalte binecuvântări. Adevărul crezut va transforma caracterul. În lumina adevărului care strălucește în zilele noastre, noi suntem mustrați pentru lipsa Duhului Sfânt. Această lipsă este o dovadă a faptului că nu există o abundență a acelei credințe care lucrează prin dragoste și curățește sufletul. Atât timp cât oamenii sunt mulțumiți cu o teorie a adevărului, dar le lipsește lucrarea de zi cu zi a Duhului lui Dumnezeu asupra inimii, care se manifestă la exterior prin transformarea caracterului, ei se exclud de la a primi calificarea care i-ar pregăti pentru o mai mare eficiență în lucrarea Stăpânului. Cei care sunt lipsiți de Duhul Sfânt nu pot fi străjeri credincioși pe zidurile Sionului, pentru că ei sunt orbi față de lucrarea care ar trebui făcută și nu dau un sunet clar din trâmbiță.

Botezul Duhului Sfânt, ca în Ziua Cincizecimii, va duce la o renaștere a religiei adevărate, la primirea ajutorului îngerilor și la realizarea multor lucrări minunate. Ființele inteligente cerești vor veni printre noi, iar oamenii vor vorbi după cum sunt mișcați de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Dar dacă Domnul ar lucra asupra oamenilor așa cum a făcut în Ziua Cincizecimii și după aceea, mulți dintre cei care acum pretind a crede adevărul vor ști așa de puțin despre lucrarea Duhului Sfânt, încât vor striga: „Feriți-vă de fanatism.” Ei vor spune despre cei umpluți cu Duhul Sfânt: „Acești oameni s-au îmbătat [1250] cu vin nou.” Timpul nu este prea departe când oamenii vor dori o relație mult mai apropiată cu Hristos, o unire mult mai strânsă cu Duhul Sfânt decât au avut și pe care nu o vor avea vreodată, dacă nu vor renunța la voia și calea lor și nu se vor supune voii și căii lui Dumnezeu. Marele păcat al celor care pretind a fi creștini este faptul că ei nu-și deschid inima pentru a primi Duhul Sfânt. Când sufletele tânjesc după Hristos și caută să devină una cu El, atunci cei care sunt mulțumiți cu o formă de evlavie exclamă: „Fiți atenți, nu mergeți în extreme.” Când îngerii din ceruri vor veni printre noi și vor lucra prin intermediul agenților omenești, se va produce o convertire temeinică, substanțială, de felul convertirilor de după Ziua Cincizecimii. Acum, fraților, fiți atenți și nu fiți cuprinși de emoția omenească, nici nu încercați să o creați. Dar în timp ce suntem atenți să nu fim cuprinși de emoții omenești, n-ar trebui să fim printre cei care ridică întrebări și nutresc îndoieli cu privire la lucrarea Duhului lui Dumnezeu; pentru că vor exista unii care vor ridica întrebări și vor critica atunci când Duhul lui Dumnezeu va lua în stăpânire bărbați și femei, din cauză că inimile lor nu sunt mișcate, ci sunt reci și de neimpresionat.

Trebuie să vedem printre oameni adevărata convertire, înainte ca ei să fie pregătiți să stea în ziua cea mare a lui Dumnezeu. Adevărul este întotdeauna activ; el nu este un element pasiv, mort; el este o putere lucrătoare, care acționează asupra inimilor celor care cred. Domnul nu onorează niciodată fariseismul rece și necredința. Fie ca toți frații noștri să citească primele capitole din Fapte și să vadă cum a lucrat Domnul și cum va lucra atunci când credința va fi nutrită în inimile poporului Său. Nimic să nu fie făcut din spirit de ceartă sau slavă deșartă, ci toți să-I slujească lui Dumnezeu cu inimi pure, curate, neegoiste, având privirea îndreptată doar spre slava lui Dumnezeu. Avem nevoie de putere de sus, o putere mai mare decât cea muritoare, care să însoțească proclamarea [1251] ultimei solii de milă către lumea noastră. Fiind însoțiți de această putere, vor fi obținute biruințe care vor arăta clar că puterea divină însoțește cuvintele agenților omenești pe care Dumnezeu îi folosește pentru a înfrânge minunile mincinoase ale acestui veac degenerat.

Dumnezeu ne-a încredințat capacități ca să putem face cât mai mult cu ele, spre slava Lui. Hristos a spus: „Încă puțină vreme Lumina este printre voi. Umblați câtă vreme aveți Lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul!” Intelectul poate fi cultivat și, prin utilizarea armonioasă a facultăților noastre, sub controlul Duhului Sfânt, putem dezvolta un caracter puternic, ferm. Un caracter neprihănit, format după asemănarea caracterului lui Hristos are o valoare mai mare decât cea a aurului sau a pietrelor prețioase. Cei care cooperează cu Domnul Isus Hristos în formarea unui caracter neprihănit vor deveni împreună lucrători cu Dumnezeu. Ei își vor face partea ca agenți omenești, prin care Dumnezeu ajunge la inimile și mințile bărbaților și femeilor care sunt despărțiți de El prin păcat și îi vor câștiga pentru Hristos. Nimeni nu poate copia modelul lui Isus Hristos fără a deveni un canal de lumină care îi influențează pe alții. Niciun om nu trăiește pentru sine. Dumnezeu are pretenții de la noi, în mod individual, și în acest timp de probă scurt din viața noastră, El ne cere să exercităm puterile pe care ni le-a dat, pentru a ne iubi unul pe altul așa cum ne-a iubit El. Noi nu trebuie să lucrăm având în vedere doar acest timp de probă scurt din viața noastră, ci să acționăm având în vedere veșnicia, să acționăm ca și cum perdeaua dintre noi și universul cerului ar fi trasă și L-am putea vedea cu ochiul credinței pe Hristos privind spre noi și încurajându-ne în lucrarea noastră. Studiați cu sârguință lecțiile pe care le-a dat ucenicilor Săi, pentru că El a declarat: „Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață.” Există măduvă și grăsime în aceste lecții. Hristos S-a rugat Tatălui [1252] pentru ucenicii Săi. El a spus: „Nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor.”

Frații mei, propovăduiți-L pe Hristos. Trebuie să-L înălțăm înaintea lumii, ca oamenii să poată privi mila și neprihănirea Lui. Meditați asupra lecțiilor pe care Hristos le-a dat ucenicilor Săi, pentru ca acestea să fie date mai departe lumii. Acesta este Cuvântul care a devenit trup și a locuit printre noi. Interesul veșnic al lumii depinde de un lucru – cunoașterea de către oameni a lui Hristos ca Mântuitor al lor personal. „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.”  Pana inspirației a scris cuvintele pe care Hristos le-a rostit, pentru ca cei care cred în El să poată da altora cuvintele pe care El li le-a dat. Pastorii ar trebui să așeze în fața oamenilor lecțiile care trebuie introduse în viața de familie. Părinții trebuie să fie învățați să simtă responsabilitatea solemnă de a-i învăța pe copiii lor lecțiile primite de la Hristos atât din Vechiul, cât și din Noul Testament. Copiii au fost în mod ciudat neglijați, și oamenii ar trebui să fie luminați în ceea ce privește religia căminului.

Duhul Sfânt prezintă marele și înnobilatorul subiect – Hristos și neprihănirea Sa – și ochii multora sunt unși pentru a discerne lucrurile spirituale. Mulți câștigă o înțelegere mai completă a lecțiilor cuprinse în Cartea sfântă decât cea pe care au avut-o în trecut și văd un standard mai ridicat al evlaviei. Ei văd că există o lucrare de făcut pentru lume, lucrare care necesită zel stăruitor și energie, tăgăduire de sine și jertfire de sine pentru Hristos. Va fi descoperit un tip de creștinism mai înalt și mai sfânt decât cel pe care l-am văzut de mulți ani. Avem nevoie atât de mare de atingerea divină, ca să nu mai lucrăm potrivit standardului nostru scăzut, iubitor de tihnă și indiferent. Dar când biserica va fi corect [1253] învățată și membrii acesteia vor fi instruiți cu înțelepciune, atât cei în vârstă, cât și cei tineri vor avea un singur gând – acela de a lucra. Marele proiect de a trimite lumina în toate părțile lumii va cere misionari în număr mult mai mare decât cei pe care i-am trimis deja. Copiii nu au fost educați, disciplinați și instruiți așa cum voia Dumnezeu, pentru a se ridica o armată mare de lucrători pentru înaintarea cauzei Sale.

La prima venire a lui Hristos, îngerii au rupt tăcerea nopții cu exclamații de laudă și au proclamat slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui. El vine din nou în curând, cu putere și slavă mare. Cei care nu sunt uniți cu lumea își vor da seama că timpul acesta cere mai mult decât cuvântări slabe, lipsite de putere și metodice. Ei vor vedea că seriozitatea și puterea trebuie să însoțească cuvântul, ceea ce va stârni puterile iadului, ca să se opună avertismentelor lui Dumnezeu, rânduite să ajungă la oameni pentru a-i trezi din siguranța lor firească, ca să se pregătească pentru marele eveniment aflat chiar în fața noastră. Făgăduința este: „Voi veți primi putere când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi și‑Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la capătul pământului.” Dumnezeu nu va accepta în acest timp niciun mesaj somnolent și fără vlagă. În timpurile străvechi, „oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt” și ne putem aștepta la o învățătură de același fel și în zilele noastre. Știu că Domnul a lucrat cu puterea Sa în Battle Creek. Nimeni să nu încerce să nege acest lucru, pentru că făcând astfel, va păcătui împotriva Duhului Sfânt. Din cauză că poate fi nevoie de a avertiza și a atenționa pe fiecare om să umble cu atenție și rugăciune, pentru ca influența înșelătoare a inamicului să nu-i conducă pe oameni departe de Biblie, nimeni să nu presupună că Dumnezeu nu-Și va manifesta puterea în rândul poporului Său [1254] credincios; căci El va lucra și nimeni nu-L poate împiedica. Numele Lui va fi o laudă pe pământ. „După aceea, am văzut coborându‑se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și pământul s‑a luminat de slava lui.” Unele suflete vor vedea și vor primi lumina, dar cei care s-au opus mult timp luminii, pentru că nu a venit potrivit cu ideile lor, vor fi în pericol să numească lumina întuneric și întunericul, lumină; dar puterea lui Dumnezeu va strica refugiul minciunii și slava Lui va fi descoperită. Fie ca nicio rază de lumină să nu găsească împotrivire, iar lucrarea Duhului lui Dumnezeu să nu fie interpretată ca întuneric. Dumnezeu nu-Și va lăsa poporul să lupte singur, fără cooperarea îngerilor cerești, împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. Puterea lui Dumnezeu se va manifesta pentru a ține sub control puterea vrăjmașului. Dumnezeu va da biruință adevărului.

Ellen G. White [1255]