Minneapolis, Minn., 9 octombrie 1888

Iubita mea fiică, Mary,

am ajuns ieri în acest loc, aproape la 10 A.M.. A plouat toată noaptea și a plouat toată ziua de miercuri. Marți noaptea am avut paturi în vagonul de dormit. Nu erau cușete libere și ni s-au dat locuri în vagonul de dormit. A fost o ocazie bună, dar nu am putut să o folosim. Am vrut să avem liniște și ne-am îndreptat spre cabina de dormit. Nu a fost o noapte plăcută pentru cei din vagoanele de zi. Pasagerii erau foarte înghesuiți.

Am ajuns teferi și am fost cazați în mod plăcut în două camere închiriate, bogat mobilate cu scaune și canapele plușate. Camera lui Willie era chiar lângă a noastră, însă nu ni se părea potrivit să ne îngrămădim toate cuferele și boccelele în camerele acelea atât de frumos mobilate. Aveam de mers câteva zeci de metri pentru a lua masa. Ne-am hotărât să căutăm alte camere și am găsit, într-o casă închiriată pentru acest scop. Eu și Sarah avem o cameră simplu mobilată, însă în care avem un șemineu, care după cum știi, este o binecuvântare, pentru mine. Will are o cameră deasupra, cu sobă în ea. În aceeași cameră dorm într-un pat încă doi frați. Mai au încă o cămăruță în care pot să scrie, iar Willie este cât se poate de mulțumit.

Am vorbit joi dimineața. S-au adunat foarte mulți dintre frații noștri lucrători, dar nu cunosc decât puțini dintre ei.

Astăzi, vineri la ora nouă, am citit înaintea conferinței câteva lucruri importante, după care am prezentat o mărturie foarte clară înaintea fraților. Aceasta a avut efect asupra lor. Fratele Butler mi-a trimis o scrisoare lungă, o producție ciudată de acuzații și învinuiri împotriva mea, dar toate acestea nu pot să mă clintească. Cred că a fost de datoria mea să vin aici. Eu nu mă îngrijorez cu nimic în privința viitorului, ci încerc să-mi fac datoria pentru ziua de azi.

Va trebui să merg la Battle Creek împreună cu Willie și să petrec acolo ceva timp. De când am trecut prin încercarea aceea severă la Healdsburg, cred că [66] lucrurile de același caracter nu vor mai avea, din nou, aceeași influență asupra mea. Mă bucur că Willie este aproape și putem să-l găsim repede, și el la fel, ne găsește ușor. Cred că ar fi fost rău dacă eram în case diferite. Sperăm și ne rugăm ca să vedem lucrarea lui Dumnezeu înaintând în așa fel încât să reflecte slava lui Dumnezeu și să facă bine poporului Său.

Se află aici fratele Goodrich din Maine, fratele Underwood din Ohio, Sands Lane și fratele său Otto Godsmark; Decker din Oregon, Corliss, Uriah Smith, Van Horn, Sanborn, Fargo, Rubert, doctorul Waggoner și soția, și mulți, mulți care nu îmi vin acum în minte. Nu vă uităm nici pe voi și ne rugăm pentru voi. Tânjim ca să vedem puterea și Duhul lui Dumnezeu lucrând asupra inimilor slujitorilor noștri. Dorim atât de mult să vedem umilința de care este nevoie pentru ca lucrarea lui Dumnezeu să fie acceptabilă. Aici s-a pregătit totul pentru ca să fie asigurate locuri curate pentru dormit și hrană bună și sănătoasă.

Frații Smith și Butler sunt foarte înclinați să oprească orice discuție asupra legii din Galateni, dar nu văd cum se poate evita așa ceva. Noi trebuie să primim Biblia ca standard al nostru și trebuie să cercetăm paginile ei pentru a primi lumina și dovezile adevărului.

Soarele apune și nu pot să mai văd așa bine. Încearcă te rog să ne scrii, chiar dacă numai un cuvânt sau două, și voi încerca și eu să îți scriu cât pot de des.

Duminică dimineața, 14 octombrie  – Ieri am avut momente foarte importante în adunare. Fratele Smith a predicat dimineața despre semnele timpului. Cred că a fost o cuvântare bună – la vremea potrivită. După amiază am vorbit din 1 Ioan 3. „Vedeți ce dragoste” etc. Binecuvântarea Domnului a fost peste mine și a pus cuvinte în gura mea, și am avut multă libertate în încercarea de a impresiona frații în privința importanței stăruirii mai mult asupra iubirii lui Dumnezeu și a renunțării la contemplarea tablourilor întunecoase.

Efectul asupra oamenilor a fost foarte fericit. Credincioși și necredincioși au dat mărturie despre faptul că Domnul i-a binecuvântat prin cuvintele rostite și au spus că de acum înainte nu vor mai privi partea întunecată, nu se vor mai gândi la marea putere a lui Satana, ci vor vorbi despre bunătatea, iubirea și compasiunea lui Isus  și [67] vor lăuda mai mult pe Dumnezeu.

La deschiderea Sabatului, fratele Farnsworth a avut un discurs foarte întunecos, vorbind despre marea răutate și stricăciune din mijlocul nostru, a stăruit asupra apostaziilor care există între noi, dar în acest discurs nu a fost nicio lumină, nicio voie bună, nicio încurajare spirituală. O întunecime generală s-a răspândit atunci printre delegații prezenți la conferință. Dar Domnul mi-a dat o mărturia calculată ca să încurajeze. Propriul meu suflet a fost binecuvântat și se părea că lumina țâșnește în mijlocul întunericului. Astăzi nu particip la adunări.

Seara trecută, împreună cu mai mulți dintre frații noștri slujitori ai evangheliei, am fost adunați împreună și am citit o comunicare lungă din partea fratelui Butler, ceea ce a durat până la ora zece seara. În această dimineață au avut o întâlnire socială excelentă. Astăzi au un studiu biblic legat de predestinație sau alegere. Mâine la amiază va fi adus în discuție subiectul legii din Galateni. Printre delegați există un spirit bun și umil, din câte se poate vedea. Scrisoarea venită din partea fratelui Butler a fost binevenită ca să deschidă subiectul, așa că suntem intrați în el.

Charlie Jones a sosit ieri, în Sabat dimineața. W. C. W. a plecat să-l viziteze pe fratele Mattison, care este într-un orășel aflat la două mile de adunare. Se spune că ar fi bolnav. Și fratele Corliss este bolnav. Mă tem că ne va prinde și pe noi febra, dacă Domnul nu va sta în calea bolii.

John și Sarah lucrează la notițele luate din cuvântările pe care le-am ținut-o. Este rece și este ceață aproape tot timpul de când suntem aici. Voi fi încântată să revăd frumoasa strălucire a soarelui pe care o dă Dumnezeu. Aș fi vrut să știu câți sunt prezenți la întâlnire. Probabil îți voi spune data viitoare. Sper să primesc curând vești de acasă. Încă nu am primit nicio scrisoare de când suntem aici.

Se lasă întunericul, așa că îți spun noapte bună. Multă iubire celor dragi din familie, surorii MacComber și copiilor.

                                                Mama

Am vrut să scriu și familiei, dar s-a întâmplat că nu am putut. Voi încerca să le scriu mâine, dacă voi putea. Mama. [68]